Minunea din Capernaum

Unii creștini afirmă că a fost nevoie de 4 evangelii, pentru că ele prezintă diferite lucruri, altminteri una ar fi fost de ajuns. Acest lucru nu este tocmai corect, pentru că:

1."după Luca" are cu "după Matei" 240 de versete comune;
   "după Luca" are cu "după "Marcu" 350 de versete comune;
   "după "Marcu" are cu "după Matei" 600 de versete comune. 

vezi: Irineu și cele patru evanghelii

2. Iată un exemplu despre o poveste, care apare în două „evanghelii“ unde pe deasupra sunt făcute afirmații contradictorii:
"după Matei" 8:5-6
5. Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion, …
6 Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.

"după Luca" 7:1-6
1 Şi … a intrat în Capernaum.
2 Iar sluga unui centurion, … fiind bolnavă era să moară.
3 Şi auzind despre Isus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui.
...
6. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni,

Contradicția din aceste „evanghelii“ „revelate“ este că într-una centurionul
vine la Isus pentru a-l ruga, iar în cealaltă mai întâi îi trimite niște bătrâni ai iudeilor și apoi niște prieteni.

Soluția creștină pentru această contradicție este prezentată aici:
https://bibelbund.de/2014/12/ging-der-hauptmann-von-kapernaum-selbst-zu-jesus/

Dacă se analizează aceste explicații, realizezi că nu sunt corecte:

Apologetul creștin afirmă:
1. "Conform relatării din Matei (8,5-13) ai impresia că într-adevăr centurionul se duce el însuși."
Afirmația apologetului este falsă, nu ai impresia, ci certitudinea că centurionul s-a dus la Isus, pentru că așa afirmă autorul lui "după Matei" adăugând chiar că și au vorbit.

Apologetul creștin afirmă:
2.  „În primul secol mesagerul era considerat ca reprezentant al celui care-l trimitea.”
Afirmația apologetului este falsă, pentru că nu numai în primul secol, ci întotdeauna mesagerul a fost și este considerat ca reprezentant al celui care-l trimitea.

3. Pe baza acestei afirmații „În primul secol mesagerul era considerat ca reprezentant al celui care-l trimitea.” apologetul creștin trage concluzia:
"Deci din punct de vedere istoric (al primului secol) centurionul nu a venit el însuși ci și-a trimis mesageri autorizați.

Această concluzie este falsă, căci "după Matei" 
nu face nici cea mai mică aluzie la trimiterea unor mesageri, ci afirmă că centurionul s-ar fi întâlnit direct cu centurionul
iar nararea întâlnirii unor mesageri cu o persoană nu a fost înlocuită nici în primul secol, nici înainte și nici după aceea cu nararea întâlnirii directe a două persoane.