Eli, Eli, lema sabachthani

Patimile lui Isus - Psalm 22:2

Psalmul 22:2 „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? ...”
ar fi în "după Marcu” și „după Matei” ultimele cuvinte ale lui Isus.

Pentru a da o notă de originalitate  lui "după Matei" ("după Marcu" copiind probabil din "după Matei" sau invers),
a fost pus în gura lui Isus un citat din Psalmul 22:2 în arameică, cum se poate vedea în Matei  27:46:
"Eli, Eli, lema sabachthani". (O, zeu El, o zeu El, (nu Dumnezeu) de ce m-ai părăsit?)

1. Ceea ce se poate vedea imediat, este că nu este vorba de inventatul zeu al creștinilor denumit Dumnezeu ci despre zeul El, zeul patriarh al poporului canaanit, vezi
Iehova fiul zeului El - Canaan
Zeii în Canaan - Ugarit oraș stat

2. În al doilea rând aceste cuvinte i-au deranjat pe cercetătorii bibliei creștine prin faptul că nu sunt scrise corect, ci scrise așa cum ar fi auzite de un străin, care nu cunoaște limba arameică.
Acest lucru a dus la concluzia că au fost scrise de străini care nu cunoșteau limba arameică, vorbită în Palestina în acel timp, și care se aflau departe de Palestina, neputând apela la persoane care cunoșteau limba.

3. Aceste cuvinte dacă ar fi aparținut unui original evreisc ar fi fost scrise corect. Prin urmare:
- aceste cuvinte nu aparțin unei variante originale, iar
- lipsa acestor cuvinte extraordinare în celelalte două evanghelii „canonice” arată că au fost introduse mai târziu de sectele care creaseră cele două „evanghelii“.

Evangheliile canonice sunt lucrări târzii ale patru secte creștine.
Ele sunt amintite pentru prima dată de episcopul Irineu în 182 n.c., vezi Irineu - cele patru evanghelii:
-  Ebioniții îl au pe  "Matei"
-  "Cei ce-l separă pe Isus de Cristos" îl au pe "Marcu"
-  Marcioniții îl au pe "Luca"
-  Valentiniști îl au pe „Ioan“

Aceste secte au fost inițial catalogate de Irineu ca secte eretice, deoarece Irineu afirmă că în evangheliile care circulau inițial Isus nu era prezentat ca o persoană crucificată, vezi Isus a trăit până la adânci bătrâneți.
Mai târziu însă Irineu devine el însuși un adept al acestor scrieri, plăcându-i mai mult varianta cu crucificarea.

4. Pentru că 3 din cele 4 evanghelii canonice au multe versuri identice, se presupune că acestea ar avea la bază un document comnun din care au copiat, numit Quelle (Q) (Sursa – în limba germană).
Fiecare și-a inventat propria variantă despre "Viața lui Isus".
„Luca” are cu „Matei” 240 de verse comune
„Luca” are cu „Marcu” 350 de verse comune
„Marcu” are cu „Matei” 600 de verse comune

Deci doar 240 de verse ar putea fi considerate ca fiind comune celor 3 evanghelii și probabil originale.
"Probabil" pentru că o altă problemă este că nu se cunoaște nici originea acelui document inițial din care s-a copiat, pentru a afirma că acel document ar prezenta adevărul.

În cazul de față versul copiat din Psalmul 22:2 în în evangheliile „după Marcu“ și „după Marcu“ nu se află în cea de-a treia evanghelie sinoptică „după Luca“, și deci nu aparține documentului original Q(uelle) din care au copiat acest trei evanghelii.
Deci Isus nu a spus "Eli, Eli, lema sabachthani". (O, zeu El, o zeu El, (nu Dumnezeu) de ce m-ai părăsit?)

5. Această afirmație extradinară nu este prezentă nici în evanghelia „după Ioan”