Irineu - cele patru evanghelii

Din peste aproximativ cincizeci de "evanghelii", care se pretindeau scrise de apostoli, 
şi care circulau în Imperiul Roman, 
au fost alese exact patru; respectiv cele care corespundeau cel mai mult doctrinei lui "Pavel", cum ea apare în diferitele epistole, care sunt atribuite acestuia. 

 

Faustus, Manicheistul, din secta manicheistä a creştinismului timpuriu, martor al acelor timpuri, scria:
“Toţi ştiu foarte bine că Evangheliile nu au fost scrise nici de Isus şi nici de apostolii săi,
ci mult timp dupa aceea, de persoane necunoscute,
care avand in vedere ca era greu sa fie crezuţi,
au scris aceste istorii folosind in titlu numele apostolilor sau ale discipolilor contemporani apostolilor."

Cele patru evanghelii au fost declarate divine în Conciliul de la Niceea (325 e.c.) sub presiunea împăratului Constantin şi a bisericii alese de el. 

Alte motive pentru care au fost alese patru evanghelii (nici mai mult, nici mai puţin), sunt expuse de 
celebrul episcop Irenaeus (Irineu), care a refuzat istoria crucificării lui Isus, ca fiind o erezie, 
fiind însă cel care expune doctrina care susţine de ce trebuie să fie exact patru evanghelii, spunând: 
"Nu pot fi nici mai mult nici mai putin de patru pentru că există 
patru zone ale lumii în care trăim, 
patru vânturi principale 
iar cum stâlpul si temelia Bisericii (lui Isus) este evanghelia, se cuvine să avem patru stâlpi 
cum fiintele au formă pătrată si evangheliile trebuie să fie patru 
acesta este si drumul urmat de Domnul nostru (!?) 
(The Catholic Encyclopedia vi, 659.) 

Lista speculatiilor lui Irenaeus nu se opreste aici, ci făcănd un arc de cerc, se întoarce la cărtile ebraice găsind trei evenimente cruciale în istoria tribului lui Izrael, la care adaugă pe cea de-a patra, sosirea lui Isus ; deci ...după logica sa trebuie să fie patru evanghelii. 

Un motiv "istoric" pare să fie cel politic, si anume satisfacerea celor patru secte principale, independente,
fiecare posedând propria ei evanghelie, secte pe care insă episcopul Irenaeus le consideră inițial eretice: 
"Fiecare din cele patru secte principale de eretici, folosesc în bisericile lor una dintre acestea patru, pentru propria lor folosinţă. 
Matei la Ebioniti 
Marcu la cei care-l separă pe Isus de Cristos 
Luca la Marcioniţi 
Ioan la Valentinişti." 

Asa cum mărturiseste Enciclopedia Catolică, cele patru evanghelii canonice au fost fabricate exact pentru scopul de a contracara şi combate pe cei declaratţi eretici (în principal sectele creştine timpurii gnostice) în timp ce treptat se dezvoltau şi se defineau dogmele ale bisericii (autointitulată) catolică și ortodoxă, ca de exemplu dogma Trinităţii. 

Sectele creştine timpurii se învinuiau reciproc de erezie, datorită doctrinelor contradictorii pe care le susţineau.
Argumentul celor ce au învins a fost Sabia lui Constantin şi a celorlalţi Cezari şi regi, ce au urmat la putere.