Raganuga bhakti - urmarea spiritului locuitorilor din Vrindavan
Isus nu este Christos
Isus nu este Christos (Hristos pentru unii români)
Pentru a înțelege mai bine trebuie să privim evoluția prezentării lui Isus.
La început Isus a fost prezentat conform prezicerii evreiești după care el trebuia să fie
fiul lui Iosif, care ar fi făcut parte din neamul regelui David, și astfel unele secte creștine au creat chiar
și niște arbori genealogici care să demonstreze că Isus ca fiu al lui Iosif, face parte din neamul regal al lui David.
Și astfel Isus a fost vestit ca viitorul rege al evreilor
și cum acești regi erau unși ca regi într-o ceremonie corespunzătoare,
în urma cărora erau numiți Mesia, regi unși (traducerea greacă Christos),
lui Isus i s-a făcut publicitate și ca viitor Mesia (rege uns).
Problema este însă că în corformitate cu Talmudul evreiesc, Isus a fost spânzurat,
vezi Tractatul Sanhedrin 43a al școlilor de rabini (mișna)
și Isus nu mai putea fi uns ca rege al evreilor, deci nu mai putea fi numit Mesia (Christos)
și totuși el a continuat, în mod fals, să fie numit "rege al evreilor" (nu al omenirii, ca în propaganda mai târzie)
și totodată și Mesia (Christos),
iar adepții acestuia au continuat să se numească, în mod fals creștini.
Diferitele secte creștine au creat după aceea alte variante Isusului creștin,
vezi ca exemplu afirmațiile inițiale ale "sfântului" Irineu: Isus a trăit până la adânci bătrânței
și cea creată în cea de-a doua jumătate a secolului al doilea
și care în final s-a impus, în care Isus ar fi fost făcut de un duh
trimis de "zeul" (theos în originalul grecesc) (care zeu?) cu "fecioara" Maria,
soția lui Iosif, cu care acesta trebuie să nu fi făcut sex niciodată.
Evident că dacă aceasta din urmă ar fi fost varianta originală, prezentarea unor arbori genealogici
care voiau să demonstreze
- că Isus ar fi făcut parte din neamul lui David prin tatăl său Iosif și
- astfel ar fi viitorul rege al evreilor așa cum chipurile ar fi fost prezis, vezi 1.Cronici 17:11-14
nu ar fi avut nici un sens.
Tocmai pentru crearea noului Isus, creștinii din secolul al doilea,
buni cunoscători ai literaturii egiptene și grecești s-au inspirat din acestea.
Pentru a înțelege mai bine trebuie să privim evoluția prezentării lui Isus.
La început Isus a fost prezentat conform prezicerii evreiești după care el trebuia să fie
fiul lui Iosif, care ar fi făcut parte din neamul regelui David, și astfel unele secte creștine au creat chiar
și niște arbori genealogici care să demonstreze că Isus ca fiu al lui Iosif, face parte din neamul regal al lui David.
Și astfel Isus a fost vestit ca viitorul rege al evreilor
și cum acești regi erau unși ca regi într-o ceremonie corespunzătoare,
în urma cărora erau numiți Mesia, regi unși (traducerea greacă Christos),
lui Isus i s-a făcut publicitate și ca viitor Mesia (rege uns).
Problema este însă că în corformitate cu Talmudul evreiesc, Isus a fost spânzurat,
vezi Tractatul Sanhedrin 43a al școlilor de rabini (mișna)
și Isus nu mai putea fi uns ca rege al evreilor, deci nu mai putea fi numit Mesia (Christos)
și totuși el a continuat, în mod fals, să fie numit "rege al evreilor" (nu al omenirii, ca în propaganda mai târzie)
și totodată și Mesia (Christos),
iar adepții acestuia au continuat să se numească, în mod fals creștini.
Diferitele secte creștine au creat după aceea alte variante Isusului creștin,
vezi ca exemplu afirmațiile inițiale ale "sfântului" Irineu: Isus a trăit până la adânci bătrânței
și cea creată în cea de-a doua jumătate a secolului al doilea
și care în final s-a impus, în care Isus ar fi fost făcut de un duh
trimis de "zeul" (theos în originalul grecesc) (care zeu?) cu "fecioara" Maria,
soția lui Iosif, cu care acesta trebuie să nu fi făcut sex niciodată.
Evident că dacă aceasta din urmă ar fi fost varianta originală, prezentarea unor arbori genealogici
care voiau să demonstreze
- că Isus ar fi făcut parte din neamul lui David prin tatăl său Iosif și
- astfel ar fi viitorul rege al evreilor așa cum chipurile ar fi fost prezis, vezi 1.Cronici 17:11-14
nu ar fi avut nici un sens.
Tocmai pentru crearea noului Isus, creștinii din secolul al doilea,
buni cunoscători ai literaturii egiptene și grecești s-au inspirat din acestea.
