Septuaginta și Philon dine Alexandria

Philo a folosit alegoria filozofică pentru a armoniza scripturile evreiești, în principal Tora, cu filosofia greacă. Metoda sa a urmat practicile exegezei evreiești și ale filozofiei stoice. Exegeza sa alegorică a fost importantă pentru unii Părinți ai Bisericii Creștine, dar a avut foarte puțină istorie de primire în cadrul iudaismului rabinic. [1] El a adoptat alegorii în loc de interpretări literale ale Bibliei ebraice.
 
Unii savanți consideră că conceptul său despre Logos ca principiu creator al lui Dumnezeu a influențat hristologia timpurie. Alți savanți neagă influența directă, dar spun că Philo și creștinismul timpuriu împrumută de la o sursă comună. [2]

Philon (20 î.n.c. – circa 50 n.c.) a folosit alegoria filozofică pentru a armoniza scripturile evreiești, în principal Tora, cu filosofia greacă. Metoda sa a urmat practicile exegezei evreiești și ale filozofiei stoice. Exegeza sa alegorică a fost importantă pentru unii Părinți ai Bisericii Creștine, dar a avut foarte puțină aceptare istorică în cadrul iudaismului rabinic. El a adoptat alegorii în loc de interpretări literale ale Bibliei ebraice.

Unii savanți consideră că conceptul său despre Logos ca principiu creator al lui Zeului Creator a influențat creștinismul timpuriu. Alți savanți neagă influența directă, dar spun că Philo și creștinismul timpuriu împrumută de la o sursă comună

Gândirea lui Philo a fost în mare parte inspirată de Aristobul din Paneas și de la Școala Alexandriană cu privire la lucrarea sa „Înțelepciunea lui Solomon” și "Ocupațiile Terapeuților și Esenienilor".

Creștinii afirmă că "in opinia lui Philon din Alexandria, a vrut ca sfintenia legiuirilor lui "Dumnezeu" sa fie cunoscute pretutindeni. Iata ce frumos zugraveste planul divin acest evreu elenizat: “…"cativa oameni,considerand ca nu se cuvine ca legile sa fie studiate numai de o parte a neamului omenesc, adica de catre barbari, iar grecii sa fie cu totul lipsiti de ele, si-au indreptat gandul spre traducerea lor…”

Dar în nici un text de-al lui Philon din Alexandria nu se vorbeşte despre Septuagintă, care dacă ar fi existat, ar fi pomenit-o cu siguranţă.
Prima menţiune a septuagintei se face în Scrisoarea falsificată a lui Aristeas prezentată pentru prima dată de celebrul falsificator Episcopul Eusebius în a sa „Despre Traducerea Legii Iudeilor”, vezi Septuaginta și Aristeas.

Philon din Alexandria deşi prezintă Pentateuchul lui Moise ca cea mai înaltă filozofie, din care ar fi putut învăţa toţi filozofii greci, nu face niciodată aluzie în lucrările sale la Septuagintă.
De vreme ce făcea parte din spuma societăţii evreieşti, un om cu studii „superioare”, cunoscător al flilozofilor greci şi vorbitor fluent al limbii greceşti, el ar fi trebuit să dea citate în lucrările sale (toate în limba greacă) din aşa zisa Septuagintă (care conform bisericii trebuia să fi existat deja de aproximativ 200 de ani, şi ar fi circulat în acel spaţiu al orientului apropiat), lucru pe care nu-l face în nici una din lucrările sale. Aceasta fiind încă o dovadă că Septuaginta a fost fabricată după inventarea „evangheliilor”.