Sluga lui Dumnezeu - Isaia 53

Isus profetizat ca sluga lui "Dumnezeu" Jesaja 53.5

Jesaja 53
  5 Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.
  10 Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi.
  11 Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea,

1. Isaia 53 vorbește despre viața unui om milos, care datorită păcatelor altora, pe care le luase asupra sa, era foarte urât, plin de dureri și boli, ceea ce de fapt nu este cazul lui Isus, vezi Isaia 53
  2 … nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.
  3... om plin de durerilor boli, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă

2. Evreii și-au fabricat culegerea lor de texte sacre pentru ei, și de aceea autorul lui Isaia 53 se refera în realitate la starea poporului evreu când se referea la „sluga lui Dumnezeu”, vezi Outreach Judaism:

"În ciuda unor obiecții puternice din partea apologeților conservatori creștini, interpretarea rabinică predominantă a lui Isaia 53 atribuie rolul "slugii" națiunii Israelului care a suferit, în tăcere, suferințe de neimaginat în mâinile opresorilor. Vorbitorii din acest capitol 53 sunt regii uimiți ai națiunilor, care vor da mărturie despre epoca mesianică și despre revendicarea finală a poporului evreu în urma exilului lor lung și amar. "Cine ar fi crezut în raportul nostru?",
Liderii mondiali surprinși și contrariați se întreabă cu voce tare, cu o uimire profundă.(53: 1).

Revendicarea de mult uzată, înaintată frecvent de apologeții creștini este că comentatorul evreu Rashi (1040 CE - 1105 numărătoarea creștină), ar fi fost primul care a identificat sluga suferindă din Isaia 53 cu națiunea lui Israel este inexactă și înșelătoare. De fapt, Origen, un părinte bisericesc proeminent și influent, a recunoscut în anul 248 CE - opt secole înainte de nașterea lui Rashi - că în vremea lui consensul evreilor era că Isaia 53 " făcea referire la întregul popor evreu, privită ca un singur individ și ca fiind într-o stare de dispersie și suferință, pentru ca mulți prozeliți să poată fi câștigați, datorită dispersării evreilor printre numeroasele națiuni păgâne.

3. De fapt Isaia 53 nu se referă la Isus, desi se poate să fi fost folosit ca inspirație de către creștini începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al doilea pentru a crea o moarte mitologică pentru Isus, care așa cum afirmă Talmudul, a fost spânzurat pentru că a practicat vrăjitoria, și a ademenit Israelul la apostazie.vezi Isus a fost spânzurat.

Se pare că având legături sus puse, Isus a încercat să devină chiar rege al Israelului, și acestea au făcut și ca judecarea sa să fie foarte dificilă. De fapt el trebuie să fi pus să i se fabrice Arbori genealogici care să dovedeacă faptul că tatăl său Iosif se trăgea din regele David, și ca urmare și el însuși, lucru care să-l ajută să fie uns ca rege al Israelului și astfel să devină un Mesia (rege uns), ceea ce nu s-a întâmplat și totuși acea denumire de viitor rege uns (Messia/ Christos) a rămas..

Mult mai târziu statutul său de urmaș al lui David și fiu al lui Iosif a fost schimbat în acela de fiu al lui „Dumnezeu“ prin inventarea poveștii cu „duhul sfänt“, vezi

Lipsa de sens a arborilor genealogici
Arborii genealogici și reacția evreilor
Isus prezentat inițial ca având origine umană

Outreach Judaism:
Despite strong objections from conservative Christian apologists, the prevailing rabbinic interpretation of Isaiah 53 ascribes the "servant" to the nation of Israel who silently endured unimaginable suffering at the hands of its gentile oppressors. The speakers, in this most-debated chapter, are the stunned kings of nations who will bear witness to the messianic age and the final vindication of the Jewish people following their long and bitter exile. "Who would have believed our report?," the astonished and contrite world leaders wonder aloud in dazed bewilderment (53:1).The well-worn claim frequently advanced by Christian apologists who argue that the noted Jewish commentator, Rashi (1040 CE - 1105 CE), was the first to identify the suffering servant of Isaiah 53 with the nation of Israel is inaccurate and misleading. In fact, Origen, a prominent and influential church father, conceded in the year 248 CE - eight centuries before Rashi was born - that the consensus among the Jews in his time was that Isaiah 53 "bore reference to the whole [Jewish] people, regarded as one individual, and as being in a state of dispersion and suffering, in order that many proselytes might be gained, on account of the dispersion of the Jews among numerous heathen nations."