Adi/Ceitraratha Parva 175-178
Ceitraratha Parva din Adi parva 175
Marele Muni Vasișth merge la Surya pentru a o cere pe Tapati
"Gandharvul continuă, 'Spunând acestea, Tapati se ridică la ceruri iar monarhul se prăbuși la pământ. Miniștrii și suita sa l-au căutat în toată pădurea și au dat de el întins pe pământ într-un loc solitar; și privindu-l pe acel excelent rege, puternicul arcaș, astfel întins pe pământ și părăsit asemenea unui curcubeu căzut din cer, prim ministrul deveni asemenea unuia ars de flăcări.
Înaintând grabnic cu afecțiune și respect ministrul l-a ridicat pe acel monarh, ce zăcea pe pământ, deprivat de simțuri datorită dorinței voluptoase. Având înțelepciunea dată de vârsta sa, și fiind priceput în politică, ministrul, după ce l-a ridicat pe monarhul prăbușit la pământ, s-a liniștit. Adresându-se monarhului cu vorbe dulci, care erau pentru binele său, îi spuse, 'Să fi binecuvântat, o cel fără de păcat!
Fi fără teamă, o tigru printre regi!' Ministrul se gândea că monarhul se aflase întins pe pământ datorită setei, foamei și a oboselii. Bătrânul îi stropi capul lipsit de coroană al monarhului cu apă răcoroasă și parfumată cu petale de lotus. Recâștigându-și încet conștiința, monarhul i-a trimis de-acolo pe toți însoțitorii, cu excepția ministrului. După ce, la comanda sa, însoțitorii săi s-au retras, regele s-a așezat la poala muntelui. Purificându-se așa cum se cuvine, regele, cu palmele împreunate la piept și fața la cer, a început să-l venereze pe Surya (regele Soare).
Regele Samvarana, s-a gândit de asemenea la preotul său conducător, Vasishth, acel excelent Rishi. Iar regele a continuat să stea acolo zi și noapte, fără întrerupere. Înțeleptul brahman Vasishth a sosit acolo în cea de-a 12 zi și a știut imediat, datorită puterii sale ascetice, că monarhul și-a pierdut controlul datorită lui Tapati. Și de îndată ce a realizat acest lucru și dorind să-l ajute pe monarh, care tot timpul respectase jurămintele făcute, i s-a adresat, dându-i asigurări pentru reușită.
Ilustrul Rishi, în prezența monarhului s-a ridicat la ceruri, pentru a vorbi cu Surya, el însuși posedând splendoarea acelui luminător. Brahmanul s-a apropiat cu mâinile în fața pieptului de zeul cu 1000 de raze și s-a prezentat cu bucurie spunând, 'Eu sunt Vasishth.'Atunci Vivaswat i-a spus Rishiului, 'Bine ai venit, o mare Rishi! Spune-mi ce este în mintea ta. O tu, care esti deosebit de norocos, orice îmi vei cere, îți voi oferi, oricât ar fi de dificil pentru mine!'
Fiind astfel adresat de către Surya, Rishiul, plecându-se în fața zeului luminii, replică, 'O Vibhavasu, această fată a ta, Tapati, sora mai mică a lui Savitri, o cer de la tine pentru Samvarana! Acel monarh are mari realizări, este cunoscător al virtuții și este un mare suflet. O călător al cerurilor, Samvarana va fi un soț demn de fata ta.' Fiind astfel adresat de Rishi, Vibhakara, hotărât să i-o dea pe fata sa lui Samvarana, îl salută pe Rishi și replică,
'Oh, Samvarana este cel mai de seamă dintre monarhi, tu ești cel mai de seamă dintre Rishi, Tapati este cea mai de seamă dintre femei. Ce altceva am face, decât să o dăruim lui Samvarana?' Cu aceste cuvinte, zeul Tapana, a înmânat-o pe fica sa Tapati ilustrului Vasishtha, pentru a o dărui lui Samvarana. Rishiul a acceptat-o pe fată, Tapati, și-a luat la revedere de la Surya și s-a reîntors în locul în care se afla monarhul, ce poseda realizări celeste.
Regele Samvarana, posedat de iubire și cu inima fixată asupra lui Tapati, privind acea fată celestă cu zâmbete dulci, ce era condusă de Vasishth, a devenit deosebit de fericit. Iar Tapati, cea cu sprâncene deschise la culoare, coborâ din ceruri, asemenea fulgerului din nori, luminând cele zece puncte ale cerurilor. Ilustrul Rishi Vasishtha s-a apropiat de monarh, al cărui jurământ de 12 nopți se terminase. Astfel a obținut Samvarana pe Tapati.
Iar Arjuna fiind și mai curios, auzind despre puterea ascetică a lui Vasishth, l-a întrebat pe Gandharv, 'Aș putea să aud mai multe despre rișiul pe care l-ai menționat sub numele de Vasishtha? O povestește-mi pe larg despre el! Cine este acest riși, care a fost preotul strămoșilor noștri?' Gandharvul replică, 'Vasishth este fiul primei ființe din univers, Brahmaa, născut doar din mintea acestuia, care a fost soțul lui Arundhati, (cea de-a opta fică a lui Devahuti și Kardama Muni).
Foarte dificil de a fi cucerită de muritori, Dorința și Furia, cucerite de Vasishth prin penitențe ascetice, îi spălau picioarele. Deși Furia sa a fost declanșată de ofensele lui Viswamitra, totuși el nu i-a exterminat pe Kusika (tribul al cărui rege era Viswamitra). Afectat de pierderea fiilor săi, deși nu era lipsit de putere, nu a făcut nici un act de a-l distruge pe Viswamitra. Asmenea oceanului care nu trece peste continente, Vasishtha nu a trecut peste (legile lui) Yama, pentru a-și aduce înapoi copiii din domeniul Domnului Morților.
Prin faptul că Vasishth și cucerit Falsul Ego, monarhi ca Ikshvaku au obținut întreg pământul. Și tocmai datorită faptului că acei monarhi l-au obținut pe Vasishtha ca fiind preotul lor, au fost în stare să execute multe, mari sacrificii. Și așa cum Vrihaspati i-a asistat pe zeii sura în executarea sacrificiilor lor așa și Vasisht i-a asistat pe acei monarhi. De aceea vă sfătuiesc să căutați un brahman desăvârșit, cunoscător al Vedelor și în a cărui inimă domină virtutea, pentru a-l lămuri să vă fie preot.
Un Kshatriya dintr-o linie genealogică bună, ce dorește să-și extindă regatul prin cucerirea pământului, trebuie mai întâi să numească un preot. Cel ce dorește să cucerească pământul, trebuie să aibă un brahman în fața sa. De aceea, o Arjuna, fie ca un brahman desăvârșit și învățat, care își are simțurile sub control, și care este cunoscător al Datoriei Prescrise - Dharma, acumulării de profit și Plăcerii, să vă fie preot.'"
Ceitraratha Parva din Adi parva 176
Samvarana și Tapati rămân în munți 12 ani
Samvarana, a obținut mâna lui Tapati conform riturile de la poalele munților care era rezidența celor celești și ale gandarvilor. Înțeleptul regal, cu permisiunea lui Vasishth, și-a dorit să se bucure de soția sa pe acel munte. De aceea regele l-a numit pe Vasishth regent în capitala și regatul său, în păduri și grădini. Luându-și la revedere de la monarh, Vasishth a plecat în drumul său.
Samvarana, care se juca pe munte asemenea celor celești, s-a bucurat de soția sa în pădurile și crângurile de pe munți timp de 12 ani. Și timp de 12 ani regele cu 1000 de ochi (Indra) nu a lăsat apă în capitala sau regatul acelui monarh. Iar în perioada secetei oamenii acelui regat, asemenea copacilor și animalelor, au început să moară repede. Și în tot timpul secetei nici măcăr o picătură de rouă nu a fost și nici un grăunte nu a crescut. Datorită disperării locuitorii, datorită fricii de a nu muri de foame, și-au părăsit casele căutând ajutor în alte părți.
Oamenii înfometați ai capitalei și ai țării au început să-și abandoneze soțiile și copiii și să nu mai țină cont de ceilalți. Datorită faptului că oamenii erau afectați de foame și erau reduși la schelete, capitala părea să fie asemenea orașului regelui celor morți, plină de ființe asemenea unor stafii. Văzând în ce stare ajunsese captiala, ilustrul și virtuosul riși, Vasishth, s-a hotărât să găsească un remediu și l-a adus înapoi în oraș pe acel tigru printre regi, Samvarana, împreună cu soția sa, după ce aceștia petrecuseră atât de mult timp în solitudine.
După ce regele a intrat în capitala sa, lucrurile au început să fie ca mai înainte, căci zeul cu 1000 de ochi, cel ce-i ucide pe zeii asuri, a lăsat ploaie din abundență și a făcut ca grâul să crească. Revigorată de virtuosul suflet, capitala și țara au devenit animate de o extremă bucurie. Monarhul, împreună cu soția sa Tapati, încă o dată au executat sacrificii timp de 12 ani, asemenea zeului Indra (Zeul ploii și al fulgerului) executând sacrificii cu soția sa Saci.'
" Gandharvul continuă, ' O Partha, aceasta este istoria din vechime a frumoasei Tapati, fica zeului soare, Vivaswat. Datorită ei tu te numești Tapatya. Regele Samvarana a făcut cu Tapati un fiu pe Kuru, care a fost printre cei mai de seamă asceți. Fiind născut din neamul lui Kuru (al Kauravilor), O Argiuna, tu ești de asemenea un Tapatya.'"
Ceitraratha Parva din Adi parva 177
Ostilitatea dintre Viswamitr și Vasishth
Vaca Nandini și puterea brahmană
Vaisampayana continuă, 'Argiuna întrebă, 'O Gandharva, cum a apărut această ostilitate dintre Viswamitr și Vasishth, amândoi locuind într-un hermitaj celest? O, spune-ne despre aceasta.'
" Gandharvul replică, 'O Partha, istoria lui Vasishth este privită în toate cele trei lumi ca o Purana (o istorie ce a avut loc departe în trecut). Ascultă-mă, în timp ce am s-o recit complet. În Kanya-kuvja a exitat un rege vestit în toată lumea, pe nume Gadhi, fiul lui Kusika. Virtuosul Gadhi a avut un fiu pe nume Viswamitr, ce poseda o mare armată, multe animale și vehicule. Iar Viswamitr, însoțit de miniștrii săi, obișnuia să cutreiere pădurile în căutare de cerbi.
Odată, pe când căuta cerbi, regele se simți slăbit și însetat, și în acea stare sosi în azilul lui Vasishth, iar benecuvântatul și ilustrul riși, privindu-l sosind, l-a salutat, omagiindu-l pe regele Viswamitr. I-a oferit apă pentru a-și spăla fața și picioarele, Arghya (pentru spălatul mâinilor), fructe sălbatice și ghii (unt fără apă și zahăr), pentru că acesta poseda o vacă ce dădea orice-ți doreai.Iar ea dădea fructe și cereale, sălbatice sau crescute în grădini sau pe câmp și lapte, și multe alte alimente excelente pline de cele șase feluri de sucuri diferite care erau asemenea nectarului și alte feluri de lucruri de care să te bucuri, O Arjuna, al căror gust era ambrozial, ce se puteau bea, mesteca, linge sau suge și de asemenea multe pietre prețioase și îmbrăcăminți de diferite feluri.
Monarhul a fost venerat din belșug cu aceste lucruri. Iar regale, miniștrii și trupa sa au fost cu toții deosebit de mulțumiți. Monarhul s-a minunat mult, privind acea vacă cu șase membri ridicate, flancurile și coapsele frumoase și cinci member care erau largi, ochi proeminenți ca ai broaștei și frumoși ca mărime, ugere ridicate și fără de greșeală, urechile în sus, coarne chipeșe și cu un cap și gât bine dezvoltate.
"Iar fiul lui Gadhi, mulțumit întru totul și aplaudând-o pe vaca numită Nandini, i se adresă rișiului spunând, 'O Brahmane, o mare muni, dă-mi-o pe Naridini în schimbul a 10 000 de vite, sau a regatului meu. Bucură-te tu de regatul meu.'
"Auzind cuvintele lui Viswamitr, Vasishth spuse, 'O cel fără de păcat, eu am păstrat această vacă de dragul zeilor, al musafirilor și al Pitrilor, cât și pentru sacrificiile pe care le execut. Nu pot să o dau pe Nandini nici în schimbul regatului tău.' Viswamitr replică, 'Eu sunt un Kshatriya, iar tu ești un Brahman devotat ascetismului și studiului Științei Transcendentale. Există vreo energie în brahmanii care sunt liniștiți și au mintea sub controlul perfect? Dacă nu-mi dai, ceea ce doresc, chiar în schimbul a 10 000 de vaci, nu voi abandona practica clasei sociale a luptătorilor, căreia îi aparțin, și-ți voi lua vaca cu forța!'
"Vasishtha sagte, 'Tu ești un Kshatriya dotat cu puterea brațelor. Tu ești un monarh puternic. O, fă repede ceea ce dorești; și nu te opri a considera ca fiind propria-ți proprietate.'
"Gandharvul continuă, 'Fiind astfel adresat de Vasishth, Viswamitr, a apucat-o cu forța pe Nandini, acea vacă (albă) ca o lebădă sau ca luna și a încercat să o ia cu el, lovind-o și persecutând-o în toate felurile. Inocenta Nandini a început să mugească amarnic și apropiindu-se de ilustrul Vasishth, s-a așezat în fața lui cu fața ridicată. Deși persecutată în mod crud, ea a refuzat să părăsească azilul rișiuliu.'
"Privind-o în acea situație suferindă, Vasishth spuse, 'O amiabilă, tu mugești în mod repetat iar eu ți-am auzit strigătele. Dar, o Nandini, chiar Viswamitr te ia cu forța. Ce pot face eu, care sunt un brahman iertător?'
"Gandharvul continuă, 'Apoi, Nandini, alarmată de vederea trupelor lui Viswamitr și fiind maltratată de Viswamitr însuși, s-a apropiat și mai mult de riși și îi spuse, 'O ilustrule de ce ești inidiferent față de suferințele mele, ca și cum aș fi lipsită de stăpân?' Auzind aceste cuvinte ale persecutatei Nandini, care plângea, marele Rishi nu și-a pierdut răbdarea și nici nu a vrut să-și calce jurământul iertării. El replică, 'Puterea celor din clasa Kshatriya stă în forța fizică iar a brahmanilor în iertare.
Deoarece nu pot renunța la iertare, du-te, o Nandini, dacă dorești acest lucru.' Nandini spuse, 'Mă alungi, o ilustrule, asta vrei să spui? Dacă tu nu mă alungi, eu nu pot fi luată cu forța.' Vasishth spuse, 'O cea binecuvântată, eu nu te alung! Stai, dacă poți! O, acolo este vițelul tău, legat cu o funie întinsă și chiar acum este slăbit de ea!'
"Gandharvul continuă, 'Apoi vaca lui Vasishth, auzind cuvântul "stai", și-a ridicat capul și gâtul în sus și a devenit teribilă la privit. Cu ochi roșii datorită furiei și mugind repetat, a atacat trupele lui Viswamitr din toate părțile. Suferid datorită loviturilor lor și alergând încoace și încolo cu acei ochi roșii, furia ei crescu. Arzând de furie, a devenit curând teribilă la privit, asemenea soarelui în gloria sa din miezul zilei.
Din coada ei a început să plouă cu cărbuni încinși de jur împrejur. Și după câteva clipe din coada ei a apărut o armată de Palhavas, iar din ugerele ei o armată de Dravidas și Sakas; din pântecul ei a apărut o armată de Yavanas, din bălegarul ei a apărut o armată de Savaras; din urina ei o armată de Kancis; iar din părțile ei laterale o armată de Savaras. Din spuma de la gură au apărut armate de Paundras și Kiratas, Yavanas și Sinhalas, triburile barbare Khasas, Civukas, Pulindas, Chinas, Hunas, Keralas, și numeroși alți Mlechchhas (cei ce nu aparțin societății Vedice).
Iar vasta armată de Mleceas în diferite uniforme, și purtând diferite arme, de îndată ce au luat viață, dizlocați sub privirea lui Viswamitra, i-a atacat pe soldații monarhului astfel încât fiecare soldat al lui Viswamitra era atacat de 6 sau 7 soldați inamici. Trupele lui Viswamitr au fugit în toate direcțiile fiind panicate și nici un soldat de-al lui nu a fost ucis de truple lui Vasishth, deși erau excitate de furie.
Nandini nu a făcut decât să pună pe fugă trupele monarhului. Privind această minunată etalare de forțe, datorat puterii unui brahman adevărat, Viswamitra a devenit dezgustat de puterea clasei războinicilor (Kshatriya), din care făcea parte și spuse, 'O, la naiba cu puterea Kshatriya! Puterea Brahmana este puterea adevărată! Judecând puterea și slăbiciunea, înțeleg că ascetismul este adevărata putere.' Spunând acestea, monarhul și-a abandonat marile domenii, splendoarea regală și și-a întors spatele tuturor plăcerilor, fixându-și mintea asupra ascetismului.
Ceitraratha Parva din Adi parva 178
Vișvamitr reușește să-l transforme pe Kalmașa-pada
Care datorită ostilității față de Vașișt, îi va mânca pe fiii acestuia
"Gandharvul continuă, 'În această lume, O Partha, a existat un rege pe nume Kalmașa-pada, din dinastia lui Ikshvaku care nu avea egal pe pământ în ceea ce privește dibăcia sa. Într-una din zile regele plecă din capitală în păduri, pentru a vâna, și a străpuns cu săgețile sale mulți cerbi, porci mistreți și rinoceri. Angajat în acest sport un timp îndelungat, a obosit și în cele din urmă a renunțat la vânătoare, dorind să se odihnească un timp.
"Mărețul Viswamitr, dotat cu mare energie, dorise, cu puțin timp înainte, ca acel monarh să-i devină discipol și în timp ce monarhul, afectat de foame și sete, mergea prin pădure, s-a întâlnit pe o cărare cu fiul cel mai mare, dintre cei 100 de fii al lui Vasishth, ce purta numele de Saktri. Regele îl privi și spuse, 'Dă-te la o parte din calea mea.' Rishiul i se adresă monarhului într-o manieră conciliatoare, spunându-i dulce 'O rege, aceasta este calea mea. Există o eternă regulă a moralității, indicată de orice tratat despre Datoria Prescrisă (Dharma), prin care un rege trebuie să facă loc pentru brahmani.'
Și astfel au ajuns să se adreseze unul altuia, 'Stai deoparte, stai deoparte'. Rishiul care era în drept, nu a cedat, dar nici regele, datorită mândriei și furiei. Iar monarhul, înfuriat de riși, care refuza să-i facă loc, a acținot asemenea unui Rakshasa, lovindu-l cu biciul său.
Astfel biciuit de monarh, fiul lui Vasishth, și-a pierdut controlul datorită furiei, și l-a blestemat imediat pe monarh, spunând, 'O cel mai rău dinre regi, devreme ce tu persecuți un riși ca un Rakshasa, începând de astăzi vei deveni un Rakshasa, hrănindu-te cu carne de om! De acum înainte vei umbla pe pământ, afectând oamenii!' Și în felul acesta Rishi Sakti, dotat cu mare energie, i-a vorbit regelui Kalmasha-pada.
În acest timp Viswamitr, care se afla în dispută cu Vasishth în legătură cu Kalmashapada, s-a apropiat de locul în care se aflau monarhul și fiul lui Vasishth. După ce a fost propunțat blestemul, monarhul a aflat că acel riși era fiul lui Vasishth, egal cu acesta în energie. Iar Viswamitra, dorind să-și facă un favor, a rămas pe loc, ascuns privirilor prin capacitățile sale mistice. Monarhul dorind să-l îmbuneze pe riși a început să-l implore.
Viswamitr, înțelegând dispoziția regelui, i-a ordonat unui Rakshasa să intre în corpul regelui, iar un Rakshasa pe nume Kinkara a intrat apoi în corpul acestui, conform blestemului lui Saktri și ordinul lui Viswamitr. Aflând că Rakshasul pusese stăpânire pe monarh, Viswamitr plecă.
"La scurt timp după aceea, monarhul, posedat de Rakshasa și fiind teribil de afectat de el, și-a pierdut controlul asupra simțurilor. Un brahman a ajuns la rege și fiind înfometat, i-a cerut acestuia ceva vânat. Regele Kalmashapada îi spuse, 'Așteaptă puțin și am să mă întorc cu mâncarea pe care o aștepți.' Spunând acestea monarhul plecă, dar brahmanul nu l-a așteptat.
După ce s-a dus încoace și încolo, în cele din urmă a ajuns în apartamentele sale. Apoi trezindu-se în mijlocul nopții și amintindu-și de promisiunea făcută, l-a chemat pe bucătar, i-a spus despre promisiunea brahmanului întâlnit în pădure și i-a ordonat, 'Du-te în acea pădure, căci brahmanul mă așteaptă în speranța că-i voi aduce de mâncare; du-te și du-i de mâncare.'
"Gandharvul continuă, 'Fiindu-i astfel ordonat, bucătarul s-a dus să caute carne. Necăjit că nu exista așa ceva în cămări, l-a informat pe rege despre această situație. Monarhul fiind totuși posedat de Rakshasa, i-a spus, 'Hrănește-l cu carne de om.' Bucătarul îi răspunse, 'Am înțeles,' și s-a dus în locul unde se făceau execuțiile și luând de acolo carne de om, spălând-o și gătind-o a acoperit-o cu orez fiert și i-a oferit-o în cele din urmă acelui brahman înfometat, devotat penitențelor ascetice.
Însă brahmanul, văzând, datorită puterii sale spirituale, ce fel de mâncare i se oferise, spuse aceste cuvinte cu ochi înroșiți de furie, 'Deoarece acest cel mai rău dintre regi mi-a oferit mâncare ce distruge ceea ce este sacru, fie ca el însuși să găsească plăcere în astfel de mâncare. Și fiind atras de carnea umană, așa cum fusese blestemat de Saktri din vechime, ticălosul, va cutreiera pământul, alarmând și făcând necazuri tuturor ființelor.'
Blestemul fiind astfel repetat, a devenit puternic iar regele posedat de dispoziția rakșasului și-a pierdut cu desăvârșire controlul asupra simțurilor.
"La puțin timp după aceea, monarhul privindu-l pe Saktri, care-l blestemase, spuse, 'Deoarece ai pronunțat acest blestem extraordinar, de aceea am să încep viața de canibalism prin a te devora pe tine.'
Spunând acestea, regele l-a omorât imediat pe Saktri și l-a mâncat, asemenea unui tigru mâncând animalul care-i place. Privindu-l pe Saktri astfel ucis și devorat, Viswamitr l-a îndemnat în mod repetat pe rakșasul care se afla în monarh să-i omoare și pe ceilalți fii ai lui Vasishth. Asemenea unui leu răzbunător ce devorează animale mici, acel rakșasa i-a devorat pe ceilalți fii ai ilustrului Vasishth.
Vasishth, înțelegând că toți fiii să fuseseră uciși datorită mașinațiilor lui Viswamitr, a suportat cu tărie acea durere și era hotărât ca mai degrabă să-și sacrifice propria viață, decât să extermine neamul lui Kusika. Ilustrul Rishi s-a aruncat de la înălțimea muntelui universal Meru, dar a aterizat pe un sol stâncos, nu pe o grămadă de bumbac.
Și când a realizat că nu a murit din acea cădere, a aprins pădurea și a intrat cu hotărâre în flăcările acesteia, și deși focul era învăpăiat, nu l-a ars. Sub influența durerii, acel mare muni, privind marea, și-a legat o mare piatră de gât și s-a aruncat în valurile acesteia. Valurile însă l-au scos repede la mal. În cele din urmă ,acel brahman, al jurămintelor rigide nereușind să-și ia viața, s-a reîntors în suferință în azilul său.'"
