Activitatea lui Martin Noth privind sursa Deuterenomica după Wellhausen

Pentru a înțelege mai bine istoria compoziției textelor biblice, deosebit de importantă este
Distincția dintre temele pre-exilice și post-exilice - înainte și după 587 î.num.creștină - care trebuie făcută
în contextul modificării făcute textelor din diferite surse, vezi articolele de mai jos.

În acest sens, activitatea lui Martin Noth privind sursa Deuteronomică nu ar trebui să fie trecută cu vederea.
Noth a fost primul care a observat că

accentul teologic puternic
și tonul cărții Deuteronomului
nu era de fapt prezentă în celelalte patru cărți ale Pentateuhului,

ci mai degrabă în cărțile care au urmat.

Astfel, Noth a presupus că cel care a scris cartea Deuteronomului a scris și cărțile de la Iosua la Regi.
Deși Noth a sugerat un singur autor exilic pentru această lucrare, cercetătorii sunt astăzi de acord că D a trecut prin două modificări principale,

o ediție preexilică (înainte de Robia Babiloniană) ce a celebrat și a culminat cu marile reforme religioase levitice ale regelui Iosia,
   și o ediție exilică, care acum trebuia să ia în considerare declinul și căderea Ierusalimului, a templului său și a neamului lui David.


De aceea, mulți cercetători recunosc doută tipuri de texte din sursa Deuteronomică D1 și  D2 - aceasta din urmă reflectând

noua situație istorică declanșată de căderea Ierusalimului în 587 î.num.creștină,

care a necesitat o reinventare a istoriei lui Israel, așa cum este prezentată în D1.


Astfel, exilul D2 zugrăvește o istorie care se îndreaptă amenințător spre distrugerea sa,
inserând pasaje de osândă profetică și dezastru în optimistul D1 iosianic,
care îi inspirase pe scribii deuteronomiști de sub Iosia cu 20 de ani mai devreme.

Trebuie să ținem cont de faptul că, la fel ca D, și alte surse scrise în perioada preexilică au trecut

prin faze de revizuire în perioada exilică/post-exilică, iar forma în care le avem acum reprezintă acest fapt.



Sursa: Modern challenges to the Documentary hypothesis