Etape ale inventării religiei evreiești
2. Conducătorii lor au preluat un zeu necunoscut departe de sudul Canaanului, numit Iehova,
vezi Iehova a venit din sud.
3. prezentat pentru prima dată ca fiu al zeului El,vezi Iehova - fiul zeului El.
și contopirea sa cu Yam-Yaw,
vezi Iehova - origini Jah, Ja-Hu, Yam-Yaw, Yahwe
4. Iehova este prezentat ca zeu National o divinitate căreia evreii i-au fost încredințați de zeul El,
vezi Deuteronom 32 - Repartizarea națiunilor pe zeități
5. ca divinitate națională evreiască, Iehova este prezentat ca un zeu invidios,
care nu tolerează închinarea la alți zei, vezi 2 Exodul 20...
6. Iehova este contopit cu zeul El și cu ceilalți zei (Elohim) în special Baal și a preluat caracteristicile lor mixte:
Zeul El, mai întâi ca tată al lui Iehova, este asimilat cu zeul național Iehova după întoarcerea din sclavia babiloniană
ca în așa-numita Geneza 17[1].
"Când Avram era în vârstă de nouăzeci și nouă de ani, Iehova i s-a arătat și i-a spus: "Eu sunt zeul El"."
Zeul Baal, datorită caracteristicilor similare de războinic și zeu al vremii, a fost de asemenea asimilat cu Iehova.
ca în Osea 2:16-17 (uneori 18-19):
"Atunci spune Iehova (Iahve): "Să mă numești "soțul meu" și să nu mă mai numești "Baal al meu".
Căci voi șterge numele Baalilor din gura lor".
7. Numele zeilor fuzionați - Iehova/El/Elohim - a fost interzis și înlocuit cu un "adonai".
"Motivul": numele ar fi "prea sfânt" și, prin urmare, ar fi o ofensă să-l rostească și chiar să-l scrie,
chiar dacă evreii încălcau astfel porunca de a lăuda numele Domnului.
De fapt această interzicere avea ca scop mascarea faptului că era vorba de zei cu nume diferite și din tradiții diferite.
