Raganuga bhakti - urmarea spiritului locuitorilor din Vrindavan
Nepotul lui Constatin, împăratul Iulian
Cand nepotul lui Constantin, Iulian, a urmat la tron, toată acea prigoană a încetat.
Iulian era un discipol al lui Aedesius, despre care se ştie doar ca
din punct de vedere filozofic era un invăţat neoplatonist.
Iulian a primit iniţierea spirituală in Ephesus, pe cand avea 20 de ani iar mai târziu a fost iniţiat in Mistica Eleusină.
Cand Iulian a venit la putere, bisericismul catolic s-a cutremurat,
de frica de a primi înapoi toate păcatele pe care le săvârşise.
Toţi se gândeau cum se va razbuna, si ce fel de moarte crudă sau torturi îi va aştepta.
Iulian însă a acţionat conform invăţăturilor spirituale, iertand toate acele nenorociri,
iar aceasta este esenţială pentru a putea progresa spiritual.
El a reinstaurat drepturi egale pentru toate religiile
(neprigonindu-i pe “creştini” în favoarea propriei credinţe religioase).
Chiar mai mult decat atât, el i-a invitat pe toţi episcopii creştini care fuseseră excomunicaţi prin intervenţia “caltolicismului pavelinist” să-ţi reia posturile. De asemnea i-a invitat pe toti cei ce fiind de altă credinţă, si care fusesera exilaţi sau fugiseră datorita prigoanei, să revină şi să-ţi reia liber activitaţile religioase, dând voie sa se redeschidă templele şi să se reia venerarea in templu.
Datorită atitudinii sale corecte şi imparţiale faţă de supuşii sai, Julian a fost consemnat
in istoria ... "crestinismului" sub titlul dispreţuitor de “Renegatul”.
Datorită cunoaşterii spirituale pe care Julian o câştigase şi datorită iniţierii sale spirituale, el reprezenta o mare ameninţare pentru bisericismul pavelinist.
Istoria Catolică ne informeaza că acest "cel mai mare duşman al creştinismului,"
după o domnie de 18 luni, şi-a găsit sfarşitul prin "intervenţia supranaturală"
a unei lănci aruncată in bătălia cu regele persan Sapor.
In timp ce se afla pe patul de moarte, Julian a redat pe scurt sensul vietii .
"Am invatat prin cunoaşterea spirituală filozofică, cu cât mai extraordinar este sufletul decât corpul,
iar separarea acestei substanţe nobile (de corpul grosier) este subiectul mai degrabă al bucuriei decât al tristeţii."
Apoi întorcându-se către cei doi filozofi, Priscus şi Maximus, care se aflau lângă patul sau,
a intrat intr-o discuţie spirituală despre natura sufletului cu ei,
explicând cum a incercat să-şi traiască viaţa din punctul de vedere al sufletului, nu al corpului.
Iulian era un discipol al lui Aedesius, despre care se ştie doar ca
din punct de vedere filozofic era un invăţat neoplatonist.
Iulian a primit iniţierea spirituală in Ephesus, pe cand avea 20 de ani iar mai târziu a fost iniţiat in Mistica Eleusină.
Cand Iulian a venit la putere, bisericismul catolic s-a cutremurat,
de frica de a primi înapoi toate păcatele pe care le săvârşise.
Toţi se gândeau cum se va razbuna, si ce fel de moarte crudă sau torturi îi va aştepta.
Iulian însă a acţionat conform invăţăturilor spirituale, iertand toate acele nenorociri,
iar aceasta este esenţială pentru a putea progresa spiritual.
El a reinstaurat drepturi egale pentru toate religiile
(neprigonindu-i pe “creştini” în favoarea propriei credinţe religioase).
Chiar mai mult decat atât, el i-a invitat pe toţi episcopii creştini care fuseseră excomunicaţi prin intervenţia “caltolicismului pavelinist” să-ţi reia posturile. De asemnea i-a invitat pe toti cei ce fiind de altă credinţă, si care fusesera exilaţi sau fugiseră datorita prigoanei, să revină şi să-ţi reia liber activitaţile religioase, dând voie sa se redeschidă templele şi să se reia venerarea in templu.
Datorită atitudinii sale corecte şi imparţiale faţă de supuşii sai, Julian a fost consemnat
in istoria ... "crestinismului" sub titlul dispreţuitor de “Renegatul”.
Datorită cunoaşterii spirituale pe care Julian o câştigase şi datorită iniţierii sale spirituale, el reprezenta o mare ameninţare pentru bisericismul pavelinist.
Istoria Catolică ne informeaza că acest "cel mai mare duşman al creştinismului,"
după o domnie de 18 luni, şi-a găsit sfarşitul prin "intervenţia supranaturală"
a unei lănci aruncată in bătălia cu regele persan Sapor.
In timp ce se afla pe patul de moarte, Julian a redat pe scurt sensul vietii .
"Am invatat prin cunoaşterea spirituală filozofică, cu cât mai extraordinar este sufletul decât corpul,
iar separarea acestei substanţe nobile (de corpul grosier) este subiectul mai degrabă al bucuriei decât al tristeţii."
Apoi întorcându-se către cei doi filozofi, Priscus şi Maximus, care se aflau lângă patul sau,
a intrat intr-o discuţie spirituală despre natura sufletului cu ei,
explicând cum a incercat să-şi traiască viaţa din punctul de vedere al sufletului, nu al corpului.
