Creștinismul în secolul 1

„Creștinismul” nu era deja format în secolul 1, așa cum se afirmă actual, așa cum arată:

1. Afirmațiile episcopului Irineu despre "evanghelii" care până spre sfârșitul secolului al 2-lea spuneau altceva despre Isus.
Irineu scrie în cartea sa Împotriva Ereziilor Cartea II, Cap. 22, în jurul anului 185 (numărătoarea creştină) :

„Cei 30 de eoni nu sunt tipici prin faptul că Cristos a fost botezat pe când avea 30 de ani:
El nu a suferit în cea de-a 12-a lună după botezul său (aşa zisa crucificare) şi a avut peste 50 de ani când a murit.”

“Între cel de-al 40-lea şi 50-lea an de viaţă omul începe să îmbătrânească,
vârstă pe care Domnul nostru a avut-o când încă îşi îndeplinea misiunea de Învăţător,
aşa cum evangheliile (adică nu cele 4 cunoscute astăzi ca "cele adevărate")
şi cei mai în vîrstă mărturisesc;
cei care au fost în Asia apropiaţii lui Ioan, discipolul Domnului,
afirmă că Ioan le-a transmis această informaţie.
Iar el a rămas printre ei până pe timpurile lui Traian."
Vezi Against Heresies (Book II, Chapter 22)

2. Afirmțiile Părintelui Papias le susțin pe cele ale lui Irineu
Și ele se încadrează în ceea ce ortodocși consideră a fi o „oarecare” eroare,
privind neîncrederea și în negarea răstignirii și învierii lui Isus,
care pe atunci în mod evident nu aparțineau credinței; căci el dă asigurări,
bazându-se pe autoritatea a ceea ce „discipolii Domnului spuneau în
vremurile de demult că Iisus trăit până la bătrânețe;
vezi Papias, Bishop of Hieropolis.

3. Nu există nici o linie disciplică prin care să se fi transmis că Isus ar fi fost răstignit și că apoi ar fi înviat.
În acest sens însă apologeții creștinii susțin că Irineu ar fi fost discipolul lui Policarp, iar acesta ar fi fost discipolul lui Ioan și astfel ar fi primit Irineu cele 4 „envanghelii”. Problema este că Irineu nu spune nicăieri că ar fi fost discipolul lui Policarp și chiar mai mult el susține că Ioan și cei mai în vârsta (posibilul Policarp), apropiații lui Ioan, ca și „evangheliile” mărturisesc că Isus nu a fost răstignit ci a trăit până la adânci bătrâneți.
Pentru detalii vezi Ioan-Policarp-Irineu

4. Isus a fost inițial prezentat ca viitor Rege uns al Iudeilor (Mesia) și salvatorul lor, nu ca salvator al omenirii.
De aceea i-au fost inventați arbori genealogici care dovedeau că prin Iosif, tatăl său, era un descendent al neamului regelui iudeu David.
Cu alte cuvinte el nu fusese prezentat inițial ca fiul unui duh (stafii) trimis de Iehova, altminteri nu ar fi fost nevoie ca scribii creștini să se străduiască să inventeze niște arbori genealogici pentru Isus, care prin tatăl său ar fi fost viitorul rege uns pe care Iudeii îl așteptau așa cum îi sunt puse în gura lui Isus astfel de afirmații prin care el se prezenta ca salvatorul Iudeilor, vezi Mântuirea vine de la iudei