"adam și eva" după chipul moral al lui Dumnezeu

1. Aceste speculații creștine nu sunt susținute de textul "Genezelor evreiești" .

2. Textul "Genezelor" nu vorbește de invenția creștină numită "Dumnezeu" ci de zeii El respectiv Iehova, conforma adăugirilor și modificărilor ulterioare evreiești.

Spre reamintire:

Una dintre dovezile reeditării în numeroase rânduri a scrierilor evreiști, și prin aceasta a înșelăciunii evreilor
sunt descoperirile arheologice care arată sursa canaanită a literaturii antice evreiești,
de la care l-au împrumutat pe zeul El, l-au adaptat ca zeu al diferitelor triburi evreiești
și apoi l-au înlocuit cu Iehova, în care l-au încorporat, ca apoi să afirme că numele lui "în semen de respect trebuie înlocuit cu adonai".

Vezi Wiki Verhältnis von Elohim zu JHWH:
"Pentru a-l distinge pe zeul Israelului de alți zei, care ar putea fi putut fi numiți El / Elohim, tradițiile tribale timpurii ale israeliților
și-au numit zeul cu numele propriu al strămoșului respectiv al clanului lor, cum ar fi El-Abraham, El-Isaac și El-Iacob.
Acești zei ai clanului au fost identificați inițial între ei când clanurile au devenit un singur popor.
Conform Exodus 3.14 UE, numele Iehova YHWH este dezvăluit și explicat abia odată cu Chemarea lui Moise de a elibera poporul evreilor din "sclavia egipteană"
(care nu este atestă în nici un document egiptean sau alte documente istorice sau inscripții) ."

De fapt Exodul este o reinventare a istoriei evreilor, tocmai pentru a-l impune pe Iehova, ca marele Eliberator, după eliberarea din sclavia babiloniană, vezi
   Etapele construcției Scrierilor Evreiești
   Arheologia și Eliberarea din sclavia egipteană
   Cronicele, Samuel și Regi

Ieșirea lui Avram din Mesopotamia
Slujitorul lui Avram o întâlnește pe Rebeca

   Exodus-Deuteronom - date contradictorii I
   Exodus-Deuteronom - date contradictorii II

Hiksoșii - în Delta Nilului - nu sunt evreii
   Clădiri sub formă de potcoavă
   Exod 1:8-10 - Înmulțirea evreilor în Egipt
   Perete din chirpici - nu e dovadă

"Prin urmare numele Iehova, este rezervat zeului lui Israel și auto-revelației sale.
Afirmația „Eu sunt cine sunt” sau „Eu sunt„ Eu sunt ”, care este unic în Biblie este înțeleasă ca o respingere:
YHWH, spre deosebire de alte nume și titluri ale zeilor, nu poate fi făcut obiect și conjugat ca o formulă magică.
Acest nume poate fi explicat doar de către proprietarul său; el leagă acest zeu special de istoria specială a Israelului,
îl distinge de alți zei și, prin urmare, nu este interschimbabil cu „Elohim”. [6]

Noul Testament a tradus „Elohim” (zei) cu grecescul „ho theos” (zeul),
„YHWH”, a fost tradus conform cu traducerea greacă a Bibliei ebraice (Septuaginta) în mod constant cu „ho kyrios” (Domnul)
la care au adăugat numele „Isus Hristos ”(de exemplu, în 1 Petr 1,3 EU):
Lauda fie lui zeu [theos], Tatălui Domnului nostru [kyrios] Iisus Hristos ..."