Influența egipteană în divinizarea lui Isus și Apocalipsa

Un exemplu pentru „Nașterea Divină precreștină“ este Templul lui Amun din Luxor -hotep/ Amen-hot sau Amen-ophis III. din secolul al 14. Înaintea de numărătoare Chr. Natura exactă a acestor scene a fost obiectul multor discuții, deoarece acestea au fost pentru prima dată descoperită în secolul al 19-lea, a căror analiză de către oamenii de știință vestici a început cu Champollion. 

Având în vedere mărimea complexului de Temple de la Luxor-Karnak, este evident faptul că Amen-hotep III a fost un rege deosebit... Breasted atrage atenția asupra însemnătății sale sale și se referă la tablouri cu ieslea și inscripții despre rege, care este descrisă ca "nașterea divină a lui Amen-hoteps III. Iar încoronarea acestuia este prezentată ca fiind făcută de zei..." 

În legătură cu scenele egiptene ale nașterii divine, precum și statutul faraonilor acelui timp, faraonul era privit ca fiul zeului suprem Ra (zeul Soaare), care prin mama de pe pământ lua naștere și în mod corespunzător se găsesc redate sub formă de tablouri sau inscripții, cazuri ale iubirii pământene ale lui Ra pe pereții templului.

Acestea sunt păstrate până în prezent în două clădiri ale dinstiei a 18-a: Templul din Luxor și din Der el-Bahri. Ieslele din Luxor nu au fost primele create, pentru că există Reprezentări asmănătoare și în cazul faraonului Hatschepsut (Secolul 15 î.de num. Creșt.) în Templul din Deir el Bahari. Iesle au fost de asemenea folosite des în "Mamisi" din perioade mai târzii.

În aceste timpuri "Mamisi” sau „Mammisis”, erau construite ca "Încăperi de naștere" sau "Case de Naștere". Așa cum explică Dr. Eric H. Cline, conducătorul Departamentului pentru Limbi și Literatură Semitică de la Universitatea George Washington University, Adorarea Copilului, care fusese născut din părinți divini, își găsește expresia elocventă în " Casele de Naștere " sau Mammisis ale perioadei greco-romane.

După descoperirea "Caselor de naștere" din apropierea Templului din Hathor în apropiere de Dendera, Karl Baedeker remarcă: „"Case de Naștere" similare fuseseră ridicate în apropierea tuturor marilor Temple din perioada ptolemeică. 

Ele erau oferite spre adorarea fiilor ambelor zeități, care se aflau în Templul principal, în cazul acesta la Har-sem-tewe respectiv Ehy, Fiul lui Horus din Edfu și lui Hathor.

Această " Casă de Naștere " fusese construită din ordinul lui Augustus la care au fost adăugate ulterior reliefuri din ordinele lui Traian și Hadrian ... În felul acesta romanii nu au avut mari probleme în acceptarea unui Isus care era similar lui" Horus

Isus, Maria, "duhul sfânt" și Egiptul

 Primele Scene din Luxor începând din stânga în arată be zeul Tah-cat, ca Întruchipare a Cuvântului Divin sau Logo, care cheamă regina virgină și o anunță, că va trebui să-l aducă pe lume pe viitorul Fiu (adică regescul Repa sub forma lui Horus sau Aten, divinul moștenitor,). Una dintre calitățile lui Taht, de a fi Cuvântul Divin al Zeilor, va fi transferat lui Isus într-o formă distorsionată de către „creștini”, prin care acesta devine cuvântul "singurului Zeu", zeul fără nume al creștinilor, care la români a mai primit și apelativul Domine (Stăpân) care distorsionat din Domine-Deus a devenit Dumne-zeu.

În cea de-a doua scenă Zeul Kneph, împreună cu zeița Hathor, îi dau Suflare de Viață viitorului faraon ...
Knepf este "Duhul de Viață" (care devine „Sfântul Duh”) sau "Zeitatea Suflului Vital", care produce concepția, care după Plutarch și Diodorus este similar cuvântului grecesc "pneuma". 

Impregnarea și Concepția sunt aratate prin forma plină a Virginei. La evrei Zeul Knepf poate fi din acest punct de vederea asimilat zeului El din Geneză, care suflă viață în ființe.

Zeița Hathor care era asociată cu zeița Isis, era și în lumea semitică venerată. Ea era cunoscută ca Doamnă a Cerurilor Sie, fiind asociată cu Mut, Mama Cerească, a cărei reprezentantă pe pământ era Regina, ca viitoare mamă de faraon, prin care era confirmată încă o dată originea divină a fiului.  

Maria a fost inventă ulterior de creștini după acest model, ei lipsindu-i totuși:
- caracterul regal
- capacitatea de a naște un rege, pentru că deși susținătorii lui Isus la început l-au prezentat ca fiind prin tatăl său Iosif un prinț din dinastia lui David, datorită negării paternității lui Iosif, prin care Isus este prezentat ca fiul unui duh trimis de Iehova, Isus nu mai poate fi prezentat ca Messias (Christos) adică viitor rege uns, activitate care nici nu a avut loc, vezi

  Lipsa de sens a arborilor genealogici
  Arborii genealogici și reacția evreilor