Raganuga bhakti - urmarea spiritului locuitorilor din Vrindavan
NDE - Near Death II
În trecut, anumiți oameni “de ştiinţă” au susţinut că
1. « Experienţele din apropierea morţii »
trebuiesc sa fie pur şi simplu halucinaţii datorate lipsei de oxigen in creier (numita « anoxia »), dupa ce inima a incetat sa bată.
Acest studiu pune sub semnul întrebării această teorie, aşa cum afirmă cel ce a coordonat acest studiu,
cardiologistul cu MD (Master Degree) Pim van Lommel:
“Rezultatele cercetărilor noastre arată că factorii medicali nu pot explica apariţia “Experientelor din apropierea mortii".
Toţi pacienţii au avut un stop cardiac, fiind morţi dpdv clinic.
In aceste circumstante EKG-ul (măsurare impulsurilor electrice ale inimii) devine o linie continuă (plat),
iar dacă activitatea de reanimare cardio-pulmonară nu are succes,
in 5-10 minute creierul este afectat in mod ireparabil si pacientul moare.
După teoria care spune ca “Experienţele din apropierea morţii” apar datorită lipsei de oxigen in creier,
toţi pacienţii din studiul nostru ar fi trebuit sa aibă o astfel de experienţă, dar numai 18% au avut-o."
2. O altă teorie susţine că experienţele din apropierea morţii ar putea avea cauză “psihologică”: frica de moarte.
Dar in urma studiului s-a constatat ca doar un mic procent dintre pacienţi au avut acest sentiment
inaintea stopului cardiac, care de cele mai multe ori este instantaneu.
Nici această teorie nu a putut fi validată, deoarece numai o parte din cei care au avut
o experienţă in apropierea morţii, au raportat un sentiment de frică, inaintea atacului cardiac.
3. In cele din urmă teoria dupa care diferenţierea tratamentului medicametos aplicat
ar putea determina o diferenţiere între cei care o EAM (Experienţă in Apropierea Morţii) sau nu,
a fost infirmată de studiul condus pe o durată de 13 ani in 10 spitale olandeze.
Toate aceste Experienţe in Apropierea Morţii arată că independent de activitatea cerebrală, conştiinţa există,
în afara corpului material grosier, ceea ce arată că de fapt conştiinţa este un fenomen care depinde de “altceva”.
Și anume, în cazul sufletelor condiționate, depind de partea mentală a corpului subtil.
Articolull a fost publicat intr-un jurnal medical de specialitate, “The Lancet”
Vezi https://www.thelancet.com/journal
Pentru a putea avea acces la articolele care sunt fără plată trebuie sa te inregistrezi.
Apasă pe “Register”.
După ce te-ai inregistrat, apasă pe “Search Journal” și caută "near death"»
După care apar mai multe articole.
Cel din The Lancet, Vol. 358 No. 9298 pp 2039-2045. Dec 15, 2001
incepe astfel:
"Near-death experience in survivors of cardiac arrest: a prospective study in the Netherlands"
Pim van Lommel, Ruud van Wees, Vincent Meyers, Ingrid Elfferich
________________________________________
Division of Cardiology, Hospital Rijnstate, Arnhem, Netherlands (P van Lommel MD); Tilburg, Netherlands (R van Wees PhD);
Nijmegen, Netherlands (V Meyers PhD); and Capelle a/d Ijssel, Netherlands (I Elfferich PhD)
________________________________________
In aceasta publicaţie medicală autorii articolului sunt:
Pim van Lommel : MD (Master Degree)
Ruud van Wees: PhD
Vincent Meyers: PhD
Ingrid Elfferich: PhD
1. « Experienţele din apropierea morţii »
trebuiesc sa fie pur şi simplu halucinaţii datorate lipsei de oxigen in creier (numita « anoxia »), dupa ce inima a incetat sa bată.
Acest studiu pune sub semnul întrebării această teorie, aşa cum afirmă cel ce a coordonat acest studiu,
cardiologistul cu MD (Master Degree) Pim van Lommel:
“Rezultatele cercetărilor noastre arată că factorii medicali nu pot explica apariţia “Experientelor din apropierea mortii".
Toţi pacienţii au avut un stop cardiac, fiind morţi dpdv clinic.
In aceste circumstante EKG-ul (măsurare impulsurilor electrice ale inimii) devine o linie continuă (plat),
iar dacă activitatea de reanimare cardio-pulmonară nu are succes,
in 5-10 minute creierul este afectat in mod ireparabil si pacientul moare.
După teoria care spune ca “Experienţele din apropierea morţii” apar datorită lipsei de oxigen in creier,
toţi pacienţii din studiul nostru ar fi trebuit sa aibă o astfel de experienţă, dar numai 18% au avut-o."
2. O altă teorie susţine că experienţele din apropierea morţii ar putea avea cauză “psihologică”: frica de moarte.
Dar in urma studiului s-a constatat ca doar un mic procent dintre pacienţi au avut acest sentiment
inaintea stopului cardiac, care de cele mai multe ori este instantaneu.
Nici această teorie nu a putut fi validată, deoarece numai o parte din cei care au avut
o experienţă in apropierea morţii, au raportat un sentiment de frică, inaintea atacului cardiac.
3. In cele din urmă teoria dupa care diferenţierea tratamentului medicametos aplicat
ar putea determina o diferenţiere între cei care o EAM (Experienţă in Apropierea Morţii) sau nu,
a fost infirmată de studiul condus pe o durată de 13 ani in 10 spitale olandeze.
Toate aceste Experienţe in Apropierea Morţii arată că independent de activitatea cerebrală, conştiinţa există,
în afara corpului material grosier, ceea ce arată că de fapt conştiinţa este un fenomen care depinde de “altceva”.
Și anume, în cazul sufletelor condiționate, depind de partea mentală a corpului subtil.
Articolull a fost publicat intr-un jurnal medical de specialitate, “The Lancet”
Vezi https://www.thelancet.com/journal
Pentru a putea avea acces la articolele care sunt fără plată trebuie sa te inregistrezi.
Apasă pe “Register”.
După ce te-ai inregistrat, apasă pe “Search Journal” și caută "near death"»
După care apar mai multe articole.
Cel din The Lancet, Vol. 358 No. 9298 pp 2039-2045. Dec 15, 2001
incepe astfel:
"Near-death experience in survivors of cardiac arrest: a prospective study in the Netherlands"
Pim van Lommel, Ruud van Wees, Vincent Meyers, Ingrid Elfferich
________________________________________
Division of Cardiology, Hospital Rijnstate, Arnhem, Netherlands (P van Lommel MD); Tilburg, Netherlands (R van Wees PhD);
Nijmegen, Netherlands (V Meyers PhD); and Capelle a/d Ijssel, Netherlands (I Elfferich PhD)
________________________________________
In aceasta publicaţie medicală autorii articolului sunt:
Pim van Lommel : MD (Master Degree)
Ruud van Wees: PhD
Vincent Meyers: PhD
Ingrid Elfferich: PhD
