Adi / Astika Parva 13-20

13. Gearatkaru și strămoșii săi

"Saunaka spuse: 'Din ce motiv s-a hotărât acest tigru printre regi, regalul
Geanamejaya, să ia viețile celor din neamul Naga al șerpilor mistici, prin intermediul sacrificiului? O Sauti, spunene povestea în întregime.
Spune-ne de ce Astika, acea persoană deosebită printre cei regenerați (prin inițierea spirituală), cel mai de seamă dintre asceți, i-a salvat pe cei din neamul Naga din focul învăpăiat.
Al cărui fiu a fost monarchul care a celebrat sacrificiul șarpelui? Și al cărui fiu a fost cel mai de seamă dintre cei regenerați?'

"Sauti spuse, 'O cel mai de seamă dintre vorbitori, povestea lui Astika este lungă. O voi relata în întregime; te rog ascultă!'
"Saunaka spuse, 'De-abia aștept să ascult în întregime încântătoarea istorie a acelui Riși, ilustrul Brahmana pe nume Astika.'
"Sauti spuse, 'Această istorie (mai întâi) recitată de Krișna-Dwaipayana, este numită o Purana de Brahmani.
Mai de mult a fost relatată de înțeleptul meu tată, Lomaharshana, discipolul lui Vyasa (care a compilat literatura vedică la începutul lui Kali-Yuga,
în fața locuitorilor din pădurea Naimișa, la cererea acestora. Am fost prezent la recital, și, O Saunaka, de vreme ce mi-ai cerut-o,
îți voi relata istoria lui Astika exactl așa cum am auzit-o. O ascultă cum recit acea istorie care distruge păcatul.

"Tatăl lui Astika era la fel de puternic ca și Prageapati (progenitorii universali). El era un Brahma-cearin, tot timpul angajat în devoțiuni austere.
Mânca foarte puțin, era un mare ascet, iar dorințele se aflau pe deplin sub controlul său. El era cunoscut sub numele de Jaratkaru. Acel cel mai de seamă dintre Yayavaras,
virtuos și care urma jurăminte riguroase, deosebit de binecuvântat și posesor al unor mari puteri ascetice, a întreprins odată o călătorie în jurul lumii.
A vizitat diverite locuri, s-a îmbăiat în diferite ape sacre, și s-a odihnit acolo unde l-a prins noaptea.
Dotat cu mare energie, el practica austerități spirituale, greu de practicat de cei a căror minte nu este stăpânită.

Înțeleptul trăia doar cu aer, și renunțase pentru totdeauna la somn. Astfel hoinărind asemenea unui foc învăpăiat, se întâmplă ca într-una din zile să-și vadă strămoșii,
atârnând cu capul în jos deasupra unui abis. Și văzându-i, Jaratkaru li se adresă astfel:
'Cine sunteți voi de atârnați astfel cu capul în jos legați de o sfoară din fibre de virana care este în mod secret mâncată de un șobolat care trăiește acolo?'
"Strămoșii răspunseră, 'Noi suntem Rișii ai jurămintelor riguroase, numiți Yayavara și cădem pe pământ din lipsă de urmași.

De fapt avem un urmaș pe nume Jaratkaru. Vai de noi! Nemernicul ăla urmează doar o viață de austerități! Prostul nu se gândește să crească urmași prin căsători.
Din acest motiv, adică frica de dispariția neamului nostru, ne aflăm suspendați deasupra acestui abis.
Posedând mijloace, noi suntem asemenea nefericiților ce n-au nici unul. O excelentule, cine ești tu care să ne compătimească asemenea unui prieten?
Am vrea să aflăm, O Brahmana, cine ești tu, o cel mai bun dintre oameni, tu te întristezi pentru noi, care suntem nefericiți.'
"Jaratkaru spuse, 'Voi sunteți moșii și strămoșii mei iar eu sunt acel Jaratkaru! O, spune-mi, cum v-aș putea servi.'

"Strămoșii răspunseră, 'Fă tot ce-ți stă în putință, O copile, pentru a face un copil, ca să ne extindem linia genealogică.
O cel excelent, de-abia atunci vei face un act merituos atât pentru tine, cât și pentru noi.
Nici prin fructele virtuții, nici prin penitențe ascetice acumulate cu grijă,
nu poți obține meritul pe care-l obții devenind un tată.
De aceea, o copile, din ordinul nostru, pune-ți inima la căsătorie și urmași. Acesta este cel mai bun lucru pentru noi.'

"Jaratkaru replică, 'Mă voi căsători, dar nu pentru că mi-aș dori, și nici nu mă voi zbate ca să obțin avere pentru a mă distra (cu soția), ci o voi face (căsătoria) numai de dragul vostru.
Astfel voi acționa în conformitate cu poruncile scrierilor spirituale, ia-ți o soție pentru a atinge scopul vieții (emanciparea spirituală).
Nu voi acționa altfel. Dacă mireasa va avea același nume ca al meu, și ai căror prieteni în afară de aceasta mi-o vor da ca un cadou făcut din caritate,
mă voi căsători cu ea conform riturilor scripturale. Dar cine își va da fata, o domnii mei, chiar în acest fel pentru a se căsători! Vorbind astfel, nu voi acționa în alt mod.
Cu ea voi crește urmași pentru mântuirea (eliberarea) voastră, astfel încât, o strămoși, să puteți atinge regiunile eterne și să vă bucurați așa cum vă doriți.'

14. Gearatkaru se căsătorește

"Sauti spuse: 'Acel Brahman al jurămintelor rigide peregrină pe fața pământului pentru a găsi o soție, dar nu a găsit nici una.
Într-o zi se duse în pădure și amintindu-și de cuvintele ancestorilor, se rugă de trei ori într-o voce înceată pentru o mireasă.
Ca urmare Vasuki (din neamul șerpilor mistici - naga) se prezentă pentru a o oferi pe sora sa acelui Riși,
dar brahmanul ezită să o accepte, gândindu-se că nu are aceluși nume ca și el.
Marele suflet Jaratkaru se gândi în sinea sa: 'Nu am să-mi iau o soție, care să nu aibă numele meu.'

Astfel acel riși, de o mare înțelepciune și practicant al penitențelor deosebit de austere spuse: 'Spune-mi cu adevărat care este numele sorei tale, O naga.'
"Vasuki replică: 'O Jaratkaru, pe această mai tânără soră a mea o cheamă Jaratkaru. Dată de mine, te rog acceptă această domnișoară cu mijlocelul subțire ca soția ta.
O cel mai bun dintre brahmanni, eu am ținut-o special pentru tine. De aceea te rog să o iei.'
Spunând acestea, el o oferi pe frumoasa lui soră lui Jaratkaru, care s-a căsătorit apoi cu ea conform riturilor scripturale.'"

15. Gearatkaru devine tatăl lui Astika

"Sauti spuse, 'O cea mai de seamă dintre persoanele care realizat energia spirituală Brahma,
mama celor din rasa Naga i-a blestemat pe aceștia mai de mult spunând:
'Cel care-l are pe zeul Vântului ca și conducător de car (adică Agni - zeul Focului) să vă ardă în sacrificiul lui Janamejaya!'
Tocmai pentru a neutraliza acest blestem șeful clanului Naga și-a căsătorit sora cu acel riși de suflet măreț și jurăminte excelente.

Riși s-a căsătorit cu ea conform riturilor scripturale, și ea a năsut pe Astika de suflet măreț.
Un ascet celebru, versat in Vede și ramurile lor, el îi privea pe toți cu aceeași ochi și a înlăturat temerile strămoșilor săi.
"Apoi, după mult timp, a coborât în linia genealogică a regilor Pandava un rege ce a celebrat mărețul sacrificiu cunoscut ca Sacrficiul Șarpelui.
După ce a început acel sacrificiu pentru distrugerea șerpilor din rasa Naga, a apărut Astika ce i-a mântuit pe Naga,
respectiv pe frații și unchii săi din partea mamei. Iar el (Jaratkaru) și-a eliberat strămoșii prin faptul că a făcut un copil
(care să facă ceremoniile sacrificiale pentru eliberarea strămoșilor).

Prin auteritățile sale, O Brahmana, urmarea diferitelor jurăminte și studiul Vedelor, s-a eliberat de orice datorii ce îl legau (de reincarnare).
Prin sacrificiile, în care erau aduse diferite tipuri de ofrande, i-a mulțumit pe Semizei.
Prin practicarea abstineței sexuale - Brahmacearya el i-a împăcat pe cei înțelepți ;
prin procrearea unui copil i-a mulțumit pe strămoșii săi.

"Astfel Jaratkaru al jurămintelor rigide s-a eliberat de datoria grea pe care o avea față de strămoșii săi,
care fiind astfel eliberați s-au urcat spre ceruri (planetele materiale paradisiace).
Obținând astfel mari merite sacre, Jaratkaru, după un mare număr de ani, s-a ridicat în lumile paradisiace, lăsându-l pe Astika în urma sa.
Aceasta este povestea lui Astika pe care ți-am relatat-o în întregime. O tigru din neamul lui Bhrigu spune-mi ce ai vrea să mai auzi acum?"

16. Kadru și Vinata
Nașterea lui Garuda și a celor 1000 de Nag
a

"Saunaka spuse: 'O Sauti, relatează încă o dată în detaliu această istorie a învățatului și virtuosului Astika. Curiozitatea de a asculta este mare.
O cel plăcut, vorba ta e dulce, cu accent plăcut și; și suntem cu toții mulțumiți de discursul tău. Vorbești asemenea tatălui tău.
E era întotdeauna gata să ne mulțumească. Spune-ne istoria așa cum a relatat-o el.'
"Sauti spuse: 'O tu, cel ce ești binecuvântat cu longevitate, voi nara istoria lui Astika așa cum am auzit-a de la tatăl meu.

O Brahmana, in era adevărului (a virtuții) - satya yuga, Prajapati a avut două fete. O cel fără de păcat, fetele erau dotate cu o frumusețe extraordinară.
Numele lor era Kadru și Vinata și au devenit soțiile lui Kasyapa. Kasyapa a avut pare de mari plăceri din partea celor două soții și fiiind astfel gratificat,
era asemenea progenitorilor universali -Prajapati, și astfel s-a oferit să le dea fiecăreia o binecuvântare.
Auzind că domnul lor dorea să le ofere o binecuvântare la alegere, acele doamne excelente s-au simțit transportate de bucurie.

Kadru și-a dorit ca fii o mie de Naga, a căror splendoare să fie egală.
Vinata și-a dorit doi fii, care să-i întreacă în putere, energie, mărimea corpului și îndemânare pe cei 1000 de fii ai lui Kadru.
Domnul ei i-a dat lui Kadru o multitudine de fii iar lui Vinata, Kasyapa i-a spus: 'Așa să fie!' Apoi Vinata obținând ce și-a dorit, s-a bucurat mult.
Obținând doi fii de o dibăcie superiooară, o privit binecuvântarea sa ca și împlinită. Kadru a obținut de asemenea cei 1000 de fii ai săi de o splendoare egală.
'Poartă embrionii cu atenție,' spuse Kașyapa, după care a intrat în modul de viață al renunțării, retrăgându-se în pădure și părăsindu-le pe cele două soții, mulțumite de binecuvântările sale.'

"Sauti continuă, 'O cel mai bun dintre cei regenerați, după mult timp, Kadru a făcut 1000 de ouă, iar Vinata două. Servitoarele lor au depozitat ouăle separat, în vase calde.
După ce au trecut 500 de ani, cele 1000 de ouă făcute de Kadru au crăpat și urmașii au ieșit. Dar gemenii lui Vinata nu au apărut. Vinata era geloasă,
și de aceea a spart unul dintre ouă și a găsit înăuntru un embrion a cărei parte de sus era dezvoltată iar cea de jos nu.

La aceasta, copilul din ou a devenit furios și a blestemat-o pe mama sa, spunând: 'Deoarece ai spart prematur oul, să servești ca o sclavă.
Dacă vei aștepta 500 de ani și nu vei distruge sau vei face ca celălalt ou să fie de asemenea pe jumătate dezvoltat, spărgându-l datorită nerăbdării, atunci acel copil ilustru te va elibera din sclavie!
Dacă vrei ca acest copil să fie puternic, trebuie să ai mare grijă de ou tot acest timp!' Blestemând-o astfel pe mama sa, copilul se ridică în cer.

O Brahmana,
el este chiar conducătorul carului lui Surya (zeul soare), văzut întotdeauna în orele dimineții!
"Apoi la expirare celor 500 de ani, spărgând oul, a ieșit afară Garuda, cel ce mănâncă șerpi. O tigru din familia lui Bhrigu,
imediat ce a văzut lumina, acel fiu al lui Vinata și-a părăsit mama. Iar Domnul păsărilor, fiindu-i foame,
și-a luat zborul în căutarea hranei care-i era desemnată de către Marele Poruncitor al tuturor."

17. Domnul Suprem Narayan și baterea Oceanului

"Sauti spuse, 'O ascetule, cam în acest timp văzură cele două surori apropiindu-se acel armăsar ce avea o înfățișare mulțumită și care se numea Uceaih-șravas,
care era venerat de zei, acea piatră prețioasă printre armăsari, care apărut în urmare baterii oceanului pentru nectar.
Divin, grațios, tot timpul tânăr, capodoperă a creației, de o vigoare irezistibilă, era binecuvântat cu toate semnele auspicioase.'

"Saunaka întrebă: 'De ce au bătut zeii oceanul pentru a obține nectar și în ce circumstanțe și când, după cum spui,
a apărut acel cel mai bun dintre armăsari, atât de puternic și strălucitor?'
"Sauti spuse, 'Există un munte pe nume Meru, a cărei înfățișare este înflăcărată, semănând cu grămadă de flăcări.
Razele soarelui căzând pe piscurile sale, a căror strălucire este aurie, sunt dispersate de acestea.
Acoperit cu aur și deosebit de frumos acel munte este locul preferat al zeilor și Gandharvilor (cântăreși și dansatori celești).
Este fără de măsură și nu poate fi abordat de oameni păcătoși. Animale de pradă îngrozitoare bântuie la poalele sale
și este iluminat de multe plante divine, dătătoare de viață.

El stă sărutând cerurile prin înălțimile sale și este cel mai de seamă dintre munți. Oamenii obișnuiți nici nu se pot măcar gândi să ajungă la el.
El este binecuvântat cu copaci și ape, și răsună datorită melodiilor încântătoare ale păsărilor.
Odată de mult ființele celeste s-au adunat într-o conclavă pe piscul său din pietre prețioase.
Cei care au practicat penitențe și au respectat jurăminte excelente pentru a obține Nectarul - amrita
par să fie acum căutători împătimiți ai amritei (ambrosia celestă).

Văzând îngrijorarea adunării celeste, (Domnul Suprem) Narayan îi spuse lui Brahmaa:
'Să bați Oceanul cu Sura (zeii) și Asura (dușmanii zeilor – impropriu asimilați noțiunii de demon creștin).
Făcând astfel veți obține amrita, precum și toate medicamentele și pietrele prețioase.
O zei, bateți Oceanul, și veți descoperi amrita.'

18. Baterea Oceanului și obținerea Amritei

"Sauti spuse: 'Există un munte numit Mandara împodobit cu piscuri asemenea norilor. El e cel mai bun dintre munți și este acoperit peste tot cu plante ce se întrepătrund.
Acolo nenumărate păsări lasă să curgă continuu melodiile lor iar animalele de pradă rătăcesc de colo colo.
Zeii, Apsaras și Kinnaras vizitează aceste locuri. În sus se ridică 11000 de zogeana și coboară tot atât de mult.
Zeii au încercat să-l smulgă pentru a-l folosi ca băț pentru învârtirea oceanului de lapte, dar nereușind să li s-au adresat lui Vișnu și Brahmaa, care se aflau împreună:
'Faceți un plan eficient o zei, pentru a disloca muntle Mandara spre binele nostru.'

"Sauti continuă: 'O fiu al lui Bhrigu! Vișnu și Brahmaa au fost de acord. Iar cel cu ochi asemenea lotusului (Vișnu)
i-a dat această sarcină dificilă puternicului Ananta, prințul celor ce au forme de șerpi. Puternicul Ananta,
fiind îndrumat atât de Brahmaa cât și Narayan (Vișnu), O Brahmana, a smuls muntele cu pădurile și ființele zeifice de acolo.
Iar Surii sosiră pe malul oceanului împreună cu Ananta și s-au adresat oceanului, spunând:

'O Ocean; am venit să batem apele tale, pentru a obține nectarul.' Iar Oceanul replică: 'Așa să fie, de vreme ce am să-mi primesc partea.
Sunt capabil să rabd marea agitație a "apelor" mele, produsă de munte.' După aceea Surii (zeii) se duseră la regele broaștelor țestoase și îi spuseră:
'O rege al broaștelor țestoase, tu ar trebui să fii cel ce va purta muntele pe spatele său!' Regele broaștelor țestoase a fost de acord
iar Indra (regele zeilor) a reușit să pună muntele pe spatele acestuia din urmă.

"Suri și Asurii au făcut din Mandara bățul de învârtit, șarpele Vasuki adevenit sfoara, și s-au pus să agite adâncurile.
Asurii (oponenții zeilor) l-au ținut pe Vasuki de cap iar Suras l-au ținut de coadă. Iar Ananta, care era de partea zeilor, din timp în timp ridica botul șarpelui și îl cobora brusc.
Ca urmare a întinderii lui Vasuki datorită faptului că era tras de Suri (zei) și Asuri (frații și oponenții lor), vapori [CENSORED] și flăcări îi ieșeau din gură.
Aceștia au făcut în nori încărcați de fulgere, care au făcut să cadă torente de apă ce i-au revigorat pe pe zeii obosiți.
Iar florile ce cădeau din toate părțile din copacii muntelui Mandara ce era învârtit, i-a învigorat de asemenea.

"Apoi, O Brahmana, din adâncuri veni un vuiet puternic asemenea celui al norilor din timpul Distrugerii Universale.
Diverse animale acvatice fiind strivite de mărețul munte și-au dat sufletul. Multe ființe zeifice din regiunile inferioare și a lumii lui Varuna (zeul Apelor) au fost ucise.
Copaci imenși cu cu păsari de pe muntele Mandara ce se rotea, au fost smulși din rădăcini și au căzut în ape.
Fricțiunile reciproce ale acelor copaci au produs focuri care se produceau frecvent.
Astfel muntele arăta asemenea unei mase de nori întunecați încărcați cu fulgere.

O Brahmana, focul s-a răspândit, și a consumat lei, elefanți și alte creaturi care se aflau pe munte. Apoi Indra a stins acele focuri făcând să curgă rafale de ploaie.
"După ce baterea oceanului, O Brahmana, a continuat ceva timp, execrețiile cleioase a diferiților copaci și ierburi dotate cu proprietățile amritei s-au amestecat cu apele oceanului.
Iar zeii au obținut imortalitatea bând apa amestecat cu acele cleiuri și lichidul extras din aur.
Funcție de gradații, apa lăptoasă a adâncurilor agitate s-a transformat în unt pur, datorită acelor cleiuri și sucuri.

Dar nici atunci nu a apărut nectarul. Zeii s-au dus la Brahmaa, care acordă binecuvântări care ședea pe locul său și spuseră:
'Sire, suntem epuizați, nu mai avem putere să batem oceanul. Nectarul nu a apărut astfel că acum nu avem alte resurse în afara lui Narayan.'
"Auzindu-i, Brahma îi spuse lui Narayan, 'O Doamne, fii condescendent și acordă-le zeiilor puterea de a bate oceanul cu puteri proaspete.'

" Narayan a fost de acord să le satisfacă diferitele cereri, spunând: 'Ei, voi cei înțelepți, vă dau putere suficientă.
Mergeți, puneți muntele din nou în poziție și bateți din nou oceanul.'
'Refăcuți în putere, zeii au început din nou baterea . După un timp blânda Lună cu o mie de raze a apărut din ocean.
După aceea a apărut Lakșmi (Zeița fericirii) îmbrăcată în alb,
apoi Soma,
apoi Armăsarul Alb (Uceaișrava),
apoi piatra prețioasă celestă Kaustubha care înfrumusețează pieptul lui Narayan.

Apoi Lakșmi, Soma și Armăsarul, repede ca mintea, sosiră cu toții în fața zeilor pe înălțimi.
Apoi a apărut însuși divinul Dhanwantari cu vasul alb cu nectar în mâinile sale. Văzându-l, Asurii au scos un strigăt puternic, spunând: 'Să fie al nostru.'
"În cele din urmă a apărut mărețul elefant, Airavata, cu corp uriaș și cu două perechi de colți de fildeș. Pe el l-a luat Indra, Cel ce deține Fulgerul.

Dar datorită continuării baterii oceanului a apărut în cele din urmă otrava Kalakuta. Înghițind pământul brusc a început să ardă asemenea unui foc însoțit de fum.
Datorită mirosului înfricoșătoarei Kalakuta, cele trei lumi (iluzorii) au fost stupefiate.
Apoi Șiva, fiind rugat de Brahmaa, a înghițit acea otravă pentru siguranța creației. Divinu Maheșwara (Șiva) a ținut-o în gât,
și de atunci (pentru că gâtul i s-a făcut albastru) este numit Nila-kantha (Cel cu gâtul albastru).

Văzând acele lucruri minunate, Asurii au devenit disperați, și s-au pregătit să intre în ostilități cu Surii pentru a o obține pe Lakșmi și Amrita.
L a acestea Narayana a chmat-o vrăjitoarea Maya (Puterea Iluzorie) în ajutorul Său, prin care a luat forma unei fascinante femei, cochetând cu Asurii.
(Asurii) Danavii și Daitya fiind încântați de extraordinara frumjusețe și grație și-au pierdut mințile și în unanimitate au pus Amrita în mâinile acelei frumose domnișoare.'

19. Lupta dintre Zei și dușmanii lor asurii

"Sauti spuse: 'Apoi Daitya și Danava (asurii) echipați cu protecții de cea mai bună calitate și diferite tipuri de arme i-au atacat pe suri (semizei).
Între timp viteazul Domn Vișnu sub forma unei ispititoarea domnișoare, însoțit de Nara i-a înșelat pe Danava și le-a luat Amrita din mâini.
"Toți sura (semizeii) când a avut loc marea luptă, au băut cu plăcere Amrita pe care au primit-o de la Vișnu.

Iar în momentul în care surii luau parte la degustarea acesteia, după care tânjiseră atât de mult, un Danava pe nume Rahu, deghizat ca sura,
s-a amestecat printre ei și de asemenea a băut din ea. Iar în momentul în care Amrita a atins doar gâtlejul lui Rahu, Surya și Soma (l-au recunoscut)
și l-au demascat semizeilor. Pe loc Domnul Suprem Narayan i-a tăiat capul frumos împodobit. Iar uriașul cap al acelui Danava,
tăiat de discul de foc al Domnului, s-a ridicat pe cer și a început să rostească amenințări îngrozitoare.

Trupul lipsit de cap al acelui Danava căzând pe sol și tremurând a făcut munții, pădurile și insulele să se cutremurre.
Și din acel timp există o continuă sfadă între capul lui Rahu, Surya și Soma.
"Apoi Narayan părăsind acea formă ispititoarea a unei domnișoare (Mohini) și trăgând cu multe arme teribile împotriva Danavilor, i-a făcut să tremure.
Și astfel pe malul oceanului de apă sărată a început o bătălie îngrozitoare între suri și asuri.

Lănci ascuțite și alte diferite arme au început să fie aruncat cu miile de abele părți.
Răniți de disc precum și de săbii, săgeți și buzdugane, asurii în număr mare au început să vomite sânge, întinți pe sol.
Tăiate de săbii cu tăiș dublu, capete împodobite cu aur strălucitor, cădeau continu pe câmpul de luptă.
Trupurile asurilor, scăldate în sânge se aflau peste tot. Se părea că piscurile scăldate în roșu
ale unui munte erau împrăștiate de jur împrejur. Iar când soareale s-a ridicat în splendoarea sa,
mii de luptători se loveau unul pe altul cu armele.

Strigăte și suferință se auzea pretutindeni. Cei ce luptau la distanță unul de altul, se doborau cu săgeți și rachete,
iar cei ce se ajunseseră față în față se loveau cu pumnii. Iar aerul era plin de strigăte și suferință.
Pretutindeni se auzeau stirgăte alarmante,--'taie', 'străpunge', 'pe ei', 'dărâmă-l', 'înainte'.
'Iar în momentul în care bătălia a devenit înverșunată, Nara și Narayan (Krișna și Argiuna) au intrat pe câmpul de luptă.

Iar Narayan văzând arcul celest în mâna lui Nara (Argiuna), a chemat în minte arma Sa, discul ce distruge Danavi.
ȘI iată! discul, Sudarșan, distrugător al dușmanilor, asemenea lui Agni în strălucire și îngrozitor în luptă,
veni din cer de îndată ce se gândise asupra lui. Iar când a sosit, Narayana a cărui energie este uluitoare,
având brațe asemenea trompei elefantului, a aruncat cu mare forță acea armă de o strălucire extraordinară,
asemenea focului învăpăiat, înfricoșătoare și capabilă să distrugă orașe ostile.

Iar acel disc asemenea focului ce consumă toate lucrurile la sfâjrșitul erelor, fiind aruncat cu forță de Narayana,
i-au omorât pe Daitya și Danava cu miile. Uneori ardea ca focul, consumându-i pe toți; alteori îi dobora în timp
ce se deplasa prin aer; iar alteori căzând pe sol le bea sângele asemenea unui goblin.

"Pe de altă parte, Danavii, albi asemenea norilor din care s-a scurs ploaia, posedând mari puteri și inimi îndrăznețe,
urcându-se în aer, aruncau continuu mii de munți vătămându-i pe suri (semizei). Iar acei munți îngrozitori,
asemenea maselor de nori, căzând din cer, se loveau unul de altul producând un zgomot îngrozitor.
Iar pământul cu pădurile sale tremura în timp ce mii de luptători strigau fără oprire pe câmpul de luptă
și munți cu pădurile lor cădeau de jur împrejur.

Divinul Nara apăru pe scena teribilului conflict dinre Asuri și Ganas (cei ce-l urmează pe Șiva),
și reducând la praf acei munți, cu ajutorul săgeților sale aurite, a acoperit totul cu o pulbere prăfoasă.
Fiind astfel învinși de semizei, și văzând furiosul disc curățând cîmpurile cerești asemenea unei flăcări învăpăiate,
puternicii Danavi au intrat în scorburile pământului, în timp ce alții s-au aruncat în oceanul de apă sărată.

"Obținând victoria, semizeii și-au oferit respectul muntelui Mandara (cu care bătuseră oceanul) și l-au pus la locul lui.
Iar semizeii purtători ai nectarului au făcut ca cerurile să răsune de strigătelel lor, și se duseră către lăcașurile lor.
Și reîntorcându-se în ceruri, s-au bucurat mult. Indra (conducătorul lor) și alte zeități i-au încredințat lui Narayan recipientul cu Amrita pentru a avea grijă de el.'

20. Blestemul lui Kadru

"Sauti spuse, 'Astfel ți-am recitat întreaga poveste despre felul în care Amrita a fost obținută din Ocean,
și ocazia prin care a fost obținut armăsarul Uchchaihsravas de o mare frumusețe și incomparabile capacități.
Despre acest cal a fost întrebată Vinata de către Kadru, 'Spune-mi, dragă soră, fără a sta mult pe gânduri,
ce [CENSORED] are are Uchchaishravas.' Iar Vinata răspunse, 'Acel prinț al armăsarilor este cu siguranță alb.
Ce crezi tu soră? Spune tu care este [CENSORED] area sa. Hai să facem un pariu.' Kadru replică, 'O tu cea cu zâmbete dulci.
Eu cred că acel cal are coada neagră. Preafrumoaso, fă pariu cu mine, ca cea care va pierde să fie sclava celeilalte.'

'Sauti continuă, Făcând astfel pariu pe executarea serciului ca sclavă, surorile se duseră acasă, hotărâte de a examina calul a doua zi.
Iar Kadru, fiind înclinată spre vicleșug, le-a dat ordin celor o mie de fii să se transforme ei înșiși în peri negri
și să acopere repede coada calului, ca să nu devină sclavă. Dar fiii ei, șerpii mistice, au refuzat înșelăciunea,
așa că ea i-a blestemat spunând, 'În timpul sacrificiului Șarpelui al înțeleptului rege Janamejaya din neamul Pandavilor,
Agni (zeul Focului) să vă consume pe toți.'

Iar Bunicul (Brahmaa) însuși a auzit acest blestem deosebit de crud, rostit de Kadru, care a fost influențată de destin.
Și văzând că Naga (ființele asemenea șerpilor) se înmulțiseră peste măsură, Bunicul, fiind mișcat de grija pentru creaturile sale,
a aprobat împreună cu zeii, acest blestem al lui Kadru. Întra-adevăr, deoarece o parte dintre șerpi aveau o otravă deosebit de virulentă,
erau foarte dibaci și aveau o forță deosebită și fiind mereu înclinați să muște alte ființe, atitudinea mamei lor față de ei--acei persecutori ai tuturor ființelor,--
a fost considerată ca fiind adecvată și pentru binele tuturor creaturilor.

Destinul impune totdeauna pedeapsa cu moartea pentru cei ce caută moartea altor ființe (nu numai oamenilor ci și animalelor, pe care ca niște bestii le consumă).
Zeii, vorbind despre sentimentele lor în această privință, au sprijinit acțiunea lui Kadru (și au plecat).
Iar Brahma, chemându-l pe Kașyapa (soțul lui Kadru și Vinata), i se adresă în următoarele cuvinteg,
'O tu cel pur ,cel ce trece peste dușmanii săi, acești șerpi pe care i-ai făcut, ce au o otravă virulentă și corpuri uriașe și au mereu intenția să muște alte ființe,
au fost blestemați de mama lor. O fiule, să nu fii supărat deloc. Distrugerea șerpilor în acel sacrificiu a fost cu mult timp în urmă hotărâtă'
Spunând acestea, divinul Creator din Univers l-a consolat pe Kașyapa și i-a împăștășit acelei ilustre personalități știința despre neutralizarea otravei."