Raganuga bhakti - urmarea spiritului locuitorilor din Vrindavan
Surse ale Bibliei evreiești
Diferitele nivele de construcție evreiască a "Vechiului Testament"
E, sursa Elohistă
o Este prima sursă, apărută în regatul de Nord al Israelului abia între 922-722 înainte de numărătoarea „creștină“, înainte ca regatul să se împarte în cele două monarhii, dar înainte de căderea sub domnia Asiriană.
o Se referă la zeul El și la fiii acestuia Elohim, “zeii”, aceștia fiind preluați de la Amoriții din Canaan, cum o dovedesc surse mai vechi și mai detaliate despre zeii care prezentau panteonul zeilor din această zonă geografică (vezi Linkuk Zeii în Canaan - Ugarit, oraș stat)
o prezintă un stil mai puțin pitoresc și o concepție în care zeitățile nu au calități asemănătoare celor umane
o prezintă conceptul regatului de nord al Israelului (a casei regale Ephraim),
o Începe cu povestea lui Abraham și se termină cu israeliții pe “Muntele zeilor” care conform sursei E este numit Horeb
I, sursa Iehovistă (Yahwistă)
o cele mai vechi surse dintre acestea sunt ulterioare sursei Elohiste, provenind din regatul din sud al monarhiei lui Iuda, între 848-722 înainte de numărătoarea „creștină“, (după ce Edomul și-a câștigat independența față de monarhia Iuda în 848, dar înainte de căderea regatului de nord)
o Autorii folosesc în mod normal Yahweh (Iehova) pentru a-și denumi zeitatea acceptată
o Acest zeu este descris ca având caracter și comportament asemănător oamenilor (anthropomorf)
o devine o tradiție a celor din tribul lui Iuda, pe care prin așa zisele legi ale lui Moise, vezi
E, sursa Elohistă
o Este prima sursă, apărută în regatul de Nord al Israelului abia între 922-722 înainte de numărătoarea „creștină“, înainte ca regatul să se împarte în cele două monarhii, dar înainte de căderea sub domnia Asiriană.
o Se referă la zeul El și la fiii acestuia Elohim, “zeii”, aceștia fiind preluați de la Amoriții din Canaan, cum o dovedesc surse mai vechi și mai detaliate despre zeii care prezentau panteonul zeilor din această zonă geografică (vezi Linkuk Zeii în Canaan - Ugarit, oraș stat)
o prezintă un stil mai puțin pitoresc și o concepție în care zeitățile nu au calități asemănătoare celor umane
o prezintă conceptul regatului de nord al Israelului (a casei regale Ephraim),
o Începe cu povestea lui Abraham și se termină cu israeliții pe “Muntele zeilor” care conform sursei E este numit Horeb
I, sursa Iehovistă (Yahwistă)
o cele mai vechi surse dintre acestea sunt ulterioare sursei Elohiste, provenind din regatul din sud al monarhiei lui Iuda, între 848-722 înainte de numărătoarea „creștină“, (după ce Edomul și-a câștigat independența față de monarhia Iuda în 848, dar înainte de căderea regatului de nord)
o Autorii folosesc în mod normal Yahweh (Iehova) pentru a-și denumi zeitatea acceptată
o Acest zeu este descris ca având caracter și comportament asemănător oamenilor (anthropomorf)
o devine o tradiție a celor din tribul lui Iuda, pe care prin așa zisele legi ale lui Moise, vezi
o vor impune și celor din regatul de nord; multe povești din cea de-a doua Geneză provin din această sursă Iehovistă
o Mulți învățați au probleme în a estima când se termină cu exactitate scrierile care provin din această sursă, deoarece aceste scrieri au fost modificate, în ele întâlnindu-se idei ce aparțin evident sursei ulterioare, Deuternomice
o prezintă un stil plin de viață și concret, cu povești dramatice, începând cu cea de-a doua varinată a Genezei, întinzându-se, cel puțin, până la concluziile „Legământului lui Moise“ în Sinai.
D, sursa Deuteronomică
o Datată începând cu 609 înainte de numărătoarea „creștină“ (în timpul domniei regelui Iosiah) cu o ediție finală datată în jurul anului 587, adică după căderea regatului lui Iuda.
o Accentuează natura condițională a „Legământului lui Moise“ și începe să întrepreteze înfrângerea militără și politică a Israelului ca fiind rezultatul a lipsei de venerare a lui Yahweh (Iehova), zeu căror evreii fuseseră încredințați în grijă conform Deuteronom 32:1-9
o în mod corespunzător condamnă venerarea altor zei pe care evreii îi împrumutaseră de la amoriții din Canaan, care avuseseră o cultură mult superioară evreilor și de la care copiaseră nu numai zeitățile ci și portul, coafura, uneltele, etc.
o prezintă und stil retoric mai îngrijit decât cel din sursele anterioare
o Prezintă principiile reformei religioase ale regelui Iosiah, circa 621 înainte de numărătoarea „creștină“, și nu ale lui Moise, care este o invenție literară a acestei surse, neexistând nici un fel de dovezi despre o sclavie evreisacă timp de 400 de ani în Egipt, sau un exod al evreilor din Egipt, vezi
o Mulți învățați au probleme în a estima când se termină cu exactitate scrierile care provin din această sursă, deoarece aceste scrieri au fost modificate, în ele întâlnindu-se idei ce aparțin evident sursei ulterioare, Deuternomice
o prezintă un stil plin de viață și concret, cu povești dramatice, începând cu cea de-a doua varinată a Genezei, întinzându-se, cel puțin, până la concluziile „Legământului lui Moise“ în Sinai.
D, sursa Deuteronomică
o Datată începând cu 609 înainte de numărătoarea „creștină“ (în timpul domniei regelui Iosiah) cu o ediție finală datată în jurul anului 587, adică după căderea regatului lui Iuda.
o Accentuează natura condițională a „Legământului lui Moise“ și începe să întrepreteze înfrângerea militără și politică a Israelului ca fiind rezultatul a lipsei de venerare a lui Yahweh (Iehova), zeu căror evreii fuseseră încredințați în grijă conform Deuteronom 32:1-9
o în mod corespunzător condamnă venerarea altor zei pe care evreii îi împrumutaseră de la amoriții din Canaan, care avuseseră o cultură mult superioară evreilor și de la care copiaseră nu numai zeitățile ci și portul, coafura, uneltele, etc.
o prezintă und stil retoric mai îngrijit decât cel din sursele anterioare
o Prezintă principiile reformei religioase ale regelui Iosiah, circa 621 înainte de numărătoarea „creștină“, și nu ale lui Moise, care este o invenție literară a acestei surse, neexistând nici un fel de dovezi despre o sclavie evreisacă timp de 400 de ani în Egipt, sau un exod al evreilor din Egipt, vezi
Cronicele, Samuel și Regi
o are o mare influență asupra scrierii lui Ioșua prin 2 Regi, poveste deuteronomică
P, sursa preoțească
o Între 722-609 (după căderea regatului de nord, dar înainte de moartea regelui Josiah în 609).
o este focalizată pe interesele preoțimii, în special în ceea ce privesc aspectele rituale și legale ale practicii religioase
o Are un stil pedant, precis, prezentând acribic liste de genealogii, recesăminte, date și instrucțiuni ale Cultul Tabernaclelor
o printr-o prelucrare extinsă a vechiului material, editorii au alcătuit un volum mare de materiale legitime începând cu Ieșirea 35 prin Levitic și până la Numere 10.
o A făcut adăugiri și Schimbări în povestirile surselor anterioare E și I din timpul și după eliberarea din sclavia babiloniană (după 587), ca de exemplu introducerea unei variante preoțeștii a „Legământului abrahamic“ (Gen. 17); țesând povestea Potopului în sursa I, creând astfel o versiune contradictorie și foarte umflată a unui potop global.
o prezintă o puternică asemănare a cu conceptele Preotului din exil Ezekil, prezentat ca „profet“
o Au inventat povestea morții lui Moise (Deut. 34); astfel au dat Pentateuhului pasajele hotărâtoarea ale începutului și sfârșitului acestuia, stabilind astfel forma și structura sa finală
Vezi
The Documentary Hypothesis: How Scholars Discovered J, E, D, and P
