După ce Isus, conform relatărilor evreiești, a fost spânzurat, acest lucru nu a fost recunoscut cel puțin de o parte a celor care-l urmaseră și în acest sens mărturisesc evangheliile! și cei ce au fost cu Isus, cum afirmă "sfântul" Irineu,
cel ce amintește pentru prima data "cele patru" "evanghelii" în jurul anului 185 (numărătoarea creştină),
scriind în cartea sa Împotriva Ereziilor Cartea II, Cap. 22 :
„Cei 30 de eoni nu sunt tipici prin faptul că Cristos a fost botezat pe când avea 30 de ani:
El nu a suferit în cea de-a 12-a lună după botezul său (aşa zisa crucificare) şi a avut peste 50 de ani când a murit.”
“Între cel de-al 40-lea şi 50-lea an de viaţă omul începe să îmbătrânească,
vârstă pe care Domnul nostru a avut-o când încă îşi îndeplinea misiunea de Învăţător,
aşa cum Evangheliile (care după aceea, fiind modificate spun altceva) şi cei mai în vîrstă mărturisesc;
cei care au fost în Asia apropiaţii lui Ioan,
discipolul Domnului, afirmă că Ioan le-a transmis această informaţie.
Iar el a rămas printre ei până pe timpurile lui Traian."