Evangheliile și limba arameică

Existența textelor ebraice printre Sulurile din Qumran, care erau copii al unor texte mai vechi, nu sunt o dovadă a ideii că pe timpul lui Isus evreii ar fi vorbit ebraica, așa cum unii vor să dovedească, vezi în acest sens Wiki.

Existența textelor în limba arameică în cazul Sulurilor din Qumran arată că limba arameică era atât de răspândită în rândul evreilor, încât ea își făcuse intrarea chiar și în textele Rabbine, nu numai pentru că clerul evreu vorbea arameica, dar și traducerea din arameică în ebraică în timpul liturghiei se pare să fi fost o cauză a folosirii limbii arameice.

Pe timpul lui Isus păstrarea Identității evreiești se făcea prin cântece evreiești și citate simple din Textele Ebraice, 
vezi Wiki:
„La începutul erei comune, aramaica era limba colocvială primară a evreilor samarieni, babilonieni și galileeni, iar evreii occidentali și intelectualii vorbeau greacă.  Totuși o formă a așa-numitei limbi ebraica rabinică a continuat să fie folosită în Iudeea până când a fost și ea complet înlocuită de arameică, probabil în secolul al III-lea e.n. Anumite clase ale Sadduceilor, Fariseilor, Scribilor, Hermiților, Zeloților și Preoților au menținut o insistență asupra limbii evreiești și toți evreii și-au menținut identitatea cu cântece ebraice și citate simple din texte ebraice.”