Sufletul la creștini

In anul 553 la cel de al cincilea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, legea reincarnării a fost anatemizată:
"Afurisit fie cel care, de aici încolo, va mai crede in preexistenta sufletului !", care existâ înainte de corpul material
și care intră într-un nou corp, după ce-l părăsește pe cel anterior."
Această lege a fost catalogată ca o "eroare existentă in cunoaşterea spirituală antică"
obligandu-i pe episcopi să accepte noua inovatie bisericească, sau cu alte cuvinte o nouă dogmă (impusă prin blestemare) .

150–215 n.c.  Sf. Clement de Alexandria
în cartea sa Îndemnuri către păgâni, spune: "Am existat cu mult înainte de crearea lumii... Am existat în ochiul Dumnului, pentru că este destinul nostru să trăim în El.

- 185-254 Origen
a fost declarat la 300 de ani de la moartea sa de către o biserică... a Cezarului (care se lupta prin orice mijloace pentru putere politică, bani, faimă, etc.) mama tuturor bisericilor actuale, ca eretic.
Origen a scris:
"Nu e mult mai raţional ca fiecare suflet, pentru anumite motive misterioase (misterioase conform opiniei lui Pitagora, Platon Empedocle, pe care Celsus adesea îi citează) să fie introdus într-un corp conform dorinţelor sale şi activităţilor anterioare?...
Sufletul, care este imaterial şi invizibil prin natura sa, nu poate exista într-un loc material fără a avea un corp potrivit naturii acelui loc.
În mod corespunzător dezbracă un corp, care înainte a fost necesar, 
dar care nu mai este adecvat cu starea schimbată (a conştinţei) şi îl schimbă cu un al doilea”. (Contra Celsum)

Sufletul nu are nici început şi nici sfârşit... Fiecare suflet vine în această lume întărit de victoriile sau slăbit de înfrângerile vieţii sale anterioare.
Locul său în această lume ca vas menit să primească onoare sau dezonoare este determinat de meritele sau deficienţele anterioare .
Activitatea sa în această lume determină locul său în lumea care va urma acesteia.
" (De Prinicpiis Cartea III Cap.I).