Adi/ Arjuna-van-vasa Parva 215-216

Arjuna-vana-vasa Parva din Adi parva 215

Arjuna preferă exilul în pădure, pentru
a nu-și încălca propria Dharma (Datorie Prescrisă) de războinic
și a nu renunța la Adevăr, pentru că Adevărul este arma sa

prin care propria Virtute se păstrează

"Vaisampayana spuse, 'Pandavii, stabilind o astfel de regulă, au continuat să rezideze acolo. Prin puterea brațelor lor au adus mulți regi sub controlul lor. Krishnaa a devenit ascultătoare față de toți cei cinci Pandavi. Asemenea elefanților ce se bucură de râul Saraswati, la fel și cei cinci frați se bucurau de Draupadi (Krișnaa). Ca o consecință a practicilor virtuoase a iluștrilor Pandavi, întreaga familie a Kauravilor, eliberată de păcate și fericită, a devenit tot mai prosperă.

"După ceva timp, s-a întâmplat ca niște hoți să fure vitele unui brahman și în timp ce fugeau cu prada, brahmanul, fiind furios s-a dus în Khandava-prastha și a început să-i dojenească pe Pandavi, 'Hei Pandavi, chiar din regatul vostru, acum mi-au fost luate cu forța vitele de către niște ticăloși! Duceți-vă  și urmăriți-i. O, vai, untul sacrificial este luat de ciori! O, vai, ticălosul șacal a invadat cușca goală a unui leu!

Un rege care ia o șesime din ce se produce în țară fără a-și proteja supușii, a fost numit cea mai păcătoasă persoană din țară de către cei înțelepți. Averea unui brahman a fost luată de hoți! Virtutea însăși a fost diminuată! Hei Pandavi, luați-mă de mână, pentru că sunt cufundat în amărăciune!"
"Vaisampayana continuă, 'Dhananjaya (Argiuna), fiul lui Kunti, auzind brahmanul ce se plângea datorită amărăciunii, l-a asigurat imediat, 'Nu-ți fie teamă!' Dar în acel moment camera în care se aflau armele iluștrilor Pandavi era ocupată de Yudhishthir împreună cu Krishnaa și de aceea Argiuna nu putea intra acolo, deși era îndemnat în mod repetat să facă ceva.

Reflectând un moment asupra faptului că dacă nu acordă ajutor brahmanului, regele va fi de asemenea atins de păcat, se gândi pe de altă parte că intrând în cameră, va încălca înțelegerea pe care o făcuseră cei cinci frați în legătură cu asocierea cu Draupadi.


Pentru a lua o hotărâre privind modul în care să acționeze, Argiuna consideră că Virtutea, reprezentată de Urmarea Datoriei Prescrise (ca Kșatriya – luptător) are prioritate față de încălcarea înțelegerii făcute cu frații săi, care îi va aduce exilarea în pădure!' Astfel Dhananjaya (Argiuna), intră în cameră și vorbi cu Yudhishthir. Ieșind afară cu arc, i-a spus cu veselie brahmanului, 'Haide să ne grăbim brahmane, altfel ticăloșii de hoți vor avea un mare avantaj față de noi.
Te voi însoți și-ți voi reda averea ce ți-au luat-o hoții.'

Apoi  Dhananjaya, înarmat cu arc și îmbrăcat în armură s-a suit în carul de luptă și urmărindu-i pe hoți i-a lovit cu săgețile sale și i-a obligat să renunțe la pradă. Făcându-i un bine brahmanului și câștigând un bun renune, eroul s-a întors în capitală. Plecându-se în fața celor mai în vârstă și fiind felicitat de toți, Partha s-a apropiat în cele din urmă de Yudhishthir și i-a spus, 'Dă-mi voie să plec pentru a respecta jurământul făcut la înțelegerea noastră.

... Atunci Yudhishthir, auzind acele cuvinte dureroase, s-a amărât și spuse cu o voce agitată, 'De ce!' O cel fără de păcat, dacă am o autoritate, care merită să fie luată în considerație, ascultă ce am de spus. O eroule, cunosc pe deplin motivul pentru care ai intrat în camera mea și pentru care crezi că a fost o neplăcere pentru mine. Dar nu a fost deloc așa. Fratele mai tânăr poate intra în camera fratelui mai mare care se află cu soția sa, fără ca aceasta să fie considerată o greșeală.
Numai în cazul în care fratele mai în vârstă intră peste fratele mai tânăr care se află împreună cu soția sa, acesta a acționat împotriva regulilor proprietății. De aceea, o tu cel cu brațe puternice, renunță să pleci în pădure. Fă ceea ce spun. Virtutea ta nu a fost diminuată. Tu nu m-ai desconsiderat.'

"Auzind acestea, Arjuna replică, 'Am auzit chiar de la tine, că speculațiile trebuiesc evitate atunci când este vorba de executarea propriei datorii. Nu mă pot abate de la adevăr. Adevărul este arma mea.'
"Vaisampayana continuă, 'Obținând permisiunea regelui, Arjuna s-a pregătit pentru viața în pădure; și a plecat să trăiască acolo timp de 12 ani.'" 
 
Arjuna-vana-vasa Parva din Adi parva 216

Argiuna și Ullupi, fica lui naga Kauravya

"Vaisampayana spuse, 'Când puternicul Arjuna a pornit spre pădure, brahmani buni cunoscători ai Vedelor mergeau în urma ilustrului erou, la o anumită distanță. Fiind urmat de brahmani devotați în contemplarea Spiritului Suprem, de persone pricepute la muzică, de asceții devotați Zeității, de recitatori ai Puranelor, de naratori ai istoriilor sacre, de devoți ce duceau o viață de celibatari, de Vanaprasthas (cei retrași în pădure), de brahmani ce recitau dulce istorii celeste și alte clase diferite de persoane cu vorbire dulce, Arjuna călătorea asemenea lui Indra urmat de Maruți.

În timpul călătoriei acesta a văzut multe păduri încântătoare și pitorești, lacuri, râuri, mări și provincii. În cele din urmă, ajungând la sursa Gangelui, puternicul erou s-a gândit să se stabilească acolo.
"Ascultă Geanamejaya, despre o minunată faptă, pe care acest fiu al lui Pandu a făcut-o în timp ce trăia acolo. Când s-a stabilit acolo, brahmanii care-l urmaseră, stabilindu-se acolo au executat nenumărate Agnihotras (rituri sacrificiale ale focului).

Ca urmare a acelor învățați care urmau jurăminte sacre, a iluștrilor brahmani care nu deviaseră niciodată de la calea dreaptă, stabilind și aprinzând zilnic, cu ajutorul mantrelor, pe malurile acelui râu sacru, focurile pentru sacrificiile lor și turnând limbații de unt pur (ghii) în focuri și venerând acele focuri cu ofrande de flori, acea regiune în care Gangele intra în câmpie, a devenit deosebit de frumoasă.

Într-o zi Argiuna, coborând în Gange pentru a-și face limbațiile, după ce a terminat și a oferit oblații de apă strămoșilor decedați, era pe punctul de a ieși din râu pentru a-și executa riturile sacrificiale în fața focului, când dintr-o dată a fost tras pe fundul apei de Ulupi, fata regelui Nagailor, împinsă fiind de zeul dorinței erotice. Și s-a întâmplat ca fiul lui Pandu să fie dus în frumosul conac al lui Kauravya, regelui Nagailor.

Arjuna a văzut acolo un foc sacrificial aprins pentru el însuși. Privind acel foc, Dhananjaya (Argiuna), și-a executat riturile sacrificiale cu devoțiune. Agni (zeul focului) a fost foarte mulțumit de Arjuna pentru neînfricarea cu care acel erou a turnat limbații în forma sa manifestată ca foc. După ce a terminat execuția riturilor în fața focului, fiul lui Kunti, privind-o pe fata regelui Nagailor, i s-a adresat zâmbind, 'O fată chipeșă, ce act grăbit ai făcut. O fată timidă! Cui aparține această frumoasă regiune, cărui tip de ființe aparții și a cărui fată ești tu?'

"Ulupi răspunse, 'Există un Naga pe nume Kauravya, născut în linia lui Airavata. Eu sunt fata acelui Kauravya iar numele meu este Ulupi. O tigru printre oameni, privindu-te coborând în râu, pentru a-ți executa limbațiile, mi-am pierdut mințile, datorită zeului dorinței erotice. O cel fără de păcat, sunt încă necăsătorită. Mulțumește-mă te rog astăzi, dăruindu-te mie.'
"Arjuna replică, 'Fiindu-mi ordonat de regele Yudhishthir, urmez jurământul de Brahmacearin (celibatar) timp de 12 ani. Nu am libertatea de a acționa în acest fel. Totuși, călătoare a apelor, doresc să-ți satisfac plăcerea. N-am vorbit niciodată un neadevăr în viața mea. Spune-mi atunci, cum aș putea acționa, ca în timp ce-ți voi satisface plăcerea, să nu fiu vinovat de neadevăr sau de încălcarea datoriei prescrise.'

"Ulupi răspunse, 'O fiu al lui Pandu, eu știu de ce cutreieri pământul și de ce ți s-a ordonat să duci viața unui Brahmacearin de cel ce-l accepți ca superior. ... Exilul oricăruia dintre voi, are loc doar de dragul lui Draupadi. Tu urmezi datoria care rezultă din acel jurământ. ... Dar datoria ta prescrisă este să înlături suferința. Astfel virtutea ta nu va suferi o diminuare prin eliberarea mea din suferința în care mă aflu.

Iar dacă prin aceasta virtutea ta va suferi o mică diminuare, în același timp vei câștiga merite virtuoase pentru că m-ai salvat din suferința în care mă aflu. Să știi că eu sunt cea care te venerează, O Partha! De aceea dăruiește-te mie! O, domnul meu, aceasta este opinia celor înțelepți (privind acceptarea unei femei). Dacă nu vei acționa astfel, va trebui să-mi iau viața. De accea te rog să mă salvezi și prin aceasta vei câștiga merite virtuoase. Eu caut sprijinul tău! Tu acorzi mereu protecție celor ce suferă și care sunt fără de stăpân. Eu caut protecția ta, plângând cu amărăciune. Te implor fiind copleșită de dorința erotică. ....'

"Vaisampayana spuse, 'Fiind astfel adresat, Argiuna a făcut tot ceea ce și-a dorit aceasta, având însă ca motiv virtutea. După ce și-a petrecut noaptea în conacul Nagaiului s-a sculat la apariția soarelui și însoțit de Ulupi s-a reîntors în regiunea în care Gangele intră în câmpie. Casta Ulupi, lluându-și la revedere, s-a reîntors în regiunea ei. Ea i-a dat lui Arjuna binecuvântarea de a fi invincibil în apă, spunând, 'Orice creatură amfibie să fie cu siguranță învinsă de tine.'"