Istoria Israelului antic

Conform arheologiei și a literaturii antice evreii nu au părăsit niciodată Canaanul după stabilirea lor în Canaan în jurul anului 1200 i.n.c.
Vezi Wiki - Iron Age I (1150–950 BCE) - History of ancient Israel and Judah

Identitatea etnică a israeliților nu își are originea in Exod și a unei cuceriri ulterioare (a Canaanului) ci într-o transformare a culturii Canaanite-Filistiniene.

The Israelite ethnic identity had originated, not from the Exodus and a subsequent conquest, but from a transformation of the existing Canaanite-Philistine cultures.[25]
 
Cetățile canaanite din Levant nu au fost distruse de evrei, cum se afirmă de aceștia,
că ar fi fost pedeapsa lui Iehova pentru desfrânarea canaaniților
(care după unii, ca zeu al evreilor, nu-i pedepsește decât pe evrei, vezi  Iehova sursă a răului)
ci de Alianța Oamenilor Mării,

Campaniile militare egiptene din secolul al 12-lea  înainte de Num. Creșt.
au fost îndreptate împotriva acestei Alianțe a Oamenilor Mării,
care distrugeau orașele-cetăți din Canaan și
întrerupeau rutele de comunicație și comerț
și nu împotriva israeliților.

Aceasta a fost o perioadă de mari schimbări în Levant, care a permis se pare triburilor nomade israelite,
să populeze în mare parte cetățile și satele canaanite devastate.
 
Numele "Israel" apare pentru prima dată în Merneptah Stele c. 1209 î.n.c.: "Israel a fost pustiit și sămânța sa nu mai există."[16]
Acest "Israel" a fost o entittate culturală și probabil politică, desturl de bine stabilită percepută de Egipteni (pentru prima dată - nici o poveste despre Robia Egipteană de 250 de ani ) nu ca o posibilă provocare, ci mai degrabă un grup etnic și nu un stat organizat."
(sursa Late Bronze Age background)

În Biblia Unearthed (2001), Finkelstein și Silberman au rezumat studiile recente. Aceștia au descris cum, până în 1967, partea centrală israelită din zonele înalte ale vestului Palestinei a fost practic o terra arheologică necunoscută. De atunci, sondaje intense au examinat teritoriile tradiționale ale triburilor lui Iuda, Beniamin, Efraim și Manase. Aceste sondaje au scos la iveală apariția bruscă a unei noi culturi care contrastează cu societățile filistine și canaanite existente în Țara Israelului timpuriu în prima parte a epocii Fierul I. [24] Această nouă cultură se caracterizează
  • printr-o lipsă de resturi de carne de porc (în timp ce carnea de porc a format 20% din dieta filistenilor în locuri),
  • prin abandonarea obiceiului filistin / canaanit de a avea ceramică extrem de decorată și 
  • de practicarea circumciziei. 

Identitatea etnică israelită nu își are originea în Exod și o cucerire ulterioară, ci într-o transformare a culturilor canaanite-filistine existente.

In The Bible Unearthed (2001), Finkelstein and Silberman summarised recent studies. They described how, up until 1967, the Israelite heartland in the highlands of western Palestine was virtually an archaeological terra incognita. Since then, intensive surveys have examined the traditional territories of the tribes of Judah, Benjamin, Ephraim, and Manasseh. These surveys have revealed the sudden emergence of a new culture contrasting with the Philistine and Canaanite societies existing in the Land of Israel earlier during Iron Age I.[24] This new culture is characterised by a lack of pork remains (whereas pork formed 20% of the Philistine diet in places), by an abandonment of the Philistine/Canaanite custom of having highly decorated pottery, and by the practice of circumcision. The Israelite ethnic identity had originatednot from the Exodus and a subsequent conquest, but from a transformation of the existing Canaanite-Philistine cultures.[25]