Raganuga bhakti - urmarea spiritului locuitorilor din Vrindavan
Ioan și Polycarp
1. În secolul al treilea (200 de ani mai târziu) scriitorul creştin Tertullian scrie în capitolul 32 în cartea sa Prescrieri împotriva ereticilor că în conformitate cu “înregistrări originale” (fără însă a spune care) Polycarp a fost ordinat de către însuşi apostolul Ioan în postul său.
2. Episcopul Eusebius scrie de asemenea în secolul al treilea în cartea 5 din Istoria Ecleziastă
2. Episcopul Eusebius scrie de asemenea în secolul al treilea în cartea 5 din Istoria Ecleziastă
pretinzând că l-ar cita pe Irineu Împotriva Ereziilor 3.3.4 spunând că „Nu numai că Polycarp a fost discipolul apostolilor (fără însă a spune al cui) ... dar a fost de asemenea numit de ... apostoli (din nou nici un nume concret) ca episcop al bisericii din Smirna."
3. Aceseta ar fi dovezile că Polycarp ar fi fost disciplolul lui Ioan.
3. Aceseta ar fi dovezile că Polycarp ar fi fost disciplolul lui Ioan.
Episcopul Eusebius, scrie în cartea 5 din Istoria Ecleziastă că l-ar cita pe Irineu
(deși un astfel de citat nu există în lucrările acestuia) că, pe când era copil, Irineu l-ar fi văzut pe Polycarp.
“Pe când am fost încă un copil te-am văzut [Florinus] în Asia Minor în compania lui Polycarp . . .”
De asemenea acelaşi Eusebius scrisese în cartea 4 din Istoria Ecleziastă, cam aceeaşi poveste, „citând” cartea lui Irineu Împotriva Ereziilor 3.3.4 în care acesta ar afirma că pe când era copil l-ar fi văzut pe Polycarp .
4 Aceasta ar fi aşa zisa dovada că Irineu ar fi fost disciplolul lui Polycarp.
De asemenea împotriva acestei linii disciplice Ioan-Polycarp–Irenaeus sunt şi următoarele evidenţe:
1. Irenaeus aminteşte prima dată cele patru evanghelii în Capitolul 1 din Cartea III. De fapt începând cu capitolul 10 din Cartea III dă tot felul de citate din cele patru evanghelii. După aceea ele sunt pomenite şi în scrierile altor creştini.
Foarte probabil că Irineu a auzit despre cele patru evanghelii în timp ce era la scrierea celei de-a treia Cărţi şi probabil când a ajuns la capitolul 10, le terminase de citit.
2. Dar nu a fost în totalitate de acord cu ceea ce a fost scris în acele evanghelii, ceea ce arată că nu a fost discipolul lui Polycarp, despre care (se) afirmă numai că a fost văzut de Irenaeus, pe când era copil
3. Dacă Polycarp i-ar fi înmânat cele patru evanghelii şi ar fi fost considerat de Irineu ca discipol al lui Ioan,
Irineu ar fi trebuit să accepte ce era scris acolo, ca venind dintr-o sursă sigură.
Dar nu a fost aşa, căci Irineu le atacă, în Cartea II declarîndu-le în parte false, şi erezii, în puncte vitale pentru doctrina bisericii, ca crucificarea şi moartea timpurie a lui Isus, excluzând prin aceasta povestea cu ridicarea în ceruri.
Aceste afirmaţii discreditează evangheliile "după" cutare sau cutare, ca fiind înregistrări autentice ale apostolilor
1. În plus nici aici Irineu nu spune că ar fi primit aceste lucruri de la Polycarp, şi nici că ar fi fost discipolul acestuia.
2. Acest citat provenind din Cartea a două din lucrarea Împotriva Ereziilor, arată că evangheliile la care se referă aici Irenaeus (aşa cum Evangheliile şi cei mai în vîrstă mărturisesc) trebuie să fi fost diferite de aşa zisele evanghelii "după" cutare sau cutare.
3. totuşi afirmaţiile sale despre Isus par să fi fost în concordanţă cu învăţăturile inițiale ale lui Ioan (Ioan le-a transmis această informaţie), ceea ce face încă o dată ca aşa zisa Evanghelie "după" Ioan să fie o fraudă a bisericii ortodoxismului catolic din secolul al doilea.
2. Acest citat provenind din Cartea a două din lucrarea Împotriva Ereziilor, arată că evangheliile la care se referă aici Irenaeus (aşa cum Evangheliile şi cei mai în vîrstă mărturisesc) trebuie să fi fost diferite de aşa zisele evanghelii "după" cutare sau cutare.
3. totuşi afirmaţiile sale despre Isus par să fi fost în concordanţă cu învăţăturile inițiale ale lui Ioan (Ioan le-a transmis această informaţie), ceea ce face încă o dată ca aşa zisa Evanghelie "după" Ioan să fie o fraudă a bisericii ortodoxismului catolic din secolul al doilea.
