Adi/Sambava Parva 146-150

Geatugriha din Adi parva 146
Puroceana, un alt ticalos, este trimis la Varanavata

"Vaisampayana spuse, 'Ticălosul Duryodhan a fost foarte mulțumit de rege, o Bharata, care le vorbise astfel Pandavilor. Apoi Duryodhan convocându-l în ascuns pe consilierul său Puroceana, l-a luat de mâna dreaptă și-i spuse, 'O Purocean, lumea aceasta, plină de bogății, este a mea. Dar este și a ta în aceeași măsură. De aceea se cade din partea ta să o protejezi. Nu am un consilier în care să am mai multă încredere decât în tine. De aceea, domnul meu, ascultă-mi sfatul și exterminează-mi dușmanii printr-un meșteșug inteligent. O, fă cum te rog. 


 Pandavii, datorită lui Dhritarashtra, au fost trimiși la Varanavata, unde la comanda lui Dhritarashtra, se vor distra în timpul festivităților. Fă în așa fel încât chiar în această zi să ajungi la Varanavata într-oun car tras de animale rapide. Ajungând acolo, fă în așa fel încât să se ridice un palat în formă pătrată în apropierea arsenalului, bogat în materiale și mobilă; și păzește clădirea bine. De asemenea pune să se folosească rășină și cânenpă (în ridicarea palatului) și alte materiale inflamabile pe care le mai poți procura. 


 Amestecând puțin pământ cu unt, ulei, grăsimi și o mare cantitate de lac, fă un fel de ghips pentru a căptuși pereții și presară peste tot cânepă și ulei și unt și lac și lemn în așa fel încât Pandavii, sau oricine altcineva, să nu poată, chiar la o examinare atentă, să nu-și dea seama că palatul ar fi inflamabil. Și după ce ai ridicat o astfel de clădire, fă în așa fel ca Pandavii, după ce i-ai venerat cu reverență, să locuiască împreună cu Kunti și toți prietenii lor. 
Și pune acolo locuri de stat, mijloace și paturi, și cei mai buni maiștri, pentru Pandavi, în așa fel încât Dhritarashtra să nu aibă nici un motiv să se plângă. De asemenea trebuie să ai grijă ca nimeni din Varanavata să nu afle nimic până sfârșitul pe care l-am pus la cale. Și după ce te-ai asigurat că Pandavii s-au obișnuit să doarmă fără grijă, să dai foc palatului începând cu ușa de la intrare.


 Pandavii trebuiesc arși iar oamenii trebuie să creadă că au ars accidental în conflagrația palatului.
"Spunându-i prințului Kuru, 'Așa să fie', Puroceana a plecat la Varanavata într-un car tras de catâri rapizi. Ajungând acolo, fără pierdere de timp, ascultând de instrucțiunile lui Duryodhan, a făcut tot ceea ce-i ceruse prințul."

Geatugriha din Adi parva 147
Cel orb nu-și vede drumul: orbul nu are cunoaștere despre direcție.
Cel ce nu are fermitate, nu va obține prosperitate.
Cei ce-și pot controla simțurile pot obține suveranitate peste întreaga lume

Pandavii părăsesc capitala spre Varanavata.
Vidura îi avertizează că palatul unde se duc este făcut din materiale inflamabile
Și că trebuie să-și construiască un tunel cu multe ieșiri, ca locuința unui șacal

 "Vaisampayana spuse, 'Între timp Pandavii s-au urcat în carele lor, înhămând cai superbi, dotați cu viteza vântului. Înainte de a urca în carele lor, au atins, cu tristețe, picioarele (bunicului lor) Bhishma, ale regelui Dhritarashtra, ale ilustrului Drona, ale lui Kripa, Vidura și a altor oameni mai în vârstă din dinastia Kauravilor. Apoi salutându-i cu reverență pe toți acei oameni mai în vârstă și îmbrățișându-i pe cei egali lor, și-au luat la revedere chiar și de la copii, și după ce și-au luat la revedere de la venerabilele doamne, și le-au înconjurat în semn de respect, și și-au luat la revedere de la toți cetățenii, Pandavii, care tot timpul își urmau jurămintele, au pornit la drum spre Varanavata.

 Iar Vidura, care poseda o mare înțelepciune și alți Kauravi și de asemenea și cetățenii, datorită durerii despărțirii, i-au urmat pe acei tigri printre oameni, la o oarecare distanță. Unii dintre cetățeni și oameni de la țară, care-i urmau pe Pandavi, îndurerați peste măsură la privirea fiilor lui Pandu atât de supărați, au început să strige tare, 'Regele Dhritarashtra cu gânduri rele, nu vede lucrurile cu aceeași ochi. Monarhul Kuru nu privește spre virtute. Nici Yudhishthir cel fără de păcat, nici Bhima, cel mai de seamnă dintre cei puternici, nici Dhananjaya (Argiuna) fiul (mai mic) al lui Kunti, vor fi vreo dată vinovați de păcat.

Dacă aceștia rămân tăcuți, cum vor putea să facă ceva iluștrii fii ai lui Madri? Moștenind regatul de la tatăl lor, Dhritarashtra nu a putut suporta acest lucru. Cum va sancționa Bhishma, care suferă datorită exilului Pandavilor în acel loc rău, acest act de injustiție? Vichitravirya, fiul lui Șantanu, înțeleptul rege Pandu din dinastia Kauravilor au avut ambii grijă de noi, ca niște părinți. Dar acum după ce Pandu s-a ridicat la ceruri, Dhritarashtra nu-i poate suporta pe acești prinți, copiii lui (Pandu). Noi, care nu suntem de acord cu acest exil, ar trebui să părăsim acest excelent oraș și să mergem acolo unde se duce Yudhishthir.'
"Reflectând pentru un moment, Yudișthir cel virtuos se adresă acelor cetățeni îndurerați ce vorbeau astfel și spuse, 'Regele este tatăl vostru, demn de respect, ghidul nostru spiritual și superiorul nostru. Urmând ceea ce ne cere, cu mintea lipsită de suspiciune, este într-adevăr datoria noastră. Voi sunteți prietenii noștri. Înconjurându-ne și făcându-ne fericiți prin binecuvântările voastre, reîntorceți-vă acum la căminele voastre. Când va veni timpul, ca să faceți ceva pentru noi, atunci să faceți ceea ce este într-adevăr agreabil și benefic pentru noi.'

Fiind astfel adresați, cetățenii i-au înconjurat pe Pandavi, i-au binecuvântat și s-au reîntors la căminele lor.
"Și după ce cetățenii au încetat de a-i urma pe Pandavi, Vidura, cunoscător al tuturor dictatelor moralității, dorind să-i trezească pe cel mai în vârstă dintre Pandavi, i s-a astresat cu aceste cuvinte, vorbind în jargonul (Mleceas)  cu Yudhishthira care de asemenea cunoștea același jargon, astfel încât nimeni altcineva, în afară lui Yudhishthira să înțeleagă.
El spuse, 'Cel ce cunoaște stratagemele dușmanului său și face planuri conform dictatelor științelor politice, trebuie, cunoscându-le, să acționeze în așa fel încât să evite pericolul. Cel ce știe că existe arme ascuțite, capabile să taie corpul, deși nu sunt făcute din oțel și înțelege de asemenea mijoloacele prin care le poate evita, nu poate fi niciodată rănit de dușman. Cel ce se poate proteja, trăiește cunoscând că nici ceea ce consumă paiele și lemnul și nici ceea ce usucă roua nu va arde locuitorii unei peșteri din păduri.

Cel orb nu-și vede drumul: orbul nu are cunoaștere despre direcție.
Cel ce nu are fermitate, nu va obține prosperitate.

Ținând cont de acestea, fii tot timpul în gardă. Cel ce ia o armă ce nu-i făcută din oțel (ci de exemplu din foc) dată de dușman, p
oate scăpa de foc, făcându-și un lăcaș asemenea celui al unui șacal (cu multe ieșiri).
Călătorind un om poate să-și însușească știința drumurilor și cu ajutorul stelelor poate determina direcția
Iar cel ce are cele cinci simțuri sub control, nu poate fi niciodată subjugat de inamicii săi.'

"Fiind astfel adresat, fiul lui Pandu, Yudhishthir Cel Drept îi replică lui Vidura, acel învățat de seamă, spunând, 'Te-am înțeles.' Apoi Vidura, după ce i-a instruit astfel pe Pandavi și i-a urmat, i-a înconjurat și urându-le la revedere, s-a reântors în casa sa.
După ce cetățenii, Bhishma și Vidura au încetat să-i mai urmeze, Kunti s-a apropiat de Yudhishthir și i-a spus, 'Nu am putut înțelege cuvintele pe care Kshattri (Vidura) ți le-a spus în mijlocul oamenilor, atât de indistinct, ca și cum nu ți-ar fi spus nimic și nici răspunsul tău în cuvinte și voce similare. Dacă nu este nepotrivit să le cunoaștem, te-aș ruga să le auzim și noi.'

"Yudhishthir replică, 'Virtuosul Vidura mi-a spus că ar trebui să știu că palatul (construit acum în Varanavata) a fost făcut din materiale inflamabile și de asemenea că drumul de scăpare nu trebuie să-l cunoști. De asemenea a mai spus că cei ce-și pot controla simțurile pot obține suveranitate peste întreaga lume.' Ceea ce i-am spus lui Vidura a fost, 'Te-am înțeles.'
"Vaisampayana continuă, 'Pandavii în a opta zi a lunii Phalguna, când steaua Rohini era în ascendență și sosind Varanavata au contemplate orașul și oamenii.'"     


Geatugriha din Adi parva 148
Pandavii sosesc în Varanavata și se pregătesc să contracareze planul de a fi arși de vii

 "Vaisampayana spuse, 'Apoi toți cetățenii (din Varanavata) auzind că a sosit fiul lui Pandu, plini de bucurie, au ieșit repede din Varanavata, în tot felul de vehicole, cu miile, luând cu ei orice articol auspicios, așa cum fusese indicat în scrierile relevate (Șastre), în întâmpinarea acelor oameni de seamă. Iar oamenii din Varanavata, apropiindu-se de fiii lui Kunti, i-au binecuvântat, rostind Geaya și i-au înconjurat.
Acel tigru printre oameni, virtuosul Yudhishthir, fiind astfel înconjurat de aceștia, arăta strălucitor asemenea Celui ce poartă Fulgerul (adică, Indra sau Iehova la evrei) în mijlocul persoanelor celeste. Iar acei fără de păcat, întâmpinați astfel de cetățeni, au intrat în populatul oraș Varanavata, ce era împodobit cu tot felul de ornamente.

 Intrând în oraș, acei eroi s-au dus mai întâi la așezământul brahmanilor, angajați în propriile lor datorii. Apoi s-au dus la așezământul oficialilor orașului (Kșatriya), la Sutas și la Vaisyas (negustori) și chiar și la Șudras (servitori). Astfel adorați de cetățeni, Pandavii, în cele din urmă, avându-l în frunte pe Puroceana, s-au dus la palatul ce fusese construit pentru ei. Apoi Purochana i-a servit cu mâncare și băutură, paturi și carpete, toate de cea mai bună calitate. Pandavii, îmbrăcați în costume scumpe, au continuat să trăiască acolo, adorați de Puroceana și de cei ce-și aveau locuințele în Varanavata.

"După ce au locuit acolo zece nopți, Puroceana le-a vorbit Pandavilor despre palatul construit, numindu-l 'Binecuvântatul cămin', ce în realitate era "Casa blestemată". Apoi acei trigri printre oameni, îmbrăcați în costume scumpe, au intrat în acele palat la insistența lui Puroceana, asemenea Guhyakilor la intrarea lor în palatul (lui Șiva) de pe muntele Kailas. Cel mai de seamnă dintre ce virtuoși, Yudhishthir, inspectând casa, îi spuse lui Bhima că era într-adevăr construită din materiale ușor inflamabile. Simțind mirosul de grăsime amestecat cu unt pur și preparații din lac (cauciucat), îi spuse lui Bhima, 'O mustrător al dușmanilor, casa aceasta este într-adevăr construită din materiale inflamabile! Într-adevăr, această situație este evidentă!

Inamicul, evident, cu ajutorul unor artiști înzestrați în construcția de case, a construit în cele din urmă acest palat, după ce a procurat cânepă, rășină, iarbă neagră, paie și bambus ce au fost cu toate înmuiate în unt pur (ghi). Acest ticălos împuțit, Puroceana, acționând la comanda lui Duryodhan, se află aici, pentru a mă arde de viu, când va considera că mi-a câștigat încrederea. Dar, o fiu al Prithei, Vidura, ce are o deosebită inteligență, a știut despre acest pericol și de aceea m-a prevenit. Știind totul, acest cel mai tânăr unchi al nostru, ce ne dorește întotdeauna binele, datorită afecțiunii sale, mi-a spus despre această casă plină de pericole, ce a fost construită de ticăloși, ce au acționat în secret la ordinul lui Duryodhan.'

"Auzind acestea, Bhima replică, 'Domnule, de vreme ce știm că această casă este inflamabilă, consider că ar fi mai bine să ne întoarcem acolo unde am fost cazați prima dată.' Yudhishthir replică, 'Eu sunt de părere că ar trebui să continuăm să trăim aici, aparent fără a avea vreo suspiciune, dar tot timpul precauți și căutând anumite mijloace de a scăpa. Dacă Puroceana află că noi încercăm să scăpăm, acționând în grabă, poate că ne va da foc imediat. Lui Puroceana îi pasă prea puțin de rușine sau păcat.
Acest ticălos se află aici la porunca lui Duryodhan. Dacă vom fi arși de vii, se va înfuria oare bunicul nostru Bhishma? De ce să fie furioși pe el Kauravii, în cazul în care își va arăta furia? Sau poate că bunicul Bhishma și celălalt zimbru al dinastiei Kuru, privind cu indignare acest act păcătos, fiind virtuoși vor deveni furioși. Dacă totuși datorită fricii de a fi arși, vom fugi de aici, Duryodhana, având ambiția de a deveni suveran, cu siguranță va unelti pentru omorârea noastră cu ajutorul spionilor.

În timp ce noi nu avem nici rang, nici putere, Duryodhan le are pe amândouă; în timp ce noi nu avem nici prieteni și nici aliați, Duryodhan le are pe amândouă; în timp ce noi suntem lipsiți de avere, Duryodhan are la dispoziția sa întreaga trezorerie. Oare în aceste condinții, nu va încerca el să ne distrugă, adoptând mijloace adecvate? De aceea, înșelându-l pe acest ticălos (Puroceana) și pe ticălosul de Duryodhan, ne vom petrece zilele, deghizându-ne uneori. Hai să ducem o viață de vânători, călătorind pământul. Astfel, având în vedere că trebuie să fugim de dușmani, vom fi în stare să cunoaștem toate cărările. Chiar astăzi vom începe cu săparea unui pasaj subteran în camerele noastre, în mare secret. Dacă vom acționa astfel, ascunzând față de toți ceea ce facem, focul nu ne va atinge. Vom trăi aici, făcând totul pentru siguranța noastră, atât de secret încât nici Puroceana și nici un alt cetățean din Varanavata să afle care ne sunt intențiile.'"  


Geatugriha din Adi parva 149
Pandavii sunt ajutați de un miner trimis de Vidura


 "Vaisampayana continuă, 'Un prieten al lui Vidura's, priceput la minerit, a venit la Pandavi și li s-a adresta în secret spunând,
'Am fost trimis de Vidura și sunt un miner priceput. Trebuie să-i servesc pe Pandavi. Spuneți-mi ce trebuie să fac.
Datorită încrederii pe care o are în mine Vidura mi-a spus, 'Du-te la Pandavi și fă-le un bine. Ce trebuie să fac pentru voi?
Puroceana va pune foc la intrarea casei în cea de-a 14 zi a jumătății de lună întunecate (luna este coborăre).

Schema acelui ticălos fiu al lui Dhritarashtra este să-i ardă de fii pe Pandavi împreună cu mama lor. O fiu al lui Pandu,
Vidura ți-a spus de aceastea în limba Mlecea iar tu i-ai răspuns în aceeași limbă. Îți spun aceste lucruri, pentru a avea încredere în mine.'
Auzind aceste cuvinte, Yudhișthir, cinstitul fiu al lui Kunti replică, 'O amiabile, te cunosc, ca pe un drag prieten de încredere al lui Vidura,
ce spune adevărul și i-a fost întotdeauna devotat. Nu există nimic, care să nu-i fie cunoscut lui Vidura. Fiind al lui, ești și al nostru.
Nu fă nici o diferență între el și noi. În aceeași măsură suntem ai tăi cât și ai lui. Protejează-ne, așa cum învățatul Vidura ne-a protejat întotdeauna.

Știu că această casă deosebit de inflamabilă, a fost concepută de Puroceana la comand fiului lui Dhritaraștra.
Acel ticălos, manevrând avere și aliați ne urmărește fără întrerupere. O, salvează-ne cu puțină strădanie din conflagrația iminentă.
Dacă vom fi arși acum, i se va îndeplini cea mai arzătoare dorință lui Duryodhan. Aici se află arsenalul bine aprovizionat al acelui ticălos.
Acest palat mare a fost construit alături de marii pereți de pământ ai arsenealului, fără a avea ieșiri. Dar această mașinație a lui Duryodhan
i-a fost cunoscută lui Vidura încă de la început și el este cel care ne-a lămurit din timp. Pericolul despre care Kshattri (Vidura) știuse,
se află acum la ușa noastră. Salvează-ne fără ca Puroceana să afle.'

Auzind aceste cuvinte, minerul spuse, 'Așa să fie,' și cu grijă a început săpatul, făcând un mare pasaj subteran.
Gura acelui pasaj se afla în centrul casei, la nivelul parterului și era acoperita de placi. Gura era acoperită datorită fricii de Puroceana,
acel ticălos, care supraveghea constant ușa casei. Pandavii obișnuiau să doarmă în camerele lor, cu armele pregătite de luptă,
în timp ce în timpul zilei, mergeau la vânătoare, dintr-o pădure într-alta. Astel au trăit în acel palat tot timpul în gardă,
înșelându-l pe Puroceana prin afișarea încrederii și mulțumirii în timp ce în realitate nu aveau încredere și erau nemulțumiți.
Nici cetățenii din Varanavata nu știau nimic despre aceste planuri ale Pandavilor. De fapt nimeni altcineva nu mai știa în afara prietenului miner al lui Vidura.'"         

Geatugriha din Adi parva 150
Pandavii dau foc la palat și fug în pădure


 "Vaisampayana spuse, 'Văzându-i pe Pandavi trăind acolo plini de veselie și fără nici un fel de suspiciuni timp de un an, Puroceana a fost foarte bucuros.
Și privindu-l pe Puroceana atât de mulțumit, Yudhishthir, virtuosul fiu al lui Kunti, adresându-se lui Bhima, Argiuna și celor doi gemeni (Nakula și Sahadeva) spuse,
'Ticălosul cu inimă crudă a fost înșelat. Cred că a sosit timpul să scăpăm. Dând foc arsenalului, arzându-l pe Puroceana și lăsându-i corpul aici, hai să dispărem de aici neobservați de nimeni!'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi cu ocazia unei împărțiri de pomeni, o rege, Kunti a hrănit într-o anumită noapte un mare număr de brahmani. Acolo au sosit niște doamne,
care în timp ce au mâncat și au băut, s-au înveselit după bunul plac, și o dată cu retragerea lui Kunti s-au reîntors la casele lor. Dorind să obțină de mâncare a sosit,  ca și cum ar fi fost împinsă de destin, ca urmare a peregrinărilor ei și o femeie nișada, mamă a cinci copii, însoțită de fiii ei.
O rege, ea și copiii ei, amețiți de vinul pe care-l băuseră, n-au mai fost în stare să plece. Inconștientă și mai mult moartă decât vie, s-a culcat împreună cu fiii ei pe jos în palat.

Apoi, când toți locuitorii casei s-au dus la culcare, a început să sufle un puternic vânt în timpul nopții. Bhima a dat foc la casă exact unde dormea Puroceana. Apoi fiul lui Pandu a dast foc la ușa casei din lac cauciucat.
Apoi a dat foc palatului în mai multe locuri de jur împrejur si după ce fiii lui Pandu au fost satisfăcuți că palatul luase foc în câteva locuri, cei care-și puneau la punct inamicii, împreună cu mama lor, au intrat în pasajul subteran fără a mai pierde timp. Între timp căldura și urletul focului au devenit atât de intense încât au trezit întreg orașul.

Privind casa în flăcări, cetățenii, cu fețe triste, au început să spună, 'Ticălosul (Puroceana) a construit palatul sub îndrumarea lui Duryodhana pentru distrugerea rudelor angajatorului.
El este cel care cu adevărat a dat foc.
O, vai de inima lui Dhritarashtra care este atât de parțial. El i-a ars de vii pe acești moștenitori ai lui Pandu, de parcă ar fi fost dușmanii lui! Păcătosul și ticălosul (Puroceana), care i-a ars pe acești oameni de seamă, inocenții prinți, lipsiți de suspiciune, a ars el însuși, de parcă aceasta i-a fost soarta.'

"Vaisampayana continuă, 'Cetățenii din Varanavata au deplâns astfel (soarta Pandavilor), și au așteptat acolo toată noaptea, înconjurând clădirea. Pandavii însă, însoțiți de mama lor au ieșit din pasajul subteran, și au fugind în grabă, fără a fi remarcați.
Datorită lipsei de somn și a frici însă, nu au putut să meargă cu mama lor prea repede. Atunci Bhimasena, dotat cu o teribilă putere și rapiditate a mișcării i-a luat pe frații și mama lui asupra sa și a început să pătrundă prin întuneric. Punându-și mama pe umeri, pe cei doi gemeni de o parte și de alta iar pe Yudhishthir și Arjuna luându-i în brațe, Vrikodara (Bhimasena) a începută să mărșăluiască, rupând copacii cu pieptul său și presând cu putere pământul cu picioarele sale.'"