Spusele lui Isus pe cruce

În urma unor cercetări critice ale celebrului teolog german Gerd Lüdemann care din 1983 până în1999 a predat Noul Testament la facultatea Evangelică-Theologică Georg-August-Universität Göttingen. și din 1999 până la intrarea în pensie în 2011 a predat cu statut special „Istoria și literatura Creștinismului timpuriu“ și a condus la universitate departamentul „Studii despre Creștinismul Timpuriu" susține printre alte că nici 5% din afirmațiile atribuite lui Isus nu aparțin acestuia.
În acest sens iată alte afirmații atribuite lui Isus:
 

Ce a spus Isus pe cruce, înainte de a muri?

1. "După Marcu" și "După  Matei" au copiat din Psalmul 22[2] „Zeu El, Zeu El, de ce m-ai părăsit?“

Marcu 15[34]: "Eli, Eli lama asabtanie?" („(Zeu) El, (Zeu) El, de ce m-ai părăsit?“).
Matei 27[46] : "Eli, Eli lama asabtanie?" („(Zeu) El, (Zeu) El, de ce m-ai părăsit?“)

2. Autorul lui "După Luca" care recunoaște, că a întocmit această scriere mult mai târziu, neafirmând că ar fi primit informațiile de la un Luca ci că ar fi făcut cercetări, într-un timp în care existau multe variante despre Isus, susține că Isus ar fi spus altceva:

23.34 "Tată iartă-le căci nu știu ce fac!", 
23.43 "Cu adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.", (vorbind cu rău-făcătorul)
23[46] : Părinte, în mâinile Tale îmi încredinţez sufletul! 
 
3. "După Ioan" are o cu totul altă variantă

19.26 : Femeie, iată fiul tău! (s-ar fi adresat mamei)
19.27 : Iată mama ta! (s-ar fi adresat unui ucenic)
19[28] : Mi-e sete... 
[30] :" Săvârşitu-s-a.“ Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul.

4. Creștinii susțin că este posibil ca Isus să fi spus toate acestea. Totuși este destul de improbabil ca, Isus să fi spus "conform cu "După Marcu" și "După  Matei" doar un citat din Psalmul 22[2], o afirmație în care este de fapt vorba de zeul El, pe care însă creștinii în traducerile lor îl înlocuiesc cu zeul numit „zeu” și pe care românii l-au renumit „dumne-zeu” (stälcit după „“domine deus), vezi Credo Nicen e și Deuteronom 32:1-9 

De asemenea chiar povestea despre crucificare este foarte improbabilă,  având în vedere că ea reprezintă o punere în scenă a unei despărțiri a lui Isus privită din perspectiva divină conform căreia acesta ar fi fost fiul unui „duh sfânt“ care ar fi  trimis de Iehova, sau zeul pe nume „zeu“, sau …, perspectivă ce este contrazisă de existența arborilor genealogici, a căror prezentare ar fi avut sens numai dacă Isus ar fi fost într-adevăr un urmaș al dinastiei lui David, ceea ce indică faptul că în propagandă originală Isus fusese prezentat ca un viitor Mesia (grecește Cristos - rege uns), un om așteptat conform prezicerii din 1.Cronici 17:11-14 ca fiu al lui Iosif, care este el însuși prezentat ca făcând parte din dinastia lui David în două dintre „Evangelii”, vezi
Lipsa de sens a arborilor genealogici
Arborii genealogici și reacția evreilor.