Satan în Povestea lui Iov
În Iov 1:6 se spune
Fiii zeilor (elohim) (în originalul erbraic) au venit intr-o zi de s-au infăţişat înaintea lui Iehova (Yahwe - în originalul ebraic).
Traducerea din Iov 1:6 este incorectă, originalul ebraic spunând că este vorba despre fiii zeilor -sons of the Elohim - nu despre îngerii lui Dumnezeu
1:6 Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat ...
De fapt aici este vorba despre unul dintre fiii zeilor (elohim) care nu a fost de acord
cu afirmaţia Zeului paradisului (Iehova) cum că Iov ar fi o persoană absolut ideală.
2. Povestea nu spune că așa zisul Satana ar fi fost împotriva Zeului Paradisului (Iehova),
sau că ar fi vrut să cumpere sufletul lui Iov
ci că nu a fost de acord cu afirmația Zeului că Iov ar fi așa de bun ... fără Motiv.
De aceea îi propune să fie pus la încercare.
3. In povestea lui Iov, acest fiu al al unuia dintre zeii din paradis, supranumit Satan,
nu este deloc pe postul celui ce vrea sa-l dea jos de pe tronul Său pe Zeul Paradisului.
4. Acest Satan nu are nimic de a face cu monstrul prezentat de creştinism
în persoana inventatului Lucifer - Luceafărul în română,
aşa zisul înger de lumină care chipurile vrea sa-l dea jos pe Iehova
şi să-şi pună scaunul mai sus ca El
(invenție bazată pe interpretarea distorisionată prin ruperea din context a celebrului Isaia 14.12-15).
5. Acel "înger", în istoria lui Iov, Satanul (Cel ce nu fusese de acord)
acţionează conform instrucţiunilor primite de la Zeul lui Izrael, Iehova
adică e ascultător,
Căci celui ce nu a fost de acord (satana) cu afirmațiile Zeului lui Izrael
i se dă voie să-l pună pe Iov la incercare;
iar încercarea a fost făcută conform limitelor impuse de Zeul lui Izrael.
Concluzia
Acel zeu ascultător (satanul) descris în povestea lui Iov ,
nu are un caracter malefic, nihilist sau ateist, cum e prezentat de creștinism.
În istoria lui Iov nu se spune că acel zeu ar fi avut planuri insidioase contra Zeului Paradisului,
sau împotriva lui Iov, (aceste lucruri sunt invenții creștine).
6. "Satanul" fiind convins că Iov nu se abătea de la rău,
pentru că acesta se temea de Zeul tribului lui Israel să nu-i ia bogăţiile pe care le avea,
adică pentru că era materialist, îi propune Zeului Paradisului să-l pună la încercare pe Iov:
"9. Si Satana a raspuns Domnului: "Oare degeaba se teme Iov de Iehova?
10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui, si turmele lui acopera tara.
11. Dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de tot ce are, si sunt incredintat ca Te va blestema in fata."
Şi Domnul lui Israel a vrut să vadă dacă este aşa, sau a vrut să arate că nu este aşa:
"12. Domnul a zis Satanei: "Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana."
Ce sentiment îl lega pe Iov de Dumnezeul lui Izrael? Sentimentul de teamă, nu de iubire:
"Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant.
Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Iehvova si (de aceea) se abate de la rau."
După cum s-a văzut în continuare, Iov se temea atât de tare,
că orice ar fi făcut cu el, nu ar fi a spus un cuvânt împotriva Lui.
Povestea nu are de-a face
- nici cu predicare iubirii de Iehova, predicarea iubirii pentru Domnul Transcendental este o treaptă superioară a religiozităţii şi
- nici cu prezentarea inventatului "Îngerul de Lumină din Isaia" care a fi acest zeu din istoria lui Iov,
- fiara şi "şarpele din geneză" care după creștini vrea să-l detroneze Zeul ales de Israel dintre zei: Iehova.
prin care treceau pe inventatul Luceafăr al creştinismului, alias Satan.
Toate nenorocirile erau date de propriul lor Zeu tribal, vezi Iehova sursă a răului care trimite duhuri
7. Iov însuşi în lamentările sale nu se referă la nici un Satan,
care ar fi responsabil pentru nenorocirile sale,
ci se abţine să nu-l insulte pe …Zeul tribal pentru ceea ce se întâmplă,
căci în credinţa evreiască iniţială atât nenorocirile cât şi lucrurile bune
vin de la Zeul lor, conform comportamentului fiecăruia.
„Câte greşeli şi câte păcate am făcut? Dă-mi pe faţă călcarea mea de lege şi păcatul meu.”
8. Iov, sau cei cu care vorbeşte nu fac nici cea mai mică aluzie
că Satan ar fi persoana notorie care ar fi cauza nenorocirii sale.
19:4-13 Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greşeala mea este pe capul meu.
Iar dacă voi vă faceţi tari şi mari împotriva mea şi-mi scoateţi ochii cu ticăloşia mea,
Să ştiţi că Jehova este Cel ce mă urmăreşte şi că El m-a învăluit cu laţul Său. ...
El a astupat calea mea, ca să nu mai trec pe ea, şi a acoperit cu beznă toate drumurile mele.
M-a dezbrăcat de mărirea mea şi mi-a smuls cununa de pe cap.
M-a dărâmat de jur împrejur şi sunt în ceasul morţii şi nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac.
Aprins-a împotriva mea mânia Sa şi m-a luat drept duşmanul Său.
Hoardele Sale sosesc grămadă, îşi fac drum până la mine şi pun tabără de jur împrejurul cortului meu.
A depărtat pe fraţii mei de lângă mine şi cunoscuţii mei îşi întorc faţa când mă văd.
9. Iar când Zeul lui Izrael vorbeşte în cele din urmă cu Iov,
acesta nu spune nici un cuvânt despre existenţa unui înger Lucifer,
chipurile “vestitul” Satan care ar fi de vină pentru ceea ce s-a întâmplat
"40:6;8 Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii şi a zis:
Poţi tu cu adevărat să găseşti cusur judecăţii Mele? Şi Mă vei osândi pe Mine, ca să-ţi faci dreptate?
Este braţul tău ca braţul lui Iehova? Şi glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui?... "
