Raganuga bhakti - urmarea spiritului locuitorilor din Vrindavan
Constantin și Elena
Prigoana creștină este un fapt istoric și trebuie înțeles de ce ea a avut loc.
De cum au pus mâna pe putere creștini au prigonit și terorizat
pe toți ce aveau alte convingeri religioase și demascau invențiile introduse de ei.
Punctul de turnură al bisericii creştine timpurii în acapararea puterii în imperiul roman îl reprezintă domnia împaratului Constantin.
Constantin a fost primul împărat creştin, fiul împăratului roman Constanţius şi a lui Elena, fica unui hangiu. El a fost iniţial, după nomenclatura bisericii creştine, un “pagân” devot al Zeului Soare, ale cărui altare Constantin le-a acoperit cu ofrande, şi a cărui imagine apare pe monedele regale în calitatea sa de "însoţitor şi protector."
În noaptea bătăliei finale cu Maxentius, care îl denunţase ca UZURPATOR al tronului, Constantin a appelat la propriu său Zeu pentru ajutor. (Biserica a adăugat că de fapt Constantin ar fi avut revelaţii spirituale în care i s-ar fi arătat Isus şi crucea, dar viaţa acestuia, fiind mult prea departe de cea a unui sfânt, face greu de acceptat astfel de afirmaţii).
Dovadă stă faptul că de fapt Constantin şi-a celebrat victoria asupra lui Maxentius prin UCIDEREA celor doi fii ai adversarilor săi. Aceasta a fost urmată înmod succesiv de uciderea a cinci memebri a propriei sale familii, urmate mai tărziu de UCIDEREA propriului fiu şi a soţiei. Eventual aceste crime îi apăsau conştiinţa, aşa ca a căutat o cale pentru absolvirea acestor păcate.
Fiind informat că nici o altă religie în afara bisericii creştine nu-i poate da o astfel de „iertarea a păcatelor”, Constantin s-a adresat bisericii creştine, care l-a informat că prin botezarea sa, crimele îi vor fi iertate, oricât ar fi acestea de grave. În acelaşi timp a fost informat că botezarea poate fi amânată până în ziua morţii, fără ca aceasta să-şi piardă eficacitatea.
Astfel istoricul Eusebius relatează că atunci când a crezut că se află aproape de moarte , şi-a „mărturisit” păcatele, cerându-şi iertare de la Dumnezeu! (Un zeu care pentru el, ca şi pentru ceilalţi creştini, rămâne un Atotputernic Necunoscut), şi a fost botezat. Şi astfel Constantin a fost primul împărat care “a fost regenerat prin noua naştere a botezului”, şi a semnat cu semnul Crucii. (Vita Constantin.)
Pentru această promisiune a bisericii creştine Constantin
- a donat Palatul Lateran Celui numit ca episcop al Romei.
- a dat decret ca toţi sclavii care acceptă noua religie să fie eliberaţi din sclavie.
- a dat decret că cetaţenii care acceptă noua religie să primească o robă albă si douazeci de monezi de aur.
Numai in Roma intr-un timp foarte scurt au fost făcute douăsprezece mii de convertiri (un număr imens pentru acel timp).
Constantin i-a incurajat pe cei bogaţi să facă donaţii noii biserici.
Curând casele, magazinele, grădinile ataşate celor trei bazilici aduseră un venit anual uriaş, iar salariile! episcopilor au crescut corespunzător, ….
La cererea creștinilor a urmat un edict prin care, pentru cei care refuzau să se faca creştini, locurile de adunare să fie confiscate sau demolate. (inceputul prigoanei).
Succesorul său, imparatul Julian spune:
"Mulţi au fost inchişi sau persecutaţi sau trimişi in exil.
Intregi trupe care au fost stigmatizate ca eretici au fost masacrate.
In multe provincii, oraşe intregi şi sate au fost devastate si complet distruse."
(Julian: Epistol. lii.)
Dupa aceasta a urmat progromul cărţilor altor religií, altor secte creştine..., sub pretextul:
“Pentru ca noi sa nu suferim de acele lucruri care, dacă ar ajunge la urechile oamenilor, ar provoca mânia lui Dumnezeu şi ar ofensa minţile celor pioşi.”
De cum au pus mâna pe putere creștini au prigonit și terorizat
pe toți ce aveau alte convingeri religioase și demascau invențiile introduse de ei.
Punctul de turnură al bisericii creştine timpurii în acapararea puterii în imperiul roman îl reprezintă domnia împaratului Constantin.
Constantin a fost primul împărat creştin, fiul împăratului roman Constanţius şi a lui Elena, fica unui hangiu. El a fost iniţial, după nomenclatura bisericii creştine, un “pagân” devot al Zeului Soare, ale cărui altare Constantin le-a acoperit cu ofrande, şi a cărui imagine apare pe monedele regale în calitatea sa de "însoţitor şi protector."
În noaptea bătăliei finale cu Maxentius, care îl denunţase ca UZURPATOR al tronului, Constantin a appelat la propriu său Zeu pentru ajutor. (Biserica a adăugat că de fapt Constantin ar fi avut revelaţii spirituale în care i s-ar fi arătat Isus şi crucea, dar viaţa acestuia, fiind mult prea departe de cea a unui sfânt, face greu de acceptat astfel de afirmaţii).
Dovadă stă faptul că de fapt Constantin şi-a celebrat victoria asupra lui Maxentius prin UCIDEREA celor doi fii ai adversarilor săi. Aceasta a fost urmată înmod succesiv de uciderea a cinci memebri a propriei sale familii, urmate mai tărziu de UCIDEREA propriului fiu şi a soţiei. Eventual aceste crime îi apăsau conştiinţa, aşa ca a căutat o cale pentru absolvirea acestor păcate.
Fiind informat că nici o altă religie în afara bisericii creştine nu-i poate da o astfel de „iertarea a păcatelor”, Constantin s-a adresat bisericii creştine, care l-a informat că prin botezarea sa, crimele îi vor fi iertate, oricât ar fi acestea de grave. În acelaşi timp a fost informat că botezarea poate fi amânată până în ziua morţii, fără ca aceasta să-şi piardă eficacitatea.
Astfel istoricul Eusebius relatează că atunci când a crezut că se află aproape de moarte , şi-a „mărturisit” păcatele, cerându-şi iertare de la Dumnezeu! (Un zeu care pentru el, ca şi pentru ceilalţi creştini, rămâne un Atotputernic Necunoscut), şi a fost botezat. Şi astfel Constantin a fost primul împărat care “a fost regenerat prin noua naştere a botezului”, şi a semnat cu semnul Crucii. (Vita Constantin.)
Pentru această promisiune a bisericii creştine Constantin
- a donat Palatul Lateran Celui numit ca episcop al Romei.
- a dat decret ca toţi sclavii care acceptă noua religie să fie eliberaţi din sclavie.
- a dat decret că cetaţenii care acceptă noua religie să primească o robă albă si douazeci de monezi de aur.
Numai in Roma intr-un timp foarte scurt au fost făcute douăsprezece mii de convertiri (un număr imens pentru acel timp).
Constantin i-a incurajat pe cei bogaţi să facă donaţii noii biserici.
Curând casele, magazinele, grădinile ataşate celor trei bazilici aduseră un venit anual uriaş, iar salariile! episcopilor au crescut corespunzător, ….
La cererea creștinilor a urmat un edict prin care, pentru cei care refuzau să se faca creştini, locurile de adunare să fie confiscate sau demolate. (inceputul prigoanei).
Succesorul său, imparatul Julian spune:
"Mulţi au fost inchişi sau persecutaţi sau trimişi in exil.
Intregi trupe care au fost stigmatizate ca eretici au fost masacrate.
In multe provincii, oraşe intregi şi sate au fost devastate si complet distruse."
(Julian: Epistol. lii.)
Dupa aceasta a urmat progromul cărţilor altor religií, altor secte creştine..., sub pretextul:
“Pentru ca noi sa nu suferim de acele lucruri care, dacă ar ajunge la urechile oamenilor, ar provoca mânia lui Dumnezeu şi ar ofensa minţile celor pioşi.”
