Wellhausen și ipoteza documentară

Ipoteza lui Wellhausen a devenit cunoscută sub numele de Ipoteza documentară și s-a impus rapid ca ortodoxă în cercetarea critică.

Sursa iahwistă sau I a fost datată în epoca solomonică (secolul al IX-lea î.num.creșt.) sau un secol mai târziu,

și pare să fi fost un produs al scribilor iudei din Regatul de Sud.


Sursa Elohistă sau E a fost considerată un produs literar al Regatului de Nord și, prin urmare,

trebuie să fi fost scrisă înainte de căderea acestuia în 722 î.num.creșt.


I și E au fost redactate împreună, probabil nu mult mai târziu decât după căderea lui Israel.


Combinată cu textul compozit I-E a fost sursa deuteronomică sau D, ceea ce s-a întâmplat probabil cândva în secolul al V-lea î.num.creșt.


Un alt proces de redactare, care a avut loc probabil în secolul al V-lea sau la începutul secolului al IV-leaî .num.creșt.,

a adăugat la acest document JED compoziția preoțească post-exilică sau P.


Trebuie reamintit faptul că ipoteza documentară este doar atât, o ipoteză.
Și, ca atare, are o rigoare științifică.


După cum scrie un critic:

"O ipoteză este o structură conceptuală

folosită pentru a organiza și a face inteligibilă o masă de observații

care altfel ar fi dezordonate și dezorganizate."


La fel ca modelul atomului, care este, de asemenea, o ipoteză construită din ceea ce se poate observa din datele colectate de acceleratoarele de fotoni,

așa este și ipoteza documentației. Ea rămâne cea mai bună și cea mai confirmată ipoteză

care explică datele textuale observate în textul ebraic:
  povești duble,  
  teologii și sisteme rituale contrare,
  contradicții,
  diferențe de stil și de vocabular etc.


La mai bine de un secol de la Wellhausen, nici un model alternativ nu explică datele textuale observabile la fel de bine ca Ipoteza documentară.
Cu siguranță, ipoteza documentară, așa cum a fost concepută de Wellhausen, este reprodusă cu variații considerabile și a avut și continuă să aibă criticii săi.
Ar fi benefic să analizăm pe scurt modul în care Ipoteza documentară a fost revizuită de generațiile succesive și care au fost provocările acesteia.