Prima mențiune istorică a evreilor 1209 î.n.c.

Înțelegerea religiei evreilor, bazată pe biblia evreiască, este greșită
dacă luăm în considerare dovezile arheologice.
 
Iată dovezi în acest sens

Descoperirile arheologice din Canaan, vorbesc despre toți zeii,
înainte ca evreii să contopească zeul El, zeul Iehova și zeii (elohim) într-o singură divinitate și
verbele care se refereau la zei (elohim) au fost toate (cu excepția câtorva pasaje trecute cu vederea) rescrise la singular
iar noua divinitate, datorită "respectului", nu a mai purtat nici un nume și a devenit "zeul" sau "Domnul".

"Cultura canaanită a apărut în același timp cu cultura babiloniană,
din haosul din jurul invaziei/ infiltrării semiților amoriți în Sumeria,
începând din jurul anului 2.200 î.num.creștinilor.

Când stabilitatea culturală a fost restabilită, în jurul anului 1800 î.num.creștinilor,
babilonienii existau în Mesopotamia, în timp ce canaaniții (fenicienii) existau de-a lungul Mediteranei.
În ruinele orașului canaanit Ugarit (în prezent Ras Shamra) de pe coasta modernă a Libanului,
au fost descoperite tăblițe care descriu zeii canaaniți.

Aceste tăblițe au fost dictate unui scrib de către preotul șef din Ugarit între anii 1375 și 1345 î.num.creștinilor.
Orașul în sine a fost distrus de popoarele mării în jurul anului 1200 î.num.creștinilor, aproape în același timp cu intrarea în istorie a israeliților.

Numele "Israel" apare pentru prima dată în stela (inscripția) faraonului Merneptah în jurul anului 1209 î.num.creștinilor:
"Israel este pustiu și sămânța lui nu mai există"[16].
Acest "Israel" era o entitate culturală și, probabil politică, suficient de bine stabilită pentru a fi percepută ca o posibilă provocare de către egipteni
(evreii fiind aici pentru prima dată amintiți- nu există nici o înregistrate despre  400 de ani de sclavie egipteană),
dar mai degrabă un grup etnic decât un stat organizat.

Sursa: Late Bronze Age background
 
Aryold J. Toynbee a scris: {p. 423} Evreii (inclusiv moabiții) au adoptat
 
nu numai limba canaanită,
dar și alfabetul fenician pentru a o scrie. ...
Descoperirea textelor ugaritice arată că.
 
psalmii biblici, indiferent de data lor, sunt datori unei imnologii feniciene cu o lungă tradiție.
Fenicienii par să fi fost, de asemenea, intermediarii prin care
 
unele dintre proverbele egiptene ale lui Amenemope s-au regăsit aproape textual în cartea biblică Proverbe.
Iar originea canaanită a capitolelor viii-ix din Cartea Proverbelor pe tema înțelepciunii este confirmată de ecourile unor teme din literatura feniciană care au fost rezolvate în Ugarit.
Povestea sumero-acadiană a creației lumii
 
trebuie să fi ajuns în Palestina cu mult înainte ca israeliții să ajungă acolo.
și trebuie să fi fost învățate de ei de la canaaniții cărora s-au impus.
Elementele canaanite nu au fost descoperite în literatura profetică a lui Israel și a lui Iuda începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. Dar ele reapar după aceea.
'Există o adevărată avalanșă de aluzii la literatura canaanită (feniciană) în operele ebraice scrise între secolele VII și III î.Hr. Reck: de exemplu, în.
Iov, Deutero-Isaia,
Proverbe, Ezechiel,
Habacuc, Cântarea Cântărilor,
Eclesiastul, Jubilee,
și o parte din Daniel.

Aryold J. Toynbee a scris: {p. 423} Evreii (inclusiv moabiții) au adoptat
    nu numai limba canaanită,
    dar și alfabetul fenician pentru a o scrie. ...

Descoperirea textelor ugaritice arată că
    psalmii biblici, indiferent de data lor, sunt datori unei imnologii feniciene cu o lungă tradiție.

Fenicienii par să fi fost, de asemenea, intermediarii prin care
unele dintre proverbele egiptene ale lui Amenemope s-au regăsit aproape textual în cartea biblică Proverbe.

Iar originea canaanită a capitolelor viii-ix din Cartea Proverbelor pe tema înțelepciunii este confirmată de ecourile unor teme din literatura feniciană care au fost rezolvate în Ugarit.

Povestea sumero-acadiană a creației 
trebuie să fi ajuns în Palestina cu mult înainte ca israeliții să ajungă acolo.
și trebuie să fi fost învățate de ei de la canaaniții cărora s-au impus.

Elementele canaanite nu au mai fost descoperite în literatura profetică a lui Israel și a lui Iuda începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. Dar ele reapar după aceea.

'Există o adevărată avalanșă de aluzii la literatura canaanită (feniciană) în operele ebraice scrise între secolele VII și III î.num. creștină: de exemplu, în.
Iov, Deutero-Isaia,
Proverbe, Ezechiel,
Habacuc, Cântarea Cântărilor,
Eclesiastul, Jubilee,
și o parte din Daniel.