1.10 Trei ingrediente pentru obținerea iubirii bhāvollāsa

1. Audierea lucrărilor lui Rūpa și Sanātana

Procesul de atingere a iubirii bhāvollāsa este descris de Narottama Dāsa Tākhākur în primul cântec al celebrei sale „Raze de Lună ale Iubirii Spirituale” (Prema-bhakti-candrikā):

yugala-kiśora dhan, yena lakṣa-bāṇa hem, hena prema prakāśila yārā 
jaya rūpa-sanātan, deha more sei dhan, se ratan mor gale hārā ||
prema-bhakti rīti jata, nija granthe subekata, kariyāchen dui mahāśay |
jāhāra śravaṇa haite, parānanda hay citte, yugala madhura rasāśray ||

Iubirea Cuplului Divin este la fel de pură ca aurul rafinat de mii de ori.
Fie ca gloria să îi încoroneze pe Rūpa și Sanātana, care au dezvăluit această comoară lumii.
O, te rog fii bun și dă-mi comoara iubirii și o voi purta ca pandantiv la gât.

În cărțile lor, aceste două mari personalități au arătat clar toate complexitățile acestei iubiri spirituale.
Auzirea operelor lor produce cea mai mare bucurie în inimă și dă adăpost în extazul erotic al Cuplului Iubirii.

2. Venerarea Rādhei

Raghunātha Dāsa scrie în Sva-saṅkalpa-prakāśa-stotra:

anārādhyaādhā-padāmbhoja-reṇum anāśritya vrndāṭavīṁ tat-padāṅkām |
asambhāñya tad-bhāva-gambhīra-cittān kutaḥ śyāma-sindho rasāvagāhaḥ ||

Nevenerând niciodată praful de pe picioarele ca lotusul ale Śrīmatī Rādhā;
neluând adăpost nici măcar o dată în Vraja Dhām, marcat cu pasul ei delicat;
fără să fi vorbit vreodată cu sufletele atât de încărcate de o dragoste puternică pentru ea,
ce proști sunt cei care cred că se pot arunca în marea secretă a nectarului care este Śyāma (Krișna)!

3. Lăcomia pentru Kṛṣṇa rasa

În Padyāvalī 14, citat și la CC, 2.8.11. se spune

kṛṣṇa-bhakti-rasa-bhāvita-matiḥ kriyatāṁ yadi kuto'pi labhyate |
tatra laulyam api mūlyam ekalaṁ janma-koṭi-sukṛtair na labhyate ||

O prietene, dacă ar trebui să o găsești undeva, inima aceea absorbită în Kṛṣṇa-rasa este atât de rară, 
fii rapid să o cumperi; cât de mult are nevoie sufletul de ea!
În acel bazar este afișat un singur preț; milioane de fapte pioase nu vor fi suficiente,
costul se plătește în monede de lăcomie.

Cauza lăcomiei pentru Kṛṣṇa rasa

De unde vine o astfel de lăcomie spirituală pentru Kṛṣṇa rasa? Rūpa Bābājī rezumă acest lucru în Bhakti-rasāmṛta-sindhu 1.2.292:

tat-tad-bhāvādi-mādhurye śrute dhīr yad apekṣate |
nātra śástraṁ na yuktiṁ ca tal lobhotpatti-lakñaṇam || BRS 1.2.292.

„Apariția acelei lăcomii este indicată atunci când inteligența nu
depinde de regulile scripturii și logicii, după ce a realizat într-o oarecare măsură
dulceața dragostei rezienților din Vraja prin procesul auzirii din Scripturi. ”

Când cineva a câștigat o anumită percepție, prin auzirea din Bhāgavata Purāṇa sau alte cărți despre jocurile lui Kṛṣṇa scrise de devotați extatici, că toate simțurile lui Kṛṣṇa sunt mulțumite de sentimentele, frumusețea și calitățile locuitorilor din Vraja, apare o atitudine care este indiferentă față de scripturi sau argumente și este un simptom al dezvoltării dorinței sau lăcomiei (lobha) pentru a atinge astfele de sentimente, frumusețe și calități. Această atitudine este, mai precis, dorința înnăscută, spontană, pentru dulceața acelor stări de spirit: „Fie ca și eu să am aceleași tipuri de sentimente, frumusețe și calități”.

Chiar dacă atracția către felul de a fi al locuitorilor din Vrindavan este atât de naturală, nu toate persoanele o dezvoltă instantaneu la prima audiere despre aceasta. Caitanya-caritāmṛta spune:

hā śuni lubdha hay kono bhāgyavān. CC 2.22.87.

„Un suflet norocos rar dezvoltă lăcomie (pentru sentimentele, frumusețea și calitățile locuitorilor din Vraja) la auzul gloriilor acestora.”

Este nevoie de mila unui devot care este el însuși înzestrat cu acest spirit și candidatul trebuie să aibă anumite calități proprii - o anumită luciditate sau claritate a minții - înainte ca o astfel de lăcomie să poată apărea. Prin urmare, Rūpa spune în Bhakti-rasāmṛta-sindhu (1.2.309) că este kpaika-labhyā, „disponibilă numai prin milă”.

În Bhakti-sandarbha 310 („Tratat de devotament”), Śrī Jīva descrie dezvoltarea lăcomiei în felul următor:

tadṛśa-raga-sudhakara-karabhasa-samullasita-hṛdaya-sphaṭika-maṇeḥ sādhakasya tat-paripāṭīñv api rucir jāyate.

Un devotat a cărui inimă este limpede (pură) ca un cristal va descoperi că, atunci când razele devoțiunii asemănătoare lunii ale locuitorilor din Vraja cad asupra ei, se aprinde și preia acea strălucire, adică dorința se manifestă în inima lui. Apoi, o curiozitate cu privire la relațiile sau sentimentele rezidenților etern perfecți din Vraja, apare în practicant. Cu alte cuvinte, apare dorința de a ști mai multe despre tiparele sentimentelor lor și el dezvoltă un gust sau foame pentru acele tipare (ale iubirii).