Originea canaanită a religiei evreilor

Wiki-Iehova nu este zeul El:

"Israelul apare în analele istoriei abia în ultimele decenii ale secolului al XIII-lea î.e.cr., la sfârșitul epocii bronzului târziu, când sistemul orașelor canaanite se încheia [32], iar mediul din care a ieșit religia israelită a fost în consecință canaanit. [33]
Zeul El, „cel amabil, plin de compasiune”, „creatorul creaturilor”, a fost șeful zeilor canaaniți [34], iar el, nu Iehova, era „zeul lui Israel” inițial - cuvântul „Israel” se bazează pe numele El, nu pe Yahweh. [35] Zeul El a locuit într-un cort pe un munte de la baza căruia își au originea toate apele proaspete ale lumii, cu zeița Asherah ca consoartă a sa. [34] [36]
Această pereche (El-Așera) a alcătuit nivelul cel mai înalt al panteonului canaanit;
al doilea nivel era format din copiii lor, „șaptezeci de fii ai lui Athirat” (o variantă a numelui Așera). [37]

În acest grup a fost proeminent Baal, care își avea casa pe Muntele Zaphon; de-a lungul timpului, Baal a devenit zeitatea canaanită dominantă, astfel încât El a devenit puterea executivă și Baal puterea militară din cosmos. [38] Sfera lui Baal a fost furtuna cu ploile dătătoare de viață, astfel încât a fost și un zeu al fertilității, deși nu tocmai zeul fertilității. [39] Sub cele șaptezeci de zei de al doilea nivel se afla
un al treilea nivel format din meșteșuguri și zeități comerciante relativ minore, cu
un al patrulea și ultimul nivel de mesageri divini ("îngerii") și altele asemenea. [37]

Zeul El și fiii săi au alcătuit Adunarea Zeilor (despre care se vorbești și în Psalmul 82 al evreilor), fiecare dintre ei având o națiune umană sub îngrijirea sa și o variantă textuală a Deuteronomului 32: 8–9 îl descrie pe zeul El care a împărțit națiunile lumii între fiii săi, cu Iehova primind Israelul.
Yahweh a fost zeul național al regatelor Israelului (Samaria) și Iuda.  Originile sale ajung cel puțin până la epoca timpurie a fierului și, aparent, în bronzul târziu [4],
iar în cea mai veche literatură biblică este o zeitate furtunoasă și războinică  care conduce armata cerească împotriva dușmanilor lui Israel.


În acea perioadă, israeliții se închinau lui Iehova alături de o varietate de zei și zeițe canaanite, inclusiv El, Așera și Baal, însă, cu timpul, El și Yahweh au devenit contopiți,
Epitetele legate de El, precum El Shaddai, au devenit aplicate numai pentru Yahweh, și alți zei și zeițe precum Baal și Asherah au fost absorbiți în religia Iehovistă.


Între cu secolele IX-VI, religia Iehovistă s-a separat de moștenirea canaanită, deoarece Yahweh a devenit zeul principal al Regatului lui Israel (Samaria) și al lui Iuda [11],
iar în timp, curtea regală și Templul din Ierusalim l-au promovat pe Iehova ca zeu al întregului cosmos, care posedă toate calitățile pozitive atribuite anterior celorlalți zei și zeițe. [12] [13]
Către sfârșitul captivității babiloniene (sec. VI), existența zeilor străini a fost negată, iar Iehova a fost proclamat ca fiind creatorul cosmosului și singurul zeu adevărat al întregii lumi."

 

Bhakti-Yoga Iubirea Spirituală