Adi/Ceitraratha Parva 183-185

Ceitraratha Parva din Adi parva 183
Parasara, nepotul lui Vasișth începe sacrificiul de distrugere al rakșasilor.
Și o descriere a relativității morții

"Gandharvul continuă, 'Înțeleptul brahman (Parasara, nepotul lui Vasișth) după ce a ascultat (acea narațiune despre Aurva
și distrugerea aproape completă a neamului lui Bhrigu) de la ilustrul Vasishth și-a reținut furia de a distruge lumea, dar a
executat un mare sacrificiu Rakshasa. Și amintindu-și uciderea (tatălui său) Saktri, marele Muni a început să-i distrugă
pe rakshasi, bătrâni și tineri, în sacrificiul pe care l-a executat. Vasishtha nu l-a oprit de la măcelărirea Rakshasilor,
fiind hotărât să nu împiedice cel de-al doilea jurământ (al nepotului său).

În timpul sacrificiului marele Muni Parasara a stat în fața a trei focuri învăpăiate, el însuși asemenea unui cel de-al patrulea foc. Iar fiul lui Saktri, asemenea soarelui care apare din nori, a iluminat întregul firmament prin acel sacrificiu fără de pată, în care  mari erau limbațiile de ghii (unt pur, fără apă) erau turnate în foc. Apoi Vasishth și ceilalți Rishis l-au privit pe acel Muni, strălucind datorită propriei energii, ca și cum ar fi fost un al doilea soare.

Apoi marele rishi Atri, o minte liberală, dorind terminarea sacrificiului, o realizare greu de atins de alții, sosi acolo. De asemenea acolo au sosit și (fiii lui Brahamaa, prima ființa creată din univers), Pulastya, Pulaha și Kratu, executanți ai multor sacrificii mărețe, împinși de dorința de a-i salva pe Rakshasi.  Pulastya văzând că deja mulți Rakshasi fuseseră măcelăriți, îi spuse aceste cuvinte lui Parasara: 'Sper să nu fie nici o obstrucție pentu acest sacrificiu al tău, o copile! Bucură-te de orice plăcere în această măcelărirea chiar și a acestor rakshasi inocenți, care nu au habar despre moartea tatălui tău.

Nu se cade să distrugi orice creatură din această cauză. Aceasta nu este ocupația unui brahman devotat ascetismului.
Pacea este cea mai înaltă virtute. De aceea, o Parasara, stabilește-te în pace. Cum este posibil, o Parasara, fiind atât avansat, să te angajezi într-o astfel de practică păcătoasă? Nu se cade să treci peste memoria (tatălui tău) Saktri, care era un bun cunoscător al regulilor moralității. Nu se cade din partea ta să distrugi orice creatură.

O descendent al neamului lui Vasishth, ceea ce a ordonat tatăl tău, s-a îndeplinit prin propriul său blestem. Datorită propriei sale greșeli, Saktri a fost dus de aici în paradis. O Muni, nici un rakshas nu a fost capabil să-l devoreze pe Saktri; el însuși a fost cel care și-a cauzat propria moarte. Iar Viswamitr a fost doar un instrument orb (al destinului). Atât Saktri (tatăl tău) cât și regele Kalmasha-pada, s-au ridicat la ceruri și se bucură de mare fericire. Iar ceilalți fii (ai marelui Rishi Vasishth), care erau mai tineri decât Saktri, se bucură chiar acum cu cei din paradis.

Și, o copile, vlăstar al fiului lui Vasishth, tu, de asemenea nu ai fost decât un instrument pentru distrugerea acestor inocenți rakshasi, în acest mare sacrificiu. O, fi binecuvânt! Abandonează acest sacrificiu. Lasă-l să se termine.'
"Gandharvul continuă, 'Fiind astfel adresat de Pulastya, cât și de inteligentul Vasishth, acel puternic Muni-fiul lui Saktri a terminat sacrificiul. Iar rishiul a aruncat focul care fusese aprins pentru sacrificarea rakshasilor în pădurile adânci din nordul muntelui Himavat. Iar acel foc poate fi văzut și azi consumând rakshasi, copaci și pietre în toate anotimpurile.'"

Ceitraratha Parva din Adi parva 184 
De ce soția regelui Kalmașa-pada a făcut un fiu cu Vasișth, cărui îi devorase copiii

"Arjuna întrebă, 'O Gandharva, de ce i-a ordonat regele Kalmasha-pada reginei sale să se ducă la maestrul Vasishth? 
De ce a trebuit ilustrul Rishi Vasishtha, cunoscător al tuturor regulilor moralității, să cunoască o femeie, pe care ar fi trebuit să nu o cunoască? 
O prietene, a fost acesta un act păcătos din partea lui Vasishtha?
Te rog să înlături îndoielile pe care le am în această privință și să dai o soluție.'

"Gandharvul răspunse, 'O neînvinsule Dhananjaya, ți-am spus despre cum a fost blestemat regele Kalmasha-pada de către Saktri, ilustrul fiu al lui Vasishth. Adus sub puterea blestemului regele Kalmashapada cu ochi învârtindu-se datorită furiei a plecat din capitală însoțit de soția sa. Și întrând în păduri, a început să se plimbe cu ea.
Și într-una din zile, pe când regele, sub influența blestemului se plimba prin acea pădure, care a [CENSORED] de diferite feluri de cerbi și alte animale și suprapopulată de numeroși copaci mari, tufișuri și plante agățătoare și care răsuna de strigăte teribile, i s-a făcut foarte foame.

Ca urmare a început să caute de mâncare și astfel a văzut într-un loc solitar un brahman care se bucura de soția sa. Alarmați de vederea monarhului cuplul a fugit, dorința nefiindu-le gratificată. Alergând după aceștia, regele l-a prins în cele din urmă pe brahman. Atunci soția acestuia, i s-a adresat monarhului, 'Ascultă ceea ce îți spun, o monarh al jurămintelor excelente! Peste tot este cunoscut că ești născut în dinastia soarelui și tot timpul ești vigilent în practicarea moralității și ești devotat serviciului superiorilor tăi.

De aceea se cade să nu comiți păcate, o tu care ești de neînvins, deși ești lipsit de simțurile tale datorită blestemului. Acum mi-a venit sezonul fructuos și dorindu-mi compania soțului m-am cuplat cu el. Încă nu am fost gratificată. Ai  milă de noi! Dă-i drumul soțului meu.' Totuși monarhul, fără să asculte strigătelor ei, i-a devorat cu cruzime soțul, așa cum un tigru devorează prada dorită. Posedată de furie la vederea celor întâmplate, femeia vărsă lacrimi ce erau asemena focului învăpăiat și consumau totul în acel loc.

Chinuită de suferința datorată calamității pierderii soțului, femeia brahmană l-a blestemat pe Kalmashapada, 'Ticălos abject, deoarece astăzi mi-ai devorat chiar sub privirea mea soțul, chiar înainte de a-mi gratifica dorința, o nemernicule, afectat de blestemul meu, să mori pe loc în momentul în care te vei apropia de soția ta în timpul sezonului ei fructuos. Iar soția ta, ticălosule, să nască un fiu prin unirea ei cu acel riși Vasishth, ai cărui copii au fost devorați de tine.

Iar acel copil, o cel mai rău dintre regi, va fi cel ce va perpetua neamul tău.' Și blestemându-l pe monarh, acea doamnă de casa lui Anghira, purtând toate semnele auspicioase, a intrat în focul învăpăiat sub privirile monarhului. Vasishtha a știut totul, datorită puterii sale ascetice și a pătrunderii spiritual.

La mult timp după aceea, când regele a fost eliberat de blestem, s-a apropiat de soția sa Madayanati, când a sosit sezonul ei. Dat Madayanati l-a îndepărtat cu gentilețe.
Sub influența pasiunii, monarhul nu-și mai amintea de blestem. Totuși, auzind vorbele soției sale, a fost teribil de alarmat. Amintindu-și de blestem, s-a căit amarnic pentru ceea ce făcuse. Din acest motiv monarhul fiind sub blestemul femeii brahmane, l-a delegat pe Vasishth să facă un copil cu soția sa.'"

Ceitraratha Parva din Adi parva 185
Pandavii îl numesc pe Dhaumya ca preot al casei regale

"Arjuna întrebă, 'O Gandharva, tu ești foarte cunoscător. Spune-ne care brahmana, cunoscător al Vedei este demn de a fi numit preotul nostru.'

"Gandharvul replică, 'În aceste păduri există un sanctuar, care se numește Utkoceaka. Dhaumya, fratele mai mic al lui Devala este angajat aici în penitențe ascetice. Alege-l pe acesta, dacă dorește să vă fie preot."
"Vaisampayana spuse, 'Apoi Argiuna, foarte mulțumit de tot ceea ce se întâmplase, i-a dat Gandharvului arma sa de foc, cu ceremoniile de rigoare; și adresându-se acestuia Pandavul i-a spus, 'O tu, cel mai de seamă dintre Gandharvi, lasă caii pe care vroiai să ni-i dai, să rămână la tine pentru un timp. Când se va ivi ocazia, vom veni să-i luăm de la tine. Să fi binecuvântat.'

După ce s-au salutat respectuos unii pe alții Gandharvul și Pandavii, au părăsit încântătoarele maluri ale râului Bhaghirathi plecând unde doreau. Ducându-se la Utkoceaka, azilul sacru al lui Dhaumya, Pandavii l-au instalat pe acesta ca preotul lor oficial. Dhaumya, cel mai de seamă dintre cei cunoscători ai Vedei, i-a primit cu ofrande de fructe sălbatice și rădăcini, fiind de acord să le fie preot. Astfel Pandavii s-au considerat ca având un mare protector în maestrul Dhaumya. 

Marele suflet Dhaumya, cunoscător al adevăratului înțeles al Vedei și a oricărei reguli a moralității, a devenit maestrul spiritual al virtuoșilor Pandavi, făcându-i proprii lui Yageamana (discipoli). Și privindu-i pe acei eroi, dotați cu inteligență, putere și perseverență, asemenea persoanelor celeste, i-a considerat, prin virtutea propriilor lor realizări că deja și-au recâștigat regatul. După ce au primit binecuvântările brahmanului, acei regi s-au hotărât să plece, însoțiți de acesta la Swayam-vara (ceremonia concursului pentrua a obține mâna) prințesei din Panceala (Draupadi).'"