Raganuga bhakti - urmarea spiritului locuitorilor din Vrindavan
Septuaginta și textul Masoretic
Problema este originea Septuagintei vezi Scrisoare lui Aristeas și scopul creației acesteia,
cât și faptul că textele masoretice nu au fost create cu alt scop decât de a reda mesajul original al acestora,
mascând doar politeismul și monoteismul ulterior centrat pe Iehova, către un monoteism centrat pe un zeu fără nume.
O descoperire recentă a unui scurt fragment din Levitic, recuperat din străvechiul En-Gedi Scroll, datat cu carbon între secolul al III-lea și al IV-lea, arată că este complet identic cu textul masoretic.
Scrollurile de la Marea Moartă au arătat că textul masoretic este aproape identic în text consonant cu textele din Tanakh datând din anul 200 î.n.c., dar și diferite de altele. Deși consoanele textului masoretic diferă puțin de textul acceptat în general la începutul secolului al II-lea (și, de asemenea, diferă puțin de unele texte din Qumran care sunt chiar mai vechi), acesta are multe diferențe de semnificație ...în comparație cu manuscrisele din Septuaginta, vezi Masoreitc Text
Problema este însă că Septuaginta nu a fost creația a 70 de învățați evrei care ar fi fost convocați la Alexandria în secolul al treilea î.n.c. ci este o creație creștină greacă ca și celelalte lucrări creștine din secolul al 2-lea și al 3-lea, începând cu evangheliile canonizate care sunt pentru prima dată amintite de episcopul Irineu din Lyon în jurul anul 185.
Spre aducerea aminte iată câteva argumente care arată originea târzie și creștină a Septuagintei, creată tot pentru construirea mitului lui Isus:
1. Timp de aproape 5-6 secole, până la Episcopul Eusebius, nu există nici o lucrare evreiască sau creștină care să amintească existența unei Septuanginte.
2. Catolicii au susţinut că Isus şi apostolii ar fi folosit Septuaginta în loc de textele originale evreieşti,
deoarece cele 4 așa zise evanghelii au circa 300 de trimiteri la Septuagintă
ca variantă a Tanacului evreiesc și doar 50 la varianta ebraică a acestuia.
Acest lucru nu poate fi admis, pentru că:
- pe timpul lui Isus scrierile religioase din Izrael erau toate în ebraică și arameică preluată după robia babiloniană, și vorbită deja de 6 secole de evrei.
- așa zișii apostoli erau oameni simpli pentru a citi și scrie în limba greacă, ce are apanajul aristrocrației școlite.
'La începutul erei comune (a numărătorii creștine), aramaica era limba colocvială primară a evreilor samarieni, babilonieni și galileeni, iar evreii occidentali și intelectuali vorbeau greacă, dar o formă a așa-numitei ebraice rabinice a continuat să fie folosită în Iudeea până când a fost complet înlocuită de aramaică... Anumite clase religioase Sadducheii, Fariseii, Scribii, Hermiții, Zeloții și Preoții au menținut o insistență asupra limbii ebraice și toți evreii și-au menținut identitatea prin cântece ebraice și citate simple din textele ebraice.' Vezi Hebrew Language
Citește despre mai multe argumente în: Septuaginta
cât și faptul că textele masoretice nu au fost create cu alt scop decât de a reda mesajul original al acestora,
mascând doar politeismul și monoteismul ulterior centrat pe Iehova, către un monoteism centrat pe un zeu fără nume.
O descoperire recentă a unui scurt fragment din Levitic, recuperat din străvechiul En-Gedi Scroll, datat cu carbon între secolul al III-lea și al IV-lea, arată că este complet identic cu textul masoretic.
Scrollurile de la Marea Moartă au arătat că textul masoretic este aproape identic în text consonant cu textele din Tanakh datând din anul 200 î.n.c., dar și diferite de altele. Deși consoanele textului masoretic diferă puțin de textul acceptat în general la începutul secolului al II-lea (și, de asemenea, diferă puțin de unele texte din Qumran care sunt chiar mai vechi), acesta are multe diferențe de semnificație ...în comparație cu manuscrisele din Septuaginta, vezi Masoreitc Text
Problema este însă că Septuaginta nu a fost creația a 70 de învățați evrei care ar fi fost convocați la Alexandria în secolul al treilea î.n.c. ci este o creație creștină greacă ca și celelalte lucrări creștine din secolul al 2-lea și al 3-lea, începând cu evangheliile canonizate care sunt pentru prima dată amintite de episcopul Irineu din Lyon în jurul anul 185.
Spre aducerea aminte iată câteva argumente care arată originea târzie și creștină a Septuagintei, creată tot pentru construirea mitului lui Isus:
1. Timp de aproape 5-6 secole, până la Episcopul Eusebius, nu există nici o lucrare evreiască sau creștină care să amintească existența unei Septuanginte.
2. Catolicii au susţinut că Isus şi apostolii ar fi folosit Septuaginta în loc de textele originale evreieşti,
deoarece cele 4 așa zise evanghelii au circa 300 de trimiteri la Septuagintă
ca variantă a Tanacului evreiesc și doar 50 la varianta ebraică a acestuia.
Acest lucru nu poate fi admis, pentru că:
- pe timpul lui Isus scrierile religioase din Izrael erau toate în ebraică și arameică preluată după robia babiloniană, și vorbită deja de 6 secole de evrei.
- așa zișii apostoli erau oameni simpli pentru a citi și scrie în limba greacă, ce are apanajul aristrocrației școlite.
'La începutul erei comune (a numărătorii creștine), aramaica era limba colocvială primară a evreilor samarieni, babilonieni și galileeni, iar evreii occidentali și intelectuali vorbeau greacă, dar o formă a așa-numitei ebraice rabinice a continuat să fie folosită în Iudeea până când a fost complet înlocuită de aramaică... Anumite clase religioase Sadducheii, Fariseii, Scribii, Hermiții, Zeloții și Preoții au menținut o insistență asupra limbii ebraice și toți evreii și-au menținut identitatea prin cântece ebraice și citate simple din textele ebraice.' Vezi Hebrew Language
Citește despre mai multe argumente în: Septuaginta
