Orbul din naștere

Faptul că o persoană este născută oarbă datorită unor fapte rele dintr-o viață anterioară era binecunoscut printre evrei,
se reflectă
nu numai în întrebarea discipolilor, care mai admiteau că există și posibilitate ca datorită faptelor părinților să se nască oarbă,
ci și în răspunsul lui Isus, acesta neafirmănd că reincarnarea ar fi o lege falsă,
ci că tocmai în cazul acelui om ar fi altfel, Vezi "evanghelia" "după Ioan" (9,2-3),

2 Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
3 Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut asa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

Acest caz particular nu implică o afirmație generală despre legea Reincarnării.
Această poveste a fost inventată nu pentru a nega reincarnarea, pentru că de fapt concluzia poveștii
este de a-l prezenta pe Isus ca făcător de minuni (să se arate în el lucrările lui Dumnezeu), nu de a prezenta legea Reincarnării ca falsă.

Dacă luăm în considerație că unele evenimente sunt comune "evangheliilor", s-ar părea că
ceilalți autori ai "evangheliilor" fie au uitat de acest eveniment, fie l-au considerat ca neavând valoare, căci nu-l amintesc în scrierile lor.
Dacă însă luăm în considerație că cele 4 "evanghelii" agnostice au apărut mult mai târziu,
departe una de alta dar din dorința de a-i creea lui Isus o origine și activitate divină,
Vezi:
Lipsa de sens a arborilor genealogici
Isus a trăit până la adânci bătrâneți
putem înțelege de ce multe lucruri nu sunt amintite în toate, sau uneori sunt chiar contradictorii.