De la sursele E, I, D, P la sursele neglijate

O altă provocare la adresa Ipotezei documentare este numărul tot mai mare de surse din cadrul surselor propuse de critici.

În dorința din ce în ce mai mare de a desface straturile redactate, cercetătorii biblici au supus multe dintre surse la subdiviziuni tot mai mari ale straturilor lor redactate.
Wellhausen însuși a propus diferite tipuri de surse iehoviste I1, I2 și I3

fiecare reprezentând un strat editorial din sursa în sine.


Evident, aceasta este o problemă care atacă din nou ipoteza unor documente literare individuale întregi.
Dacă un presupus document literar poate fi împărțit în diferite straturi redacționale, putem înțelege sursa ca pe o unitate literară întreagă?

Sursa preoțească (P) a fost deosebit de sensibilă la acest demers,

în încercarea de a vedea straturile compoziționale între legislația rituală și componentele sale narative.

Pe de altă parte, acest efort a produs și rezultate pozitive. De exemplu, mulți cercetători sunt astăzi de acord că

secțiuni întregi din P au putut fi diferențiate

  din cauza diferențelor lingvistice
  și a redefiniri accetului pe anumite ritualuri.


În cadrul P, găsim o altă sursă, Codul sfințeniei sau H (Leviticul 17-26), redactat în P.
Cercetătorii au pus la îndoială, în plus, dacă P
  poate fi considerată ca o sursă în sine
  sau dacă ar trebui să fie considerată ca o redactare și reinterpretare a documentului final combinat din sursele Elohistă și Iehovistă.

Cu alte cuvinte, un redactor ulterior a pus împreună documentele IE și P?
Sau a fost sursa P însuși editorul care și-a scris documentul în jurul narațiunii IE,

mai ales ca mijloc de modificare a documentului IE
și să o alinieze cu credințele și preocupările autorului și ale comunității lui P?


După cum au susținut un număr tot mai mare de cercetători, textele P par
să fie inserate în documentul final din sursele Elohistă și Iehovistă în puncte cheie,
cu scopul de a reinterpreta sau chiar de a înlocui accentul sau punctul teologic al narațiunii IE anterioare.

Sursa Modern challenges to the Documentary hypothesis