Adi/Rajya-labha Parva 210-211

Mahabharata Cartea 1.
Rajya-labha Parva din Adi parva 210


Narad Muni sosește în Khandava-prastha și le spune povestea lui Sunda și Upasunda

"Janamejaya spuse, 'O tu a cărui avere este asceza, ce au făcut acele mari suflete, iluștrii Pandavi, care sunt străbunicii mei, după ce au obținut regatul din Indra-prastha? Cum a reușit soția lor Draupadi să asculte de toți? Cum a fost posibil, să nu apară nici un fel de disensiuni între acei conducători ai oamenilor, toți fiind atașați de o singură soție, Krishnaa? Aș dori să aud în amănunt despre modul în care s-au comportat unul cu altul după ce s-au unit cu Krishnaa.'

"Vaisampayana spuse, 'Obținând propriul lor regat, Pandavii  conform instrucțiunii lui Dhritarashtra, și-au petrecut zilele bucuroși și în fericirea de a fi cu Krișnaa în Khandava-prastha. Yudhishthir a condus țara în virtute, asistat de frații săi. Învingându-și toți dușmanii, au continuat să trăiască acolo în mare fericire. ... Într-una din zile, în timp ce se aflau pe tronurile lor, ocupați cu guvernarea, sosi acolo celestul Rishi Narad, ce se afla în plimbările sale (prin univers).

Privindu-l pe Rishi, Yudhishthir i-a oferit propriul său tron. Și după ce celestul Rishi s-a așezat, înțeleptul Yudhishthir i-a oferit Arghya (venerare cu apă) cu propria sa mână și de asemenea l-a informat despre starea regatului. Rishiul acceptând venerarea, a fost mulțumit și după ce l-a lăudat pe rege, i-a spus să ia loc. După ce a luat loc, regele i-a trimis vorbă Krișnei despre sosirea ilustrului riși.

Auzind de sosirea rișiului, Draupadi, purificându-se în mod corespunzător, sosi în sala în care se aflau Narad și Pandavii. Virtuoasa prințesă din Panceala, venerând picioarele celestului riși, a stat în fața lui cu palmele lipite în fața pieptului și acoperită așa cum se cuvenea. Narad, pronunțând diferite binecuvântări asupra ei, i-a cerut să se retragă. După ce s-a retras Krishnaa, ilustrul riși, adresându-se în intimitate Pandavilor, care-l aveau pe Yudhishthir în frunte, spuse, 'Renumita prințesă din Panceala fiind soția voastră comună, v-aș ruga să stabiliți o regulă între voi, în așa fel încât să nu apară disensiuni între voi.

În vremuri de demult, celebrați în cele trei lumi, au existat doi frați pe nume Sunda și Upasunda, care trăiau împreună și care nu puteau fi uciși de nimeni, ci numai dacă s-ar fi omorât între ei. Ei conduceau același regat, aveau aceeași casă, dormeau în același pat, stăteau pe același loc și mâncau din aceeași farfurie. Și totuși ei s-au omorât unul pe altul datorită unei femei pe nume Tilottama. Yudhishthira, de aceea ai grijă de prietenia voastră în așa fel încât să nu apară dezacorduri între voi.'

"Auzind acestea, Yudhishthira l-a întrebat, 'O mare muni, ai cui fii au fost zeii asuri Sunda și Upasunda? Cum a apărut acea disensiune între ei și cum au ajuns să se omoare unul pe altul? A cui fată a fost Tilottama, pentru a cărui iubire s-au omorât frații? Era ea o apsara (nimfă celestă) sau fata unei persoane celeste? Am dori să auzim acestea în detaliu de la tine, căci curiozitatea noastră a crescut.'" 
 
Rajya-labha Parva din Adi parva 211

Sunda și Upasunda fac penitențe ascetice și obțin de la Brahmaa multe binecuvântări,
astfel încetând penitențele ce îi înspăimântau pe zeii Sura


"Vaisampayana spuse, 'Auzind cuvintele lui Yudhishthir, Narada replică, 'O fiu al luiPritha, ascultă împreună cu frații tăi, în timp ce am să recit această istorie de demult, așa cum s-a întâmplat. În zile de demult, un puternic Daitya numit Nikumbha, s-a născut în familia marelui asura, Hiranyakașipu. Ei, acestui Nikumbha, i-au fost născuți doi fii, pe nume Sunda și Upasunda. Amândoi erau asuri puternici dotații cu o energie și o putere extraordinară; și amândoi erau feroci, având inimi rele.

Acei daitya aveau amândoi aceeași hotărâre și mereu erau angajați în realizarea acelorași sarcini și scopuri. Tot timpul împărțeau ceea ce obțineau, fie ea bucurie sau suferință. Fiecare vorbea și făcea ce era plăcut pentru celălalt și stând tot timpul împreună, unde pleca unul, celălalt îl însoțea. Având aceeași dispoziție și obiceiuri, păreau să fie un singur individ, împărțit în două părți, crescând în felul acesta. Urmărind același țel și dorind să subjuge cele trei lumi, după inițierea cuvenită, frații s-au dus în munții Vindhya.

Acolo au executat penitențe ascetice severe. Epuizați de foame și sete, având plete de păr încâlcit și îmbrăcați cu coajă de copac, în cele din urmă au acumulat suficient merit ascetic. Mânjindu-se cu murdărie din cap până în picioare, trăind doar cu aer, stând pe vârfurile degetelor de la picioare, aruncau bucăți de carne din propriile lor corpuri în foc, cu brațele ridicate și ochi ficși, au respectat aceste jurămite mult timp.

În timpul penitențelor lor ascetice a avut loc un incident minunat. Datorită faptului că munții Vindhya s-au încălzit de-a lungul anilor, în urma puterii austerităților lor ascetice, au început să scoată aburi din tot corpul. Privind severitatea austerităților lor, cei celești s-au alarmat. Zeii suri au început să pună tot felul de obstrucții, pentru a împiedica progresul ascetismului lor.

Astfel i-au tentat pe frați cu lucruri prețioase și cele mai frumoase fete, dar frații nu și-au întrerupt jurămintele. Apoi celeștii și-au folosit puterea lor de iluzie, făcânt să pară că surorile, mamele, soțiile și alte rude din neamul lor, cu părul, ornamentele și hainele în dezordiine, alergau spre ei, fiind terorizate de un rakșas care le urmărea și le lovea cu o lance pe care o avea în mână.

Iar femeile implorau ajutorul fraților strigând, 'O salvați-ne!' Dar toate acestea nu au folosit la nimic, pentru că frații erau ferm dedicați urmării jurămintelor lor de a nu întrerupe penitențele ascetice. Iar când au înțeles că aceste tertipuri nu au făcut nici un fel de impresia asupra fraților, atât femeile cât și rakșasul au dispărut.
 
 În cele din urmă Domnul Suprem al Universului, Brahmaa însuși, care caută bunăstarea tuturor, a apărut și le-a cerut celor doi asuri, să spună ce binecuvântare își doresc.
Atunci Sunda și Upasunda, privindu-l pe Marele Domn, s-au ridicat și cu palmele lipite în fața pieptului s-au adresat Domnului, 'O Mare Domn, dacă ai fost mulțumit de aceste austerități ale noastre și ne ești favorabil, atunci 
dă-ne știință despre toate armele și puterile de a iluziona.
să avem mare putere și să putem lua orice formă pe care ne-o dorim. 
Și fă-ne nemuritori.'

Auzindu-le cuvintele, Brahmaa sagte, 'În afară de imortalitate, veți primi tot ce v-ați dorit. Cereți o anumită formă de moarte, care să vă facă asemenea celor considerați nemuritori. De vreme ce ați executat aceste austerități severe doar  din dorința de a obține suveraniatatea asupra celor trei lumi nu vă pot oferi binecuvâtarea de a fi nemuritori (de a trăi cât universul).'

"Narad continuă, 'Auzind spusele lui Brahmaa, Sunda și Upasunda spuse, 'O Mare Domn, atunci dă-ne neînfricare față de orice creatură mobilă sau imobilă, din cele trei lumi, exceptându-ne pe noi înșine!' Brahmaa spuse, 'Vă garantez ceea ce ați cerut și chiar și această dorință. Acordându-le acele binecuvântări, Marele Domn i-a făcut să se oprească din executarea acelor penitențe, după care s-a întors în regiunea sa.

Ca urmare a binecuvântărilor primite, nimeni nu îi mai putea ucide și astfel toți prietenii și rudele lor i-au considerat deosebit de inteligenți și încununați de succes, în ceea ce privesc binecuvântările obținute. Sunda și Upasunda și-au tăiat pletele încâlcite și și-au pus coroane pe cap. Purtând îmbrăcăminte și ornamente scumpe, ei arătau foarte chipeși. Ei au făcut ca luna să se ridice deasupra orașului lor în fiecare seară; chiar și atunci când nu trebuia.

Prietenii și rudele s-au dedicat distracției și veseliei, cu inima voiasă. Mănâncă, hrănește, dă, distrează-te, cântă, bea—aceste cuvinte se auzeau în fieacare zi, în fiecare casă. Iar din când în când se auzeau tumulte ale râsetelor amestecate cu aplauze, care umpleau tot orașul Daityailor, care, fiind capabili să-și asume orice formă pe care și-o doreau, se angajau în tot felul de lucruri amuzante și sporturi, fără să observe trecerea timpului, privind un singur an ca o singură zi.'"