Nici Iehova nu este un zeu original al evreilor

Cântarea Deborei spune (Judecători 5: 4): 
„Doamne, când ai ieșit din Seir, când ai ieșit din regiunea Edom (vezi mai jos), pământul s-a cutremurat”. 
Aici Iahve este reprezentat ca venind în ajutorul evreilor dintr-o altă țară.
Acest lucru este inexplicabil dacă el ar fi fost inițial zeul țării lor originare - Canaan. 
 

 
Legătura lui Yahweh cu Horeb-Sinai prin toate firele tradiției ebraice este o dovadă că închinarea inițială a lui Iahve a venit din sud. 
Exod. 2:15 localizează Sinai în țara Midian
Deut. 33: 2 citește: „Iehova a venit din Sinai, a ars pentru poporul său din Seir; a strălucit din Muntele Paran, ...” 
Hab 3:3: „El (Zeul Suprem al canaaniților înlocuit de evrei cu Iehova) a venit de la Teman și Sfântul de la Muntele Paran. 
Hab 3:7: Am văzut corturile lui Kushan în primejdie, perdelele țării Midianului tremurau. 
 
1. Doar partea iehovistă susține că Yahweh a fost Dumnezeul inițial al lui Israel dar
 elohiștii, preoții și primii profeți sunt de acord că el a devenit zeul lui Israel  „din țara Egiptului”, din „vremea lui Moise”. 
 
2. Numele care sunt compuse cu „Yahweh” lipsesc în toate documentele înainte de introducerea „vremii lui Moise”. 
Prima conexiune „Yahweh” este Iosua. Listele lungi de nume din Geneza nu conțin o singură conexiune „Yahweh”. 
Și mai important este faptul că patriarhii, ca închinători ai lui Iahve, nu dau o dată un nume cu „Iahve” în niciuna dintre familiile lor. Singurul scriitor din Vechiul Testament care înregistrează numele „Yahweh” în vremurile pre-mozaice este cel ce a scris „Cronicele” care sunt de fapt modificări mult mai târzii din perioada după întoarcerea din Exilul Babilonian. 
 
3. Raritatea numelor dinaintea timpului lui David care sunt compuse cu „Yahweh” este dovada că închinarea la acest zeu a fost introdusă numai odată cu introducerea „vremii lui Moise”, după întoarcerea din Exilul Babilonian
Compozițiile cu „El” sunt comune, așa cum ar fi de așteptat dacă zeul lor principal ar fi venerat sub acest nume în vremurile pre-mozaice. 
Compozițiile cu „Yahweh” sunt foarte rare și au fost adăugate doar textelor din familiile liderilor religioși. 
După vremea lui David, aproape toți regii lui Iuda și Israel au nume ce conține „Yahweh” și astfel de compoziții și încep să fie obișnuite în rândul oamenilor de rând. Această creștere treptată a numelor „Yahweh” din textele de la „vremea lui Moise” până la exil este o dovadă bună că închinarea acestui zeu ca zeu principal al evreilor a fost introdusă numai după „vremea lui Moise”.
 
4. La inventarea Exodului din Egipt,  vezi argumentele din Narațiunile despre Moise în Sinai scrise secole mai târziu - Cronicele, Samuel, Regi.

în Exod. 3: 12-13 Iehova este prezentat ca spunând: „Dacă i-ai scos pe copiii lui Israel din Egipt, să slujești zeilor (elohim) pe acest munte”,

iar  „Moise” îl întreabă pe acest zeu necunoscut poporului, despre care zeu este vorba, care este numele lui,

o afirmație care implică faptul că nici Moise și nici Israelul nu se închina la Iehova, al cărui nume era necunoscut acestora.

 
5. Deși se afirmă că strămoșii știau numele Yahweh, această informație este o editare ulterioară a textului original, deoarece sunt prezentate doar riturile religiei semitice generale. Toate riturile speciale de închinare la Iehova sunt introduse numai odată cu „Legile lui Moise”. 
Ex. Exod. 4: 24-26 Moise nu știe că Iehova necesită tăierea împrejur până nu va fi învățat să facă acest lucru de către soția sa Zipora. 
 
6. Afirmația că Yahweh a fost zeul original al lui Israel nu are nicio bază istorică. Nicăieri în textele ebraice nu se sugerează că Israelul ar fi recunoscut Sinaiul, să-l vadă pe Moise, ca pe un munte sfânt înainte de invenția Exodului.
 
Despre inventarea Exodului din Egipt vezi