Învierea și Paștele original

Cei doi arbori genealogici care fuseseră întocmiți inițial
în evanghelii "după Matei " și "după Luca" nu au mai avut au nici un sens
de vreme ce Isus primise un nou tată, care se culcase cu Maria.
Și pentru că acest nou tată era o stafie (und duh) care ar fi venit de la Yahve, 
Isus a fost transformat din viitor Rege uns al Iudeilor (Mesia in ebraică sau Christos în greacă)
într-un zeu.

Iar pentru că Iehova fusese ridicat la rangul de Zeu unic, Isus devine el însuși un semi-zeu,
fiind creat prin actul de creație dintre stafia trimisă de Iehova și Maria.
 
Iehova este descris ca fiind cel mai trimisese în mai multe rânduri duhuri, vezi 
Iehova sursă a răului care trimite duhuri

Ca urmare conform mitului Paștelui evreiesc ce sărbtorea inițial renașterea naturii 
se crează mitul sacrificiului și al renașterii acestuia.
O parte din creștini au luat paştele evreiesc (passover) al reînvierii naturii şi l-au transformat în povestea cu reînvierea lui Isus - paştele creştinilor.
Evreii creştinaţi iniţial se duceau la biserică de paştele evreiesc unde
ca toţi evreii primeau o pâinică mică plată asemănătoare cu ceea ce mai târziu se va numi hostia, trupul lui Isus care s-ar fi jertfit.

De fapt paştele îşi are rădăcinile în religiile străvechi, şi înseamnă Timpul răsăritului
(în engleză şi germană Paştele are chiar această denumire cunoscută şi la popoarele anglo-saxone – Easter / Oster – Răsărit)
sau al reînvierii naturii, fiind astfel sărbătorită Zeitatea Primăverii, când natura se trezeşte la viaţă.

Pentru a fi siguri că sărbătoarea paştelui nu are loc înainte de venirea primăverii, în Izraelul antic
era obiceiul ca prima zi a lunii Nisan să nu fie luată în considerare, înainte ca orzul să se fi copt.
Şi aşa a început paştele lor la mijlocul lunii Nisan. Mai târziu această dată a fost cuplată şi cu eliberarea evreilor din sclavia egipteană, conform Mitului despre Moise, vezi

Moise o invenție literară.