Adi / Astika Parva 41-50

41.Înțeleptul își mustră fiul
Învățături despre Dharma și rege

Sauti spuse, 'Fiind adresat astfel, și auzind că domnul său purta un șarpe mort, puternicul Sringin ardea de furie. Privindu-l pe Krisa, și vorbind încet, îl întrebă, 'Mă rog, de ce poartă astăzi tatăl meu un șarpe mort?' Krisa replică, 'Chiar în timp ce regele Parikshit cutreiera prin pădure, aflându-se la vânătoare, O dragule, el a pus un șarpe morte pe umerii domnului tău.'
"Iar Sringin întrebă, 'Ce rău i-a făcut tatăl meu acelui monarh rău? O Krisa, spune-mi acest lucru, și fii martorul puterii mele ascetice.'

"Iar Krisa răspunse, 'Regele Parikshit, fiul lui Abhimanyu, în timp ce vâna, a rănit und cerb cu o săgeată, pe care l-a urmărit singur. Iar regele a pierdut urma animalului în acea sălbticie. Văzându-l pe domnul tău l-a acostat. Dar acesta respecta un jurământ de tăcere. Fiind chinuit de foame, sete și oboseală, prințul l-a tot întrebat pe domnul tău, care stătea fără să se miște, despre cerbul dispărut. Înțeleptul, fiind sub jurământul tăcerii, nu a dat nici un răspuns. La care regele a pus șarpele pe umerii domnului tău cu capătul arcului. O Sringin, domnul tău fiind angajat în devoțiune divină se află în aceeași postură. Iar regele a plecat spre capitala sa, numit după elefant (Hastinapura)!'

"Sauti continuă, 'Auzind despre un șarpe mort care fusese pus pe umerii tatălui său, fiul Rișiului, cu ochi roșii de furie, și arzând datorită ei, atingând apă l-a blestemat pe rege.'
" Sringin spuse, 'Nemernicul și păcătosul de monarh care a pus un șarpe mort pe umerii bătrânului și slabitului meu părinte, acest insultător al Brahmanilor și distrugător al faimei dinastiei Kuru, va fi dus peste șapte nopți în regiunile lui Yama (Domnul ce judecă morții) de către Naga Takșak, puternicul rege al șerpilor mistice, fiind împins de puterea cuvintelor mele!'

"Sauti continuă, 'Blestemându-l astfel (pe rege) datorită furiei, Sringin se duse la tatăl său, și-l văzu pe înțelept in țarcul vacilor, purtând încă șarpele mort. Și văzându-și părintele în acea stare umilitoare, a fost din nou inflamat de mânie. Și a început să plângă de amărăciune, și s-a adresat domnului său spunând, 'Tată, fiind informat de această umilință a ta de către nemernicul de rege Parikshit, l-am blestemat datorită mâniei; iar cel mai rău dintre Kuru a meritat pe deplin puternicul meu blestem.

În șapte zile, Takșak, domnul șerpilor mistic, îl va lua pe acest rege păcătos în oribilul loc al Morții (planetele infernului).' Iar tatăl se adresă fiului furios, 'Copile, nu sunt deloc mulțumit de tine. Asceții nu trebuie să se comporte astfel. Noi trăim pe domeniul acelui mare rege. Noi suntem protejați de el cu dreptare. În tot ceea ce face el trebuie să fie iertat de cei ca noi.

Dacă distrugi Dharma (datoria ocupațională), chiar Dharma te va distruge. Dacă regele nu ne protejează în mod corespunzător, ne va merge foarte rău; nu vom putea executa datoriile sacrale rituale așa cum dorim. Dar fiind protejați de suverani ce apără dreptatea, putem atinge merite imense, iar aceștia au dreptul la o parte din acestea. De aceea regalitatea domnitoare trebuie în orice situație iertată.

Iar Parikshit asemenea strămoșilor săi ne-a protejat așa cum un rege trebuie să-și protejeze supușii. Acel monarh practica penitența foamei și a oboseții. Necunoscând jurământul meu (de a nu vorbi) a făcut acest lucru. O țară fără rege mereu suferă de tot felul de rele. Regele îi pedepsește pe nelegiuți, iar frica de pedeapsă asigură pacea; prin care cei ce-și fac datoria și execută riturile sacre nu sunt deranjați. Regele asigură dharma –întemeind astfel un regat ceresc.

Regele protejează sacrificiile, aceste nefiind deranjate, sacrificiile îi mulțumesc pe zei. Zeii dau ploaie, iar ploaia dă naștere la grâne și vegetație necesară omului. Manu, părintele omenirii a spus că un conducător al destinelor oamenilor este egal cu zece preoți ce au studiat Veda.

Obosit și chinuit de foame, acel prinț ce practică penitențe, a făcut aceasta din neștiință despre jurământul meu. De ce ai acționat așa repede și nedrept datorită unei copilării? O fiule, regele nu merită în nici un caz un blestem din partea noastră.

42 Înțelepciunea păcii interioare
Înțelepciunea generează iertarea
Pacea interioară generează iertarea
Întâlnirea dintre Kașiapa și Takșak

Sauti spuse, 'Și Sringin replica tatălui său, spunând, 'Dacă a fost făcut din grabă, O tată, sau a fost un act necuvenit, ceea ce am făcut, fie că-ți place sau nu, cuvintele rostite de mine nu sunt niciodată în zadar. O tată, îți spun că nu mai poate fi altfel. Niciodată nu am spus o minciună, nici măcar în glumă.'
"Iar Samika sspuse, 'Dragă copile, știu că ești foarte dotat, și adevărat în ceea ce spui. Niciodată nu ai spus vreun neadevăr, astfel că blestemul tău nu va putea niciodată deveni fals. Însă fiul, chiar dacă a devenit matur, trebuie să caute mereu sfatul tatălui, astfel încât fiind încoronat cu bunele calități să atingă un bun renume. Cu atât mai mult are nevoie de sfaturi un copil ca tine. Tu ești tot timpul angajat în penitențe ascetice. Furia chiar și a celor iluștri care posedă cele șase atribute (frumusețe, cunoaștere, putere, bogăție, faimă și renunțare) crește repede.
O cel mai de seamă dintre cei ce respectă datoria ocupațională, fiind fiul meu și încă minor și văzând de asemenea graba de care dai dovadă, văd că e nevoie să-ți dau sfaturi.

Fiule, trăiește în pace mâncând fructe și rădăcini din pădure.
Distruge această furie a ta și nu fructele activităților tale ascetice în acest fel.
Furia micșorează virtutea pe care ai acumulat-o cu mare greutate prin penitența ascetică.
Și apoi fără virtute nu există stare binecuvântată.

Pacea interioară asigură succesul asceților, care și iartă greșelile.
De aceea devenind iertător de fel și învingându-ți pasiunile, să trăiești mereu.
Prin iertare vei atinge lumi care sunt dincolo de raza de acțiune a lui Brahmaa însuși.

Adoptând eu însumi pacea interioară, și din dorința de a face bine, atât cât îmi stă în putere, trebuie să fac ceva; trebuie să trimit pe cineva la rege și să-i spun, 'O monarh, ai fost blestemat de fiul meu, care are o vârstă fragedă și o inteligență nedezvoltată, la furie, când a auzit de actul tău jignitor la adresa mea.'

"Sauti continuă, 'Iar acel ascetic, ce respecta cu strictețe jurămintele, împins de propria-i bunătate, și-a trimis un discipol cu indtrucțiunile de rigoare la regele Parikshit. El l-a trimis pe discipolul Gaurmukha (Gură de aur) ce avea o purtare bună și era angajat în penitențe ascetice of good, instruindu-l ca mai întâi să se intereseze despre bunăstarea regelui și de-abia după aceea să-i comunice mesajul.

Iar acel discipol s-a apropiat curând de monarh, căpetenia dinastiei Kuru. A intrat în palatul regal, după ce mai întâi a trimis o notă despre sosirea sa printr-un servitor de la poartă.

"Și inițiatul Gaurmukha a fost în mod corespunzător venerat de monarh. Și după ce s-a odihnit un moment, a expus în detaliu regelui, în prezența miniștrilor săi, cuvintele lui Samika, a căror semnificație era crudă, exact așa cum fusese instruit.'
"Și Gaurmukha spuse, 'O rege al regilor, există un Riși, pe nume Samika, un suflet virtuos, care își controlează pasiunile, este pașnic și devotat devoțiunii ascetice stricte, trăind în regatul tău!

O tigru printre oameni, tu ai pus pe umerii acelui Riși ce respecta un jurământ al tăcerii, un șarpe mort cu arcul tău! El ți-a iertat acest act. Dar fiul său nu a putut. Iar acesta din urmă te-a blestemat astăzi, O rege al regilor, fără ca tatăl său să știe, astfel ca peste șapte nopți, Takșak să-ți cauzeze moarte. Iar Samika i-a cerut în mod repetat fiului său să te salveze, dar nu poate fi făcut nimic care să falsifice blestemul său. Și pentru că nu a fost în stare să-l liniștească pe fiul său care fusese mânat de furie, am fost trimis la tine, O rege, pentru binele tău!'

"Iar regele dinastiei Kuru, fiind el însuși angajat în practici ascetice, auzind acele vorbe crude și amintindu-și propriul act păcătos, îi păru deosebit de rău. Iar regele, auzind că acel Riși de seamă respecta un jurământ de tăcere în pădure, a fost îndoit afectat de suferință și văzând bunătare Rishiului Samika, și luând în considerare propriul său act păcătos față de acesta a avut și mai multe remușcări. Iar regele arătând asemenea unui zeu, nu s-a mâhnit atât de tare pentru că a auzit despre moarte sa apropiată ca atunci când a auzit despre cum îl nedreptățise pe Rishi.'

"Și apoi regele l-a trimis pe Gaurmukha, spunând, 'Fie ca cel ce este demn de a fi venerat (Samika) să aibă milă de mine!' Și după ce Gaurmukha a plecat, regele, în mare anxietate, fără a pierde timpul, s-a consultat cu miniștrii săi. Și consultându-se cu aceștia, rege, el însuși înțelept în a consilia, a pus să se construiască un conac pe o coloană solitără ce era bine păzit zi și noapte. Iar pentru protecția sa au fost plasați tămăduitori, medicamente și Brahmani cunoscători pe deplin ai mantrelor.

Iar monarhul protejat din toate părțile, și-a executat datoriile regale din acel loc, fiind înconjurat de miniștrii săi virtuoși. Și nimeni nu se putea apropia de acel cel mai de seamă rege acolo. Și aerul era oprit înainte de a intra acolo.
"Și când a sosit cea de-a șaptea zi, acel cel mai de seamă dintre Brahmani, învățatul Kasyapa se îndrepta (către rezidența regală), dorind să-l trateze pe rege (după mușcătura lui Takșak).

Auzise tot ce se întâmplase și anume că Takshak, cel mai de seamă dintre șerpii mistici, îl va trimite pe cel mai de seamă dintre monarhi în prezența lui Yama (Judecătorul morților). Și s-a gândit, îl voi vindeca pe monarh după ce este mușcat. Astfel voi primi bogăție și virtute.'

Dar acel prinț al șerpilor mistici, Takshak, luând forma unui Brahmana bătrân, l-a văzut pe Kasyapa apropiindu-se pe drum, a cărui inimă era îndreptată spre a-l vindeca pe rege. Iar prințul șerpilor mistice vorbi către acel taur printre Munis, Kasyapa, spunând, 'Unde te îndrepți cu așa mare viteză? Și ce intenționezi să faci?'

43 Kașyapa, Takșak și moartea regelui Parikșit

Sauti spuse, 'Iar Takshaka, după aceasta, răspunse, 'Dacă într-adevăr ești în stare să vindeci orice creatură ce a fost mușcată de mine, atuncin, O Kasyapa, reînvie acest copac pe care am să-l mușc. O cel mai de seamă dintre Brahmani, acest copac va fi ars sub ochii tăi. Dă tot ce poți și arată-mi măiestria ta în mantrele despre care ai vorbit.'

"Iar Kasyapa spuse, Dacă asta îți este intenția, te rog mușcă, O rege al Nagailor, acest copac, pe care-l voi reînvia, chiar dacă a fost mușcat de tine.
"Sauti continuă, 'Acel rege al Nagailor, fiind astfel adresat de ilustrul Kasyapa, a mușcat copacul banian, care fiind pătruns de otrava șarpelui, a luat foc. Și după ce a ars, Takșak I s-a adresat lui Kasyapa, spunându-i,

'O cel mai de seamă dintre Brahmani, încearcă, dă totul și reînvie-l pe acest domn al pădurii.'
"Sauti continuă, 'Copacul devenise cenușă datorită otravei regelui șerpilor mistici. Dar luând acea cenușă, Kasyapa spuse aceste cuvinte. 'O rege al Nagailor, privește puterea cunoașterii, așa cum este aplică acestui domn al pădurii! O șarpe, îl voi învia chiar sub nasul tău.'

Și apoi acel cel mai de seamnă dintre Brahmani, ilustrul și învățatul Kasyapa, a reînviat acel copac ce fusese redus la un pumn de cenușă, de către vidya (cunoașterea) sa. Mai întâi a creat sămânța, apoi i-a făcut două frunze, apoi a făcut o tulpină, crenguțele, care a au crescut devenind un copac deplin. Iar Takshaka, văzând copacul reînviat de ilustrul Kasyapa, îi spuse acestuia 'Nu este minunat din partea ta că trebuie să distrugi otrava mea sau a oricărui altuia ca mine.

O tu, cel a cărui avere este ascetismul, te duci acolo dorind avere? Răsplata pe care speri să o obții de la monarh ți-o pot da chiar eu, oricât ar fi de dificil să a obțin.
(În al doilea rând) Fiind acoperit de faimă, succesul s-ar putea să-ți fie îndoielnic, pentru că viața acelui rege a fost scurtată de blestemul unui Brahmana. În acest caz, această faimă strălucitoare a ta care s-a răspândit în cele trei lumi, va dispare asemenea soarelui privat de splendoarea sa.'

"Kasyapa spuse, 'Mă duc acolo pentru avere, dă-mi-o tu, O șarpe.' Takshaka replică,
'O cel mai de seamă dintre cei regenerați, am să-ți dau chiar mai mul decât te aștepți de la rege. De aceea îți spun să nu te duci.'
"Sauti continuă, 'Acel cel mai de seamă dintre Brahmani, Kasyapa, de mare măiestrie și inteligență, auzind acele cuvinte ale lui Takshak, se așeză în meditație yoga gândind la rege.

Iar acel, cel mai de seamă dintre Munis, Kasyapa, de mare măiestrie și daruit cu cunoaștere spirituală, realiză că perioada de viață a acelui rege din dinastia Pandavilor cu adevărat se terminase, și a făcut cale întoarsă, primind de la Takshak atât de multă avere, cât și-a dorit.

"Și în timp ce ilustrul Kasyapa se reîntorcea, Takshak, a intrat la timpul potrivit, cu mare viteză în orașul Hastinapura. Pe drum a auzit că regele trăia foarte precaut, protejat de mijloace care neutralizau otrava, mantre și medicamente.'
"Sauti continuă, 'Naga reflecă astfel, 'Monarhul trebuie înșelat de puterea mea iluzorie. Dar prin ce mijloace?'

Ca urmare Takshak a trimis la rege Nagas ce luaseră formele unor asceți cu duceau cu ei fructe, iarbă kusa, și apă. Iar Takshak, adresându-li-se, spuse, 'Mergeți la rege, sub pretextul unor treburi presante, fără a vă arăta însă nerăbdători în a dărui monarhului fructe, flori și apă.'

"Sauti continuă, 'Acei Naga, fiind astfel instruiți de Takshak, au acționat în mod corespunzător și i-au adus regelui iarbă Kusa apă și fructe. Iar acel, cel mai de seamă dintre rege a acceptat acele ofrande. Și după ce și-au terminat treburile le-a spus, 'Retrageți-vă.' Și după ce acei Naga, deghizați în asceți au plecat, regele se adresă miniștrilor săi spunând, 'Mâncați cu mine, toate aceste fructe, aduse de asceți, al căror gust este excelent.'

Împinși de destin, prin cuvintele Rishiului, regele și miniștrii săi, au simțit dorința de a mânca acele fructe. Tocmai acel fruct în care intrase Takshak a fost luat de rege; și în timp ce mânca a apărut, O Saunaka, o insectă urâtă din acesta, și a cărei formă de-abia era detectabilă, cu ochi [CENSORED] și o culoare arămie.

Iar acel cel mai de seamă dintre regi, luând insecta se adresă consilierilor săi spunând, 'Soarele a apus; astăzi nu-mi mai este frică de otravă. De aceea, fie ca această insectă să devină Takshak și să mă muște, pentru ca actul meu păcătos să fie expiat și cuvintele ascetului să se adeverească.'

Iar acei consiliere, îndemnați de destin, i-au aprobat discursul.
Apoi monarhul a zâmbit, perzându-și conștiința, căci îi sosise ceasul a luat repede insecta și a pus-o pe gâtul său. Și în timp ce regele zâmbea, Takshak, care ieșise din fructul ce-i fusese oferit regelui, s-a încolăcit în jurul gâtului monahului și scoțând un răget îngrozitor l-a mușcat pe protectorul pământului.
" Kasyapa replică, 'Takshak, prin otrava sa, îl va arde astăzi pe regele Parikshit al dinastiei Kuru race, acel opresor al dușmanilor. Merg repede, O dragul, pentru a-l vindeca, fără a pierde timpul, pe regele ale cărui capacități sunt nemaipomenite, singurul reprezentant al dinastiei Pandava, după ce va fi mușcat de același Takshak a cărui energie este asemenea zeului focului Agni.'

Iar Takshak răspunse, 'Eu sunt acel Takshak, O Brahmana, care-l va arde pe acel domn al pământului. Oprește-te, pentru că nu ești în stare să-l vindeci de mușcătura mea.' Dar Kasyapa spuse, 'Sunt sigur că, deținând puterea cunoașterii, mergând acolo îl voi vindeca pe monarh de mușcătura ta.

44 Janamejaya fiul lui Parkișit
"Sauti spuse, 'Apoi consilierii văzându-l prins în înfășurarea lui Takshak, au pălit datorită fricii și au plâns datorită marii dureri. Și după ce au auzit răgetul lui Takshak, miniștrii au fugit. Și în timp ce fugeau în mare durere, l-au văzut pe Takshak, regele Nagailor, acel minunat șarpe mistic, deplasându-se pe cerul albastru ca o dâră de [CENSORED] area lotusului, arătând foarte mult ca o linie de [CENSORED] are purpurie de pe capul unei femei, și care despare masesele de păr întunecat pe mijloc.

"Iar conacul în care trăise regele a luat foc datorită otravei lui Takshak. Iar regele însuși a căzut ca și cum ar fi fost lovit de fulger.
"Și după ce regele a fost doborât de otrava lui Takshak, consilierii săi, împreună cu preotul regal – un sfânt Brahmana—au executat ultimele ritualuri. Toți cetățenii s-au adunat și l-au făcut fiul minor al monarhului decedat, regele lor. Iar oamenii l-au numit pe noul lor rege, acel doborâtor al dușmanilor, acel erou al dinastiei Kuru, Janamejaya. Iar acel monarh, Janamejaya, deși doar un copil, era un înțelept. Și împreună cu consilierii și preotul său, fiul cel mai în vârstă a lui Parikșit, acel taur printre Kuru, a condus regatul asemenea eroicului său străbunic (Yudhishthira).

Iar miniștrii tânărului monarh, considerând că acum putea să-și țină dușmanii în șah, s-au dus la Suvarna-varman, regele din Kasi, și au cerut-o pe fica sa Vapushtama de soșie. Iar regele din Kasi după ce le-a pus întrebări, a dat-o pe fica sa de soție acelui mare erou al dinastiei Kuru, conform ritualului.
Iar acesta primindu-și mireasa a fost deosebit de încântat. Și niciodată nu și-a dăruit inima altei femei.

Fiind dăruit cu multă energie, el cutreiera în degustarea plăcerii, cu inima veselă, pe lacuri, în mijlocul pădurilor și pe câmpurile înflorite. Iar acest prim dintre monarhi își petrecea timpul cu plăceri asemenea lui Pururava din vremurile de demult, când a primit-o pe domnișoara cerească Urvasi.
Ea însăși albă ca zăpada, domnișoara Vapushtama, era de asemenea devotată domnului ei și era celebrată pentru frumusețea sa; obținând un bărbat demn de a fi dorit, l-a mulțumit cu excesul afecțiunii ei în perioada pe care și-au petrecut-o în degustarea plăcerilor.'

45 Gearat-karu își întâlnește strămoșii

Între timp mare ascet Jaratkaru cutreiera întreg pământul, făcând locul und îl prindea noapte, dreptul propiul său cămin. Fiind dăruit cu mare putere ascetică, el cutreiera, practicând diferite jurăminte, dificil de a fi practicate de de cei neavansați, făcând de asemenea baie în diferite râuri sacre. Iar singura mâncare a acestui Muni era doar aerul, și era lipsit de orice fel de dorință pentru plăcerile lumești. Și pe zi ce trecea arăta tot mai slab având puțină carne pe oase. Iar într-o zi se întâlni cu strămoșii săi, care atârnau cu capul în jos într-o groapă, fiind atârnați de o funie din rădăcini de virana care avea numai o singură fibră întreagă.

Și chiar și acea singură fibră era gradual mâncată de un mare șobolan ce trăia în acea grotă. Iar Pitris (strămoșii) din acea gaură nu avea de mâncare, erau emaciați, jalnici, și dornici de a fi salvați. Iar Jaratkaru, apropiindu-se de acele persoane jalnici, el însuși umil, îi întrebă, 'Cine sunteți, de sunteți atârnați de această coardă din rădăcini virana? Singura rădăcină slabă ce a mai rămas din această frânghie e deja atacată de șobolanul care trăiește în această gaură iși are dinți ascuțiți. Puținul care a mai rămas din acea singură fibră va fi în curând retezată și în mod evident veți cădea cu fața în jos în această groapă.

Văzându-vă cu fața în jos, amenințați de această mare calamitate, mi s-a făcut milă.
Ce aș putea face pentru voi? Spuneți-mi repede cum poate fi înlăturată această calamitate prin sacrificare unei pătrimi, a unei treimi, sau chiar a jumătate din meritele mele ascetice, O, eliberați-vă cu toate meritele mele ascetice. Sunt de acord cu toate acestea. Faceți cum doriți.'

"Pitri spuseră, 'Venerabile Brahmacearin, tu dorești să ne salvezi. Dar, O cel mai de seamă dintre Brahmani, tu nu poți să ne înlături suferința prin ascetismul tău. O copile, O cel mai de seamă dintre oratori, și noi avem fructele ascetismului nostru. Dar, O Brahmana, doar datorită lipsei de urmași am căzut în acest iad. Brahmaa însuși a spus că un fiu este un mare merit. De vreme ce suntem pe cale de a fi azvârliți în această gaură, ideile nu ne mai sunt clare.

De aceea, O copile, noi nu știm cine ești, deși măiestria ta cu siguranță e renumită pe pământ. Venerabile tu aduci norocul, tu, cel care astfel datorită mărinimiei suferi pentru noi care suntem jalnici și suferind mult. O Brahmana, ascultă cine suntem. Noi suntem Rishii din secta Yayavara a jurămitelor rigide. Și, O Muni, și datorită lipsei urmașilor, am căzut dintr-o regiune paradisiacă. Penitențele noastre severe nu au fost distruse; mai avem un fir, dar numai unul.

Dar prea puțin contează dacă mai există sau nu. Nenorocoși cum suntem, acest fir care ne mai ține este cunoscut ca. Nenorocosul a studiat Vedele și ramurile lor și practică singur ascetismul. Controlându-și complet mintea, având dorințe înalte, respectând jurăminte ale practicii ascetice, care sunt însăși viața sa, nefiind lacom de a obține merite, a făcut ca noi să fim reduși la această stare deplorabilă. El nu are nici soție și nici rude. De aceea atârnăm în această gaură, cu conștiința aproape pierdută, ca niște oameni de care nimeni nu are grijă.

Dacă-l întâlnești, ai milă și povestește-i despre noi, spunându-i: „Strămoșii tăi amărâți atârnă cu fața în jos într-o gaură. Sfântule, ia-ți o soție și fă copii. O tu, cel ce are avere ascetică, tu, O înțelegătoruli, ești singurul fir care ne-a mai rămas în linia strămoșilor.“ O Brahmana, coarda din rădăcini virana de care vezi că atârnăm, reprezintă arborele nostru genealogic multiplu. And, O Brahmana, iar aceste fire ale rădăcinilor virana pe care le vezi mâncate, suntem noi înșiși, care am fost mâncați de timp.

Această rădăcină pe care o vezi pe jumătate mâncată, și de care atârnăm în această grotă este cel care a adoptat ascetismul. Șobolanul este timpul care o putere nelimitată. Iar timpul îl slăbește încet încet pe nemernicul de Jaratkaru care este angajat în penitențe ascetice fiind temptat de meritele rezultante, dar e lipsit de prudență și inimă. O tu cel excelent, ascetismul său nu ne poate salva. Privește rădăcinile noastre sunt rupte, am fost aruncați din regini paradisiace înalte, timpul ne-a deprivat de conștiința, și ne îndreptăm în jos ca niște nemernici păcătoși. Și odată cum căderea noastră în această gaură cu toare rudele noastre, mâncați de Timp, chiar și el se va cufunda cu noi în iad. O copile, fie că este ascetism, sau sacrificiu, sau orice alte acte sacre, totul este inferior. Acestea nu se pot compara cu un fiu.

O copile, după ce ai văzut totul, vorbește cu acel Jaratkaru a cărui avere este ascetismul. Să-i vorbești detaliat despre toat ce ai văzut. Și, O Brahmana, din bunătate pentru noi, să-i mai spui tot ceea ce-l poate determina să-și ia o soție și să facă copii. O excelentule, cine ești tu; ești prieten cu el, sau faci parte din neamul nostru, că suferi pentru noi ca un prieten? Am vrea să știm cine ești tu, de ești aici.

46 Gearat-karu primește o soție

"Sauti spuse. 'Jaratkaru, auzind despre toate acestea, deveni deosebit de deprimat. Și datorită tristeții le vorbi astfel strămoșilor Pitris în cuvinte ce erau întrerupte de lacrimi.' Iar Jaratkaru spuse, 'Voi sunteți chiar părinții, și strămoșii care s-au dus de mult. De aceea vă rog să-mi spuneți ce pot face pentru bunăstarea voastră. Eu sunt acel păcătos de fiu al vostru, Jaratkaru! Pedepsiți-mă pentru faptele mele păcătoase, căci sunt un nemernic.'

"Pitris replicară, 'O fiul, datorită sorții ai sosit în acest loc în timp ce cutreierai lumea. O Brahmana, de ce nu ți-ai luat o soție?'
"Jaratkaru spuse. 'Pitris, totdeauna am avut acea dorință, de a părăsi această lume cu sămânța vitală îndreptată în sus. Mintea mi-a fost obsedată de ideea de a nu mă căsători. Dar străbunilor, văzându-vă atârnați ca niște păsări, mi-am mutat gândul de la modul de viață al unui Brahmacharya.

Voi face ceea ce doriți. Mă voi căsători dacă voi întâlni o facă care să poarte același nume ca și mine. O voi accepta pe cea care va veni din propria-i voință, fiindu-mi dată ca pomană, nefiind nevoit să o întrețin. Mă voi căsători, dacă voi primi o astfel de femeie, altminteri nu. Acesta este adevărul o strămoșilor! Iar vlăstarul ce ea îl va naște să vă fie salvare. Strămoșii mei, să trăiți tot timpul binecuvântați și fără frică.'

'Sauti continuă, 'Spunând acesrea Pitrilor, Muni a plecat, cutreierând mai departe pământul. Și, O Saunaka, fiind bătrân, n-a obținut nici o soție. Și era tare amărât, că nu a avut succes. Dar fiind direcționat de strămoșii săi, a continuat să caute. Și ducându-se în pădure, a plâns tare, în mare amărăciune. Și acolo înțeleptul, fiind impulsionat de dorința de a le face bine strămoșilor, spuse, 'Voi cere o mireasă,' repetând în mod distinct aceste cuvinte de trei ori. Și spuse, 'Orice creaturi sunt aici, mobile sau imobile, deci oricine este vizibil, O, ascultați cuvintele mele!

Strămoșii mei, fiind afectați de amărăciune, m-au direcționat pe mine, care sunt angajat în cele mai severe penitențe, spunând, 'Căsătorește-te (ca să obții) un fiu.' 'O vai, fiind instruit de strămoșii mei, cutreier în sărăcie și amărăciune, pe pământl larg pentru a mă căsători cu o fată pe care o voi obține ca pomană. Fie ca acele creaturi la care m-am adresat și care au o fică, că mi-o dea mie, cel ce cutreieră încoace și încolo.

O asemenea mireasă, care să aibă același nume ca al meu, să-mi fie dată ca pomană, și pe care pe deasupra să nu trebuiasc ă să o întrețin, o binecuvântați-mă cu ea!' Atunci acei Naga ce fuseseră trimiși pe urmele lui Gearatkaru, înțelegându-i dorința, l-au informat pe Vasuki. Iar regele Nagailor auzindu-le cuvintele, a luat-o cu el pe fată, care era împodobită cu ornamente, și se duse în pădure la Rishi.

ȘI, O Brahmana, Vasuki, regele Nagailor, ajungând acolo, a oferit-o pe fată ca pomană marelui însuflețit Rishi. Dar Rishi nu a acceptat-o imediat, gândindu-se că nu are același nume și că problema întreținerii ei nu fusese lămurită. Și atunci, O fiu al lui Bhrigu, l-a întrebat pe Vasuki numele fetei, spunându-i de asemenea, 'Eu n-am să fiu cel ce o întreține‘.

47 Gearat-karu își părăsește soția

Sauti spuse, 'Apoi Vasuki vorbi către Rishi Jaratkaru aceste cuvinte, 'O cel mai de seamă dintre Brahmani, această fată are același nume cu alt tău. Este sora mea și are merite ascetice. Eu îți voi întreține soția; accept-o. O tu, cel ce are avere ascetică, o voi proteja cu toate puterile mele. Și, O cel mai de seamă dintre Muni, ea a fost crescută de mine pentru tine.' Iar Rishi replică, 'Aceasta să fie înțelegerea noastră, că nu o voi întreține; și să nu facă ceea ce nu-mi place, altminteri am s-o părăsesc!'

"Sauti continuă, 'Când Naga a promis, spunând, 'Îmi voi întreține sora,' Jaratkaru se duse la casa lui Naga. Atunci acel prim dintre Brahmanii cunoscători de mantre, ce respecta jurăminte dure, acel virtuos ascet veteran, i-a acceptat mâna conform ritualurilor scripturale. Și luându-și mireasa cu el, adorată de mărețul Rishi, intră în cameră încântătoare ce-i fusese rezervată de regele Nagailor. Iar în acea cameră se afla un pat acoperit de cuverturi de valoare. Iar Jaratkaru a locuit acolo cu soția sa. Iar excelentul Rishi a făcut o înțelegere cu soția, spunând, Niciodată să nu faci sau să zici ceva, care să-mi displacă, altminteri te voi părăsi și nu voi mai continua să stau în casa ta. Ține minte aceste cuvinte pe care le-am spus.'

"Și atunci sora regelui Nagailor, cu mare anxietate și deosebit de îngrijorată îi spuse, 'Așa să fie.' Și fiind determinată de dorința de a le face bine rudelor ei, acea fată, a cărei reputație era nepătată, începu să aibă grijă de domnul ei, cu vigilența unui câine, timiditatea unei căprioare, și cunoașterea semnelor pe care o au ciorile. Și într-o zi, după perioada menstruală, sora lui Vasuki, după ce s-a purificat, făcând o baie conform obiceiului, s-a apropiat de domnul ei, mărețul Muni; Și au conceput un copil. Iar embrionul era asemenea unei flăcări, posedând o mare energie, și strălucind asemenea focului. Și a crescut asemenea lunii în perioada strălucitoare.

"Și într-o zi, la scurt timp după aceea, Jaratkaru a cărui faimă era mare, punându-și capul în poala ei, adormi, arătând ca unul ce era obosit. Și în timp ce dormea, soarele a intrat în camerele sale în munții din vest și era pe cale să apună. Și, O Brahmana, pe când ziua se apropia de sfârșit, ea, excelenta soră a lui Vasuki, a devenit gânditoare, temându-se de pierdere virtuții soțului ei. Și se gândi, 'Ce să fac acum? Să-mi scol soțul sau nu? El este exact și punctual în datoriile sale prescrise -dharma. Cum să acționez, ca să nu-l supăr? Alternativele sunt furia sa sau virtuții unui om virtuos. Mă gândesc că pierderea virtuții este cea mai gravă dintre cele două rele. Încă o dată, dacă îl scol, se va înfuria. Dar dacă trece amurgul, fără ca să-și facă ritualurile sacre, cu siguranța că va avea de suferit o pierdere a virtuții.'

'Și hotărându-se în cele din urmă, plăcut vorbitoarea Jaratkaru, sora lui Vasuki, vorbi încet către acel Rishi strălucitor datorită penitențelor ascetice, și care era întins asemenea unei flăcări, 'O tu prea fericitule, trezește-te, soarele a apus. O tu care respecți cu rigiditate jurămintelw, O ilustrule, fă-ți ritualurile de seară, după ce te-ai purificat cu apă și ai rostit numele lui Vishnu. A sosit timpul pentru sacrificiul de seamă. Amurgul, O domnule, acoperă chiar acum gentil partea vestică.'

"Ilustrul Jaratkaru ale cărui merite ascetice erau mari, fiind adresat astfel, vorbi către soția sa aceste cuvinte, buza de sus tremurând datorită furiei 'O cea drăguță din neamul Nagailor, m-ai insultat. Nu voi mai rămâne cu tine, ci am să plec de unde am venit. O tu, cea cu coapse frumoase, în inima mea eu cred că soarele nu are puterea de a apune la timpul obișnuit, dacă am adormit. O persoană insultată nu trebuie să trăiască acolo unde a fost insultată, cu atât mai puțin o persoană virtuosă, sau cei ca mine.'

Jaratkaru, sora lui Vasuki, fiind astfel adresată de domnul ei, începu să tremure de frică, și i se adresă astfel, 'O Brahmana, nu te-am trezit din dorința de a te insulta; ci am făcut-o pentru ca virtutea ta să nu sufere nici o pierdere.'
"Rishi Jaratkaru, mare în merite ascetice, posedat de furie și dorind să-și părăsească soția, i se adresă acesteia astfel, O tu, cea cu pielea albă, niciodată nu am spus vreun neadevăr. De aceea trebuie să plec. Asta ne-a fost și înțelegerea. O drăguțo, mi-am petrecut fericit timpul cu tine. Și, O cea albă, spune-i fratelui tău, după ce am plecat, că te-am părăsit. Iar la plecarea mea nu se cade să fi supărată pe mine.'

"Fiind astfel adresată Jaratkaru, alba soră a lui Vasuki, ale cărei caracteristici erau fără de cusur, plină de anxietate și amărăciune, cu destul curaj și răbdare, deși inima încă îi tremura, vorbi către Rishi Jaratkaru. Cuvintele îi erau întrerupte de lacrimi iar fața îi era palidă de frică. Palmele îi erau împreunate, iar ochii îi erau scăldați în lacriimi. Și spuse, 'Nu se cade să mă părăsești, fiind eu însumi fără de greșeală. Încalci astfel regulile virtuții.

Și eu am fost pe aceeași cale, cu inima fixată pentru binele rudelor mele. O cel mai de seamă dintre Brahmani, scopul pentru care ți-am fost dată, nu a fost îndeplinit. Nefericită cum sunt, ce-mi va spune Vasuki? O tu, cel excelent, vlăstarul dorit de rudele mele, care sunt afectate de blestemul mamei lor, încă nu a apărut! Bunăstarea rudelor mele depinde de obținerea unui urmaș din parte ta. Iar pentru ca legătura mea cu tine să nu rămână fără rezultate, O illustrule Brahmana, te implor. O tu, cel excelent, de felul tău un suflet măreț; de ce să mă părăsești, de vreme ce sunt fără de greșeală? Asta nu-mi este tocmai clar.'

"Fiind astfel adresat, Muni ce avea mare merit ascetic vorbi către soția sa Jaratkaru aceste cuvinte, ce erau cumsecade și potrivite împrejurării. Iar ea spuse, 'O cea norocoasă, ființa pe care ai conceput-o este asemenea lui Agni, însuși zeul focului, un Rishi a cărei minte este deosebit de virtuoasă, un maestru al Vedelor și ramurilor lor.'
"Spunând acestea, marele Rishi, Jaratkaru cu mintea virtuoasă, a plecat, având inima ferm fixată în a practica din nou cele mai severe penitențe.

48 Gearat-karu dă naștere lui Astika (Cel ce Este)

Sauti spuse, 'O tu, cel ce are avere ascetică, Jaratkaru se duse la fratele ei și îi spuse tot ce se întâmplase. Iar prințul Nagailor, auzind noutățile dezastruase, vorbi către sora sa suferindă, el fiind și mai suferind.'

"Și spuse, 'Tu știi, 'O cea amiabilă, scopul pentru care ai fost dată, și motivul. Dacă din acea unire, pentru bunăstarea Nagailor, se va naște un fiu, atunci acesta, posedând o mare energie ne va salva de la sacrificial șarpelui. Marele Părinte (Brahmaa) a spus acestea în vechim, în mijlocul zeilor. O cea plină de noroc, ai conceput din unirea cu acel deosebit Rishi? Dorința inimii mele este ca dăruirea ta acelui înțelept să nu fi rămas fără de folos. În mod normal nu se cade să te întreb despre aceasta și numai datorită gravității situației te întreb.

Cunoscând de asemenea încăpățânarea domnului tău, tot timpul angajat în penitențe severe, nu am să mă duc după el, căci s-ar putea să mă blesteme. Povestește-mi detaliat tot ceea ce domnul tău a făcut, O tu cea amiabilă, și scoate acea teribilă săgeată care este înfiptă de atât de mult timp în inima mea.'

"Jaratkaru, fiind astfel adresată, l-a consolat pe Vasuki, regele Nagailor, în cele din urmă spunând, 'Fiind întrebat de mine despre copil, înaltul suflet și puternic ascet a spus, 'Există,'—și a plecat. Nu-mi amintesc să fi spus vreo dată ceva fals, nici măcar în glumă. De ce ar fi făcut-o, O rege, mai ales într-o asemenea problemă serioasă? El mi-a spus, 'Nu ai de ce să te temi, O soră a regelui Nagailor, în ceea ce privește rezultatul unirii noastre.

Vei naște un fiu, strălucitor asemenea soarelui învăpăiat.' O frate, după ce mi-a spus acestea, soțul meu a cărui comoară era ascetismul, a plecat. Ca urmare fă ca adânca suferință din inima ta să dispară.'
"Sauti continuă, 'Fiind astfel adresat, Vasuki, regele Nagailor, a acceptat acele cuvinte ale sorei sale, și cu mare bucurie a spus, 'Așa să fie!' Și șeful Nagailor și-a adorat sora cu cele mai bune saluturi, daruri de bogăție și laude corespunzătoare. Apoi, O cel mai bun dintre Brahmani, embrionul, care era dotat cu o mare splendoare, a început să se dezvolte, asemenea lunii din ceruri în perioada ascendentă.

Iar la timpul cuvenit, ea a dat naștere, O Brahmana, unui fiu a cărui splendoare era celestă, care a devenit cel ce a îndepărtat frica strămoșilor săi și a rudelor din partea mamei. Copilul a crescut în casa regelui Nagailor. A studiat Vedele și ramurile lor cu ascetul Chyavana, fiul lui Bhrigu. Și deși nu era decât un băiat, jurămintele le respecta cu rigiditate. Și a fost dăruit cu o mare inteligență, și cu anumite atribute ale virtuții, cunoașterii, eliberării de atracția lumească, și sfințenie.

Iar numele prin care a fost cunoscut lumii a fost Astika (Cel ce Este) pentru că tatăl său plecând înpăduri a spus, 'Există‘, pe când se afla în pântecul mamei. Deși nu era decât un băiat, avea o mare gravitate și inteligență. Și a fost crescut cu mare grijă în palatele Nagailor. Și era asemenea ilustrului domn al zeilor, Mahadeva a cărui formă este aurie și ține în mână tridentul. Și a crescut zi de zi, spre încântarea Nagailor.

49 Geanamegeaya află despre caracterul și ofensa tatălui său

Saunaka spuse, 'Spune-mi din nou, în detaliu,--tot ceea ce regele Janamejaya i-a întrebat pe miniștrii săi despre ridicarea tatălui său în lumile paradisiace.'
'Sauti spuse, 'O Brahmana, ascultă despre tot ceea ce regele i-a întrebat pe miniștrii săi, și tot ceea ce ei au spus despre moartea lui Parikshit.'
"Janamejaya întrebă, 'Știți ce mi-a poruncit tatăl? Cum a primit acest rege faimos? După ce voi asculta incidentele despre viața tatălui meu în detaliu, voi ordona ceva, dacă va fi spre folosul lumii; altminteri nu voi face nimic.'

'Ministrul replică, 'Ascultă, O monarh, răspunsul la ceea ce ai întrebat, referitor la viața ilustrului tău tată, și de asemenea cum a părăsit regele această lume. Tatăl tău era virtuos și o minte luminată, și tot timpul era un protector. O, ascultă, cum acel suflet măreț conducea pământul. Asemenea personificării virtuții și justiției, monarhul, cunoscător al legilor virtuții, a protejat cu virtute cele patru clase sociale, fiecare fiind angajată în executarea propriilor datorii.

Având o incomparabilă putere și fiind binecuvântat de destin, a protejat-o pe zeița pământului. Nimeni nu l-a urât și nici el nu a urât pe nimeni. Asemenea lui Prageapati (Brahmaa) era în mod egal înclinat către toate ființele. O monarh, Brahmanii și Kshatriya și Vaișya and Șudras, toți erau angajați mulțumitor în executarea propriilor datorii (dharma) și erau în mod imparțial protejați de rege. Văduvele și orfanii, handicapații și săracii erau întreținuți de el. Fiind chipeș, pentru toate creaturile el era asemenea unui al doilea Soma (Zeul Lunii).

Fiind apreciat de supușii săi și mulțumindu-i, era binecuvântat cu un destin bun, rostea numai adevărul, avea putere și iscusință extraordinare; a fost discipolul lui Saradwat în știința armelor. Și, O Janamejaya, tatăl tău era drag lui Govinda (Krișna). Având o mare faimă, el era iubit de toți oamenii. Și a fost născut în pântecul lui Uttara când neamul lui Kuru era aproape să dispară. Și de aceea puternicul fiu al lui Abhimanyu a fost numit Parikshit (născut într-o linie aproape să dispară).

Fiind bun cunoscător în interpretarea tratatelor despre datoriile regilor, era dăruit cu toate virtuțile. Avându-și pasiunile sub control, intelligent, posesor al unei memorii puternice, practicant al tuturor virtuților, cel ce învinsese cele șase pasiuni, având o minte puternică, întrecându-i pe toți, și deplin cunoscător al științelor moralei și politicii, tatăl tău a domnit 60 de ani.

Și apoi a murit fiind plâns de supușii săi. Și după el, O primul dintre oameni, tu a primit succesiunea la regatul dinastiei Kuru pentru ultima mie de ani. Tu ai fost instalat pe tron când erai numai un copil, astfel protejând orice creatură.'

"Janamejaya spuse, 'Nu s-a născut în neamul nostru vreun rege care să nu fi căutat binele supușilor săi sau care să nu fi fost iubit de aceștia. Privește în specila comportamentul bunicului meu care s-a angajat tot timpul în mari realizări. Cum a fost posibil ca tatăl meu, care era binecuvântat cu multe virtuți, să întâlnească moarte? Descrie totul așa cum s-a întâmplat. Doresc să ascult!'

"Sauti continuă, 'Fiind astfel îndemnați de monarh, acei consilieri, doritori ai binelui regelui, i-au spus totul, exact așa cum se întâmplase.'
'O rege, tatăl tău, protectorul întregului pământ, cea mai de seamă dintre persoanele supuse scrierilor sacre, a devenit dependent de sporturile cîmpului (vânătoarea), la fel ca și Pandu cel cu brațe puternice, cel mai de seamă dintre cei ce purtau un arc în luptă. El ne-a delegat toate afacerile statului, de la cele mai triviale, până la cele mai importante.

Într-o zi, călărind prin pădure, a străpuns un cerb cu o săgeată și l-a urmat repede pe jos, adânc în pădure, înarmat cu sabie și tolba cu săgeți. Totuși el nu a putut să dea de cerb. Având 60 de ani și decrepit, a obosit și i s-a făcut foame. Apoi a văzut adânc în pădure un Rishi cu mintea luminată. Rishi respecta un jurământ de tăcere. Regele l-a întrebat despre cerb, și totuși nu a primit nici un răspuns.

În cele din urmă regele, fiind deja obosit și înfometat, se înfurie dintr-o dată pe acel Rishi ce stătea nemișcat asemenea unei bucăți de lemn, respctând jurământul de tăcere. În realitate regele nu și-a dat seama că Muni respecta un jurământ de tăcere. Fiind dus de furie tatăl tău l-a insultat. O tu, cel excelent din neamul Bharata, regele, luând de pe jos cu capătul arcului un șarpe mort, l-a pus pe umerii acelui Muni cu mintea pură. Dar Muni nu a spus nimic, nici bine, nici rău și nici nu era furios. Er a rămas în aceeași postură, purtând șarpele mort.

50 Relatarea amănuntelor morții lui Parikșit

'Sauti continuă, 'Miniștrii spuseră, 'Acel rege al regilor atunci, determinat de foame și oboseală, după ce a pus șarpele pe umerii acelui Muni, se întoarse în capital sa. Muni avea un fiu, născut de o vacă, și se numea Sringin. El era foarte cunoscut, posedând o mare putere și cunoaștere, și care se înfuria repede.

Mergând în fiecare zi la învățătorul său, avea obiceiul să îl. La porunca acestuia tocmai se întorcea acasă, când a auzit de la un prieten despre insulta adusă tatălui său de către părintele tău. Și, O tigru printre regi, a auzit că tatăl său, fără să fi făcut vreo greșeală, purta pe umerii săi, asemenea unei statui nemișcate un șarpe mort, ce fuseese pus acolo.

O rege, Rishi insultat de tatăl tău, practica penitențe ascetice severe, un extraordinar Muni, ce-și controla pasiunile, era pur, se angaja mereu în activități minunate. Sufletul său era iluminat de penitențele ascetice iar organele și funcțiile lor se aflau sub deplinul control. Practicele și vorbirea sa erau amândouă minunate. Era mulțumit și lipsit de avariție.

Nu avea nici un fel de răutate și nu era invidios. Era bătrân și obișnuia să respecte jurământul tăcerii. El reprezenta refugiul la care toate creaturile puteau veni când se aflau în nenorocire.
"Acesta era Rishi care a fost instultat de tatăl tău. Totuși, fiul acelui Rishi, la mânie l-a blestemat pe tatăl tău. Deși tânăr din punct de vedere al anilor, acesta era bătrân în splendoare ascetică.

Repede a atins apă, și a vorbit arzând de energie subtilă și furie, aceste cuvinte, la adresa tatălui tău, 'Privește puterea ascetismului meu! Condus de cuvintele mele, naga Takshaka de mare energie și o otravă virulentă, va arde peste șapte nopți cu otrava sa pe acel nemernic ce a pus pe umerii tatălui ce nu merită să fie insultate, acel șarpe mort.' Și după ce a spus acestea, s-a dus unde se afla tatăl său.

Și văzându-l i-a spus despre blestemul său. Acel tigru printre Rishis a trimis după aceea la tatăl tău un discipol pe nume Gaur-mukha, cu maniere amiabile și care posedă orice virtute. Și după ce s-a odihnit un pic i-a spus regelui totul, redând cuvintele maistrului său, 'Ai fost blestemat, O rege, de fiul meu. Takshak te va arde cu otrava sa!

De aceea, O rege, ai grijă.' O Janamejaya, auzind aceste cuvinte teribile, tatăl tău a luat măsuri împotriva puternicului naga Takshak.
"Iar când a sosit cea de-a șaptea zi, un Brahmana-Rishi, pe nume Kasyapa, a dorit să vină la monarh. Dar naga Takshaka l-a văzut pe Kasyapa. Iar prințul nagailor a vorbit astfel către Kasyapa fără să piardă timp, 'Unde mergi așa cu grabă, și ce fel de problemă te mână acolo?' Kasyapa replică, 'O Brahmana, mă duc acolo unde se află regele Parikshit, cel mai de seamă din dinastia Kuru.

Astazi va fi ars de otrava lui naga Takshak. Mă duc repede ca să-l salvez, de fapt, fiind protejat de mine, șarpele s-ar putea nici să nu fie în stare să-l muște mortal.' Takshak spuse, 'De ce încerci să-l reînviezi pe regele care trebuie să fie mușcat de mine? Eu sunt acel Takshaka. O Brahmana, privește puterea otravei mele. Nu vei fi în stare să-l reînviezi pe monarh după ce va fi mușcat de mine.' Spunând acestea, Takshak mușcă pe loc pe domnul pădurii (un copac banian).

Iar banianul, de îndată ce a fost mușcat de șarpe, s-a transformat în cenușa. Dar Kasyapa, O rege, l-a înviat. După aceea Takshak l-a tentat, spunând, 'Spune-mi care este dorința ta.' Iar Kasyapa, fiind astfel adresat, spuse, 'Mă duc acolo datorită dorinței de avere.' La acestea Takshaka replică în cuvinte dulci, spunându-i marelui Kasyapa, 'O cel fără de păcat, primește de la mine mai multă avere decât aștepți de la monarh, și întoarce-te!' Iar Kasyapa, primind de la acesta atâta avere cât își dorise s-a întors la el.

"Iar după ce Kasyapa s-a întors, Takshaka, apropiindu-se deghizat, l-a ucis cu focul otravei sale pe virtuosul tău tată, cel mai de seamă dintre regi, ce se afla în conacul său, în ciuda tuturor precauțiunilor luate. Iar după aceea ai fost instalat tu (ca rege). Astfel ți-am povestit ceea ce am văzut și am auzit, oricât de crudă ar fi relatarea. Auzind despre confuzia tatălui tău ce a avut ca lui Rishi Utanka, spune ce este de făcut!

'Sauti continuă, 'Regele Janamejaya, cel ce-i pedepsește pe dușmani, vorbi apoi către miniștri. 'Când ați auzit tot ceea ce s-a întâmplat cu acel copac banian care a fost redus la cenușă de Takshaka, și care în mod minunat a fost reînviat de Kasyapa? Cu siguranță tatăl meu n-ar fi murit, deoarece otrava ar fi putut fi neutralizată de Kasyapa cu mantrele sale. Acel cel mai rău dintre naga, cu minte păcătoasă, s-a gândit că dacă Riși Kasyapa îl va reînvia pe rege, el, Takshaka, va fi de râsul lumii.

Cu siguranță că, gândind astfel, l-a înduplecat pe Brahmana. Totuși m-am gândit la o cale de a-l pedepsi. Totuși aș vrea să cunosc în amănunțime, ce ați văzut sau ați auzit că s-a întâmplat în solitudinea pădurii,-- adică ce a spus Takshak precum și cuvintele lui Kasyapa. Aflând acestea, voi găsi mijloacele pentru a extermina neamul nagailor.'
"Miniștrii spuseră, 'Ascultă, O monarh despre cel ce ne-a spus nouă despre întâlnirea dintre Brahmana și acel prinț al nagailor în pădure.

Acea persoană, O monarch, se cățărase în copacul ce conținea niște ramuri uscate cu scopul de a le rupe și a le folosi în facul sacrificial. El nu fusese observat nici de naga și nici de Brahmana. Și, O rege, acel om a fost redus la cenușă împreună cu copacul în care se afla și a fost reînviat odată cu copacul prin puterea Brahmanului. Acel om, servitorul unui Brahmana, venind la noi, ne-a spus cum s-a întâmplat totul între Takshak și Brahmana. Astfel ți-am spus, O rege, tot ceea ce am văzut și am auzit. Acom ordonă ceea ce este de făcut.'

"Sauti continuă, 'Regele Janamejaya, ascultănd cuvintele miniștrilor, s-a îndurerat mult și a început să plângă. Monarhul a început să-și frământe mâinile și a început să respire lung și fierbinte și a strigat puternic. Fiind posedat de durere și amărăciune și vărsând lacrimi din belșug, a atins apă conform ritualului, reflectând un moment, ca și cum și-ar fi aranjat ceva în minte, se adresă tuturor miniștrilor astfel:

'Am ascultat relatarea voastră despre ascensiunea tatălui meu la ceruri. Iată hotărârea mea: Cred că nu mai trebuie pierdut timp pentru a răzbuna această rană facută de nenorocitul de Takshak ce mi-a ucis tatăl. El mi-a ars tatăl, făcându-l pe Sringin doar o cauză secundară. Doar din răutate l-a făcut pe Kasyapa să se reîntoarcă. Dacă acel Brahmana ar fi sosit aici, tatăl meu ar fi fost cu siguranță încă în viață.

Ce ar fi pierdut, dacă regele ar fi fost reînviat prin grația lui Kasyapa și a măsurilor precaute ale miniștrilor săi? Ignorând efectele mâniei mele, el l-a împiedicat pe Kasyapa—acel excelent Brahmana—pe care nu a putut să-l învingă, de a veni la tatăl meu, având dorința de a-l învia. Actul de agresiune din partea acelui nenorocit de Takshak este mare, dându-i avere acelui Brahmana ca să nu-l mai reînvie pe rege. Acum trebuie să mă răzbun pe inamicul tatălui meu pentru a mă mulțumi pe mine, pe Rishi Utanka și toți ceilalți.