"după" Marcu

Imposibilitatea pretenţiei că cele patru “Evanghelii” au circulat fără a fi definite şi anonime în biserici timp de 180 de ani, este combătută de “dovada” furnizată despre evanghelia "după Marcu”, a cărei “istorie” insă este înregistrată … 300 de ani mai tarziu, de aceea e greu de a fi considerată demnă de încredere, ci e mai degrabă privită doar ca un act politic, de legitimare a unor scrieri ne-autor-izate.

Cel care după 300 de ani descrie istoria evangheliei "după Marcu”, este episcopul Eusebius în celebra sa "Istoria Bisericii". El susţine, fără însă a aduce nici o dovadă, că Petru predicând în Roma, l-a avut pe Marcu ca discipol şi însoţitor. De asemenea Eusebius susţine că lumea (“citită”) a acelor timpuri vroia o înregistrare scrisă a discursurilor lui Petru si de aceea Marcu ar fi inregistrat în scris acele discursuri; ceea ce de asemenea este foarte puţin credibil, pentru că este exagerat să crezi că discursurile lui Petru, dacă ar fi ţinut asemenea discursuri, ar fi fost doar ceea ce este astăzi scris în evanghelia "după Marcu”.

Acelaşi Eusebius pretinde apoi, că evanghelia "după Marcu” trebuie să fi fost în mod public dată bisericilor din Roma, în jurul anului mortii lui Petru (64-67 conform presupunerilor creștine), moment în care ea trebuie să fi fost parafată cu sigiliul ... Duhului Sfant, purtând din chiar acel moment ampreta divinităţii, spunând că Petru şi-ar fi dat binecuväntarea pentru pretinsele scrieri ale lui Marcu.

Prin extrapolarea acestei invenţii, s-a presupus că în mod similar “trebuie să se fi întâmplat” si cu celelate trei “evanghelii”, adică ... au fost "parafate" de Sfântul Duh.

Faptul că descrierile lui Eusebius nu pot fi adevărate, este susţinut şi prin faptul că
marele papă Clement I, care se presupune ca a murit la sfârşitul primului secol, nu pomeneste de nici o evanghelie după Marcu”.
În Enciclopedia Catolică se spune că : “ El nu a citat niciodată Noul Testament şi deşi foloseste zicale de-ale lui Isus, el nu a făcut-o niciodată în limbajul Evangheliilor.

Timp de 180 de ani, nu există nici o menţionare a celor patru “Evanghelii”, care sunt baza canonoului creştin.
Episcopul Irenaeus (Irineu), “descoperă” primul așa zisele Evangheliile "după...", despre care nu se spune nici un cuvănt în tomurile primilor Părinţi ai Bisericii creștine, care ....ar fi trebuit să fi fost pomenite, dacă ar fi existat sau ar fi fost considerate divine.
Vezi și Irineu - Papias nimic despre cele patru evanghelii - până la 185