Adi/Ceitraratha Parva 179-182

Ceitraratha Parva din Adi parva 179
Adrisyanti, soția lui Șaktri și nora lui Vasișth așteaptă un copil 
Vasișth îl eliberează pe refele Kalmașa-pada de blestem și
îi dăruiște un fiu, Asmaka, după ce se împreunează cu soția acestuia

" Gandharvul continuă, 'Prinvindu-și azilul lipsit de copiii săi, Muni afectat de marea suferință, l-a părăsit din nou. În cursul peregrinărilor sale a văzut un râu umflat de apele sezonului ploios, măturând în calea sa nenumărați copaci și plante, care crescuseră pe marginea lui. Contemplând acestea, nefericitul Muni gândindu-se că se va îneca, dacă se va arunca în apele acelui râu, s-a legat el însuși cu funii și sub influența acelei suferințe s-a aruncat în curentul râului puternic. 

Curentul însă i-a desfăcut curând legăturile și l-a aruncat la mal. Rishiul s-a ridicat pe mal, fiind eliberat de funiile cu care se legase. Astfel Rishi a denumit râul Vipasa (Cel ce rupe funiile). Datorită durerii interioare și neliniștii Muniul nu putea sta într-un loc și a continuat să cutreiere munții de-a lungul râurilor și lacurilor. Și privind încă o dată un râu pe lîngă care trecea, pe nume Haimavati (curgând din Himavat) și văzând aspectul său teribil, căci era plin de crocodili și alte animale acvatice înfricoșătoare, Rishiul s-a aruncat imediat în el, dar râul confundându-l pe brahman cu o masă de foc, s-a împrăștiat imediat într-o sută de direcții, fiind de atunci cunoscut sub numele de Șatadru (râul cu o sută de brațe).

Văzându-se atunci pe teren uscat, el exclamă, 'O, nu pot să mor de mâna mea!' Spunând acestea, Rishiul se îndreptă din nou spre azilul său. Traversând mulți munții și multe țări, tocmai când să  reintre în azilul său, a fost urmat pe ascuns de nora sa Adrisyanti, care în timp ce se apropia de el și din care se auzea Veda recitată cu inteligență și cu cele șase grații ale elocvenței. Auzind versurile, Rishiul întrebă, 'Cine mă urmează?' Nora sa răspunse, 'Sunt eu Adrisyanti, soția lui Șaktri. Sunt neajutorată, deși sunt dedicată ascetismului.' Auzind-o, Vasishtha spuse, 'O, dar a cui este vocea pe care o aud repetând versuri din Veda și Anga, asemenea vocii lui Șaktri?' Adrisyanti răspunse, 'Port în pântecul meu un copil de fiul tău Saktri. El a fost aici timp de 12 ani. Vocea pe care o auzi este cea a unui Muni, care recită Veda.'

" Gandharvul continuă, 'Fiind astfel adresat ilustrul Vasiștha a devenit deosebit de bucuros. Și spunând, 'O, există un copil (din neamul meu)!'-el se reținu de la încercările de a mai comite sinuciderea. Cel fără de păcat însoțit apoi de nora sa intră în azilul său. Într-o zi rișiul îl văzu în pădurea solitară pe (rakshasa) Kalmașa-pada. Regele fiind posedat de groaznicul rakshasa, de îndată ce l-a văzut pe riși s-a umplut de furie și s-a ridicat dorind să-l devoreze. 

Iar Adrisyanti privindu-l în fața ei pe acel rakshasa, i se adresă lui Vasiștha cu aceste cuvinte pline de anxietate și frică, 'O ilustre personalitate, crudul rakshasa, asemenea morții, înarmat cu un buzdugan înfricoșător se apropie de noi! Nimeni de pe pământ în afara ta nu-l poate opri. Protejează-mă de acest crud ticălos ce are o mină teribilă.' Vasishtha spuse, 'O fică, nu te teme. Acesta este regele Kalmasha-pada, dotat cu mare energie și celebrat pe acest pământ. Teribilul om trăiește în aceste păduri.'

" Gandharvul continuă, 'Privindu-l apropiindu-se, ilustrul riși Vasișth, dotat cu mare energie, l-a oprit, O Bharata, rostind sunetul Hum. Stropindu-l apoi cu apă sactificată prin incantații rișiul l-a eliberat pe monarh de teribilul blestem. Timp de 12 ani monarhul fusese prizonierul energiei fiului lui Vasishth asemenea soarelui când este prins de planeta (Rahu) în timpul unei eclipse. 

Fiind eliberat de rakshasa, monarhul a iluminat pădurea cu splendoarea sa, asemenea soarelui ce iluminează norii pe înserate. Recâștigându-și puterea de discernământ regele îl salută pe riși cu palmele lipite în fața pieptului și spuse, 'O ilustrule, sunt fiul lui Sudasa și discipolul tău, O cel mai de seamă dintre muni! O, spune-mi care este plăcerea ta și ce pot face în acest sens.' Vasishth replică, 'Dorința mi-a fost deja îndeplinită. Reîntoarce-te în regatul tău și guvernează asupra supușilor tăi. Și, o conducător al oamenilor, să nu mai insulți niciodată un brahman.' 

Monarhul replică, 'O ilustrule, nu voi mai insuta niciodată brahmanii superiori. Ascultându-ți porunca, îi voi venera întotdeauna pe brahmani. O cel mai de seamă dintre brahmani, aș dori să obțin de la tine binecuvântarea de a fi eliberat de datoria pe care o am față de neamul lui Ikshvaku (prin obținerea unui copil)! De aceea se cade din partea ta să mă binecuvântezi, pentru perpetuarea neamului lui Ikshvaku, cu fiul pe care mi-l doresc, care să aibă frumesețe, realizări și un comportament bun.'

" Gandharvul continuă, 'Vasishth replică, 'Îți voi da un fiu.' După ceva timp, Vasishth, însoțit de monarh, plecă spre capitala cunoscută sub numele de Ayodhya. Cetățenii, cu mare bucurie ieșiră afară pentru a-l întâmpina pe cel ilustru și fără de păcat, asemenea locuitorilor din paradis, care ies în întâmpinarea șefului lor. Monarhul, însoțit de Vasishth, a reintrat în capitala sa după multă vreme. Cetățenii din Ayodhya îl priveau pe regele lor însoțit de preotul lui, ca și cum ar fi fost soarele ce răsare. 

Monarhul, care era tuturor superior în ceea ce privește frumusețea, umplea cu splendoarea sa întregul oraș Ayodhya, asemenea lunei de toamnă, care umple cu splendoarea sa întregul firmament. Iar excelentul oraș, ca urmare a pregătirilor făcute încânta inima monarhului. După ce înțeleptul regal intrase în capitala sa, regina, la comanda regelui s-a apropiat de Vasishth. Marele rishi, făcând un legământ cu ea, s-a împreunat cu aceasta conform regulilor superioare. 

La puțin timp după aceea regina a rămas însărcinată, iar marele riși primind salutările reverențiale ale regelui s-a întors în azilul său. Regina a purtat fătul în pântecul ei mult timp. Când a văzut că nu iese nimic și-a tăiat burta cu ajutorul unei pietre ascuțite. A fost în cel de-al 12-lea an de când rămăsese însărcinată, când astfel s-a născut Asmaka, acel zimbru printre oameni și înțelept regal care a întemeiat orașul Paudanya.'"

Ceitraratha Parva din Adi parva 180
Adrisyanti, nora lui Vasișth, îl naște pe Parasara

Vasișth îi povestește lui Parasara despre ditrugerea celor din neamul lu Bhrigu
"Gandharvul continuă, 'Apoi, O Partha, Adrisyanti, care trăia în azilul lui Vasishth, a născut un fiu care era continuatorul neamului lui Saktri și care era un al doilea Saktri în toate. Însuși Vasishtha a fost cel ce a executat ritualurile de ceremonie ale nepotului său. Și pentru că rishi Vasishth fusese hotărât să se sinucidă, dar a renunțat la aceasta, de îndată ce a aflat de existența viitorului nepot, l-a numit pe copil Parasara (Cel ce dă viață morților). 

Din ziua nașterii sale virtuosul Parasara l-a știut pe Vasishth ca tatăl său și s-a comportat față de acesta ca atare. Într-o zi copilul i s-a adresat lui Vasishtha cu apelativul tată, în prezența mamei sale Adrisyanti. Auzindu-l Adrisyanti îi spuse fiului, 'O copile, nu te adresa bunicului tău astfel. Tatăl tău a fost devorat de un rakshasa într-o altă pădure.' Auzind acestea rishiul a simțit o mare durere și s-a hotărât să distrugă întreaga creație. Atunci marele ascet Vasishtha, cel mai de seamă dintre personele cunoscătoare a energiei spirituale Brahma, fiu al lui Mitra-varuna, i s-a adresat nepotului său, care îl determina să distrugă lumea.

Ascultă, o Argiuna, argumentele folosite de Vasishth pentru a-i schimba gândul nepotului său.'
"Gandharvul continuă, 'Vasishtha spuse, 'A fost un rege celebru rege pe numa Krita-virya, care era discipolul cunoscătorului Vedei, celebrul Bhrigu. Ei, acel rege, după ce a executat ceremonia sacrificială Soma, i-a satisfăcut pe brahmani cu mari cadouri de orez de bogății. După ce monarhul s-a ridicat la ceruri, a apărut o situație în care descendenții săi erau lipsiți de avere. Știind că cei din neamul lui Bhrigu erau bogați, acei prinți s-au dus la acei brahmani, deghizați în cerșetori. 

Unii dintre cei din neamul lui Bhrigu, pentru a-și proteja averea, au îngropat-o în pământ; alții de frica războinicilor au donat-o altor brahmani, în timp ce alți au dat-o direct războinicilor ceea ce și-au dorit. Totuși s-a întâmplat ca anumiți războinici, săpând în grădinile anumitor Bhargava (cei din neamul lui Bhrigu), au dat peste mare avere. Furioși datorită faptului că au considerat comportamentul celor din neamul lui Bhrigu ca fiind înșelător, războinicii i-au insultat pe brahmani, deși aceștia din urmă își ceruseră iertare. 

Iar acei puternici arcași i-au măcelărit pe cei din neamul Bhrigu cu săgețile lor ascuțite. Iar războinicii au cutreierat pământul omorând chiar și pe cei ce se aflau în pântecul femeilor celor din neamul lui Bhrigu. Și în timp ce neamul lui Bhrigu a fost astfel exterminat, femeile au fugit de teamă în munții inaccesibili din Himavat. Iar una dintre aceste femei, dorind să perpetueze neamul soțului ei, a păstrat un embrion dotat cu mare energie. Una dintre femeile brahmanilor, totuși, de frică s-a dus l-a războinici și le-a raportat problema iar aceștia s-au dus imediat să distrugă embrionul. 

Sosind acolo, au văzut-o pe cea însărcinată strălucind datorită energiei interiorare, iar copilul ce se afla înăuntru i-a sfâșiat pântecele și a ieșit afară orbindu-i pe războinici cu strălucirea sa asemenea soarelui amiezii. Lipsiți de vedere acești au colindat acei munți inaccesibili și în cele din urmă dorind să poată vedea din nou s-au predat acelei femei fără de greșeală, spunând, 'Prin mila ta o doamnă, am dori să ne recăpătăm vederea. Apoi ne von întoarce la casele noastre și ne vom abține de la practica noastră păcătoasă. O femeie chipeșă, se cade ca tu și copilul tău să ne arătați milă.'"

Ceitraratha Parva din Adi parva 181 
Nașterea lui Aurva, ce dorea prin puterea ascetică să distrugă cele trei lumi
Răspunsul strămoșilor săi din neamul lui Bhrigu

"Vasishtha continuă, 'Femeia brahmană, fiind astfel adresată, spuse, 'Hei voi, copii, nu v-am furat vederea ochilor și nici nu sunt mâniată pe voi. Touși, acest copil din neamul lui Bhrigu s-a înfuriat cu siguranță pe voi. Există ceva îndoială, că ați fi fost deprivați de vedere de către acel ilustru copil, a cărui furie ați instigat-o, la amintirea măcelăririi neamului său. Copiilor, în timp ce voi distrugeați chiar și feții neamului Bhrigu, au am ținut acest embrion în coapsa mea timp de 100 de ani!  

 Iar pentru a restaura prosperitatea neamului lui Bhrigu, întreaga Veda, cu toate ramurile ei, a venit la acesta în timp ce se afla în pântecul meu. Este evident că acest vlăstar al neamului lui Bhrigu, înfuriat datorită măcelăririi părinților, a vrut să vă ucidă! Datorită energiei celeste ați fost arși. De aceea trebuie să vă rugați la acest excelent copil al meu. Îmbunat de omagiile voastre, s-ar putea să vă redea vederea.'

"Vasishth continuă, 'Auzind aceste cuvinte ale femeii brahmane, toți acei prinți i s-au adresat copilului, spunând, 'Ai milă!' Iar copilul a avut milă de ei. Iar acel brahman riși, datorită faptului că s-a născut după ce a sfâșiat coapsa mamei sale, a devenit cunoscut în cele trei lumi ca cel născut din coapsă - Aurva. Acei prinți, după ce și-au recâștigat vederea, au plecat, dar Muni Aurva s-a hotărât că lumea trebuie distrusă, respectiv orice creatură din această lume. 
În acest sens el s-a devotat celor mai severe penitențe și dorind să-și mulțumească strămoșii, rișiul, prin penitențele sale severe a făcut să sufere cele trei lume, ale celeștilor Suri, ale Asurilor și ale ființelor umane. Pitrii (strămoșii), realizând ce urmărea copilul din neamul lor au venit cu toții la acesta și i-au spus:

'Aurva, fiule ,ești foarte hotărât în ascetismul tău. Am văzut puterea ta. Ai milă de cele trei lumi. O, controlează-ți furia. O, nu s-a datorat neputinței, ca cei din neamul lui Bhrigus, care-și controlau mintea, să fie distruși de mâinile războinicilor (Kshatriyas). O copile, când am început să ne îngrijorăm datorită lungii durate de viață care ne era alocată, ne-am dorit propria distrugere cu ajutorul războinicilor (Kshatriyas). Averile pe care cei din neamul Bhrigu le-au pus în pământ, le-au pus  numai ca să-i înfurie pe războinici, pentru a începe să se certe cu ei. 

O, cel mai de seamă dintre brahmani, de vreme ce ne doream cerurile, la ce ne mai erau de folos averile de pe pământ? Trezorierul cerurilior (Kuvera) ne-a păstrat o mare avere. Când ne-am dat seama că moartea nu ne poate lua, ne-am hotărât că acesta era cel mai bun mijloc (să fim uciși de războinici). Căci cei ce se sinucid nu ating niciodată regiunile celor binecuvântați. Reflectând asupra acestui lurcru, ne-am abținut de la sinucidere. De aceea ceea ce dorești să faci, nu este agreabil pentru noi. De aceea, nu te mai gândi la actul de a distruge întreaga lume. O copile, nu-i distruge nici pe Kshatriyas și nici cele 7 lumii. O, omoară această mânie a ta, care-ți pătează energia ascetică.'"

Ceitraratha Parva din Adi parva 182

Furia regilor servește înfrânării celor răi și protejării celor onești.
Dacă ar exista unul, care să pedepsească crimele, nimeni n-ar mai îndrăzni să comită vreo crimă;
dacă nu există nimeni care să-i pedepsească, numărul păcătoșilor va crește.
Cel care având puterea de a preveni sau a pedepsi comiterea unui păcat, nu face acest lucru, este el însuși  atins de acel păcat. 

"Gandharvul spuse, 'După aceea Vasishth continuă narațiunea, 'Auzind 
acele cuvinte ale Pitrilor, Aurva replică,
'Pitrii, jurământul pe care l-am făcut datorită furiei, de a distruge lumile, nu
poate fi în van. Nu pot concepe să fiu unul a cărui furie și a căror jurăminte
să fie zadarnice. Asemenea focului care consumă pădurile, această furie a 
mea mă va consuma pe mine, dacă nu-mi voi duce la îndeplinire jurământul.
Cel ce își reprimă furia ce a fost declanșată de o cauză, nu este
capabil să atingă cele trei scopuri ale vieții (Urmarea Datoriei Prescrise, Profitul și Plăcerea).

Furia pe care au arătat-o regii doritori de a cuceri întreg pământul, 
nu a rămas fără folos. Ea servește înfrânării celor răi și protejării celor onești. În
timp ce mă aflam nenăscut în coapsa mamei, am auzit strigătele jalnice ale
mamei mele și ale celorlalte femei din neamul lui Bhrigu, care erau 
exterminate de Kshatriyas. Voi Pitris, atunci cănd ticăloșii de Kshatriyas au
început să-i extermine pe Bhrigu împreună cu copiii nenăscuți din neamul
lor, mintea mi s-a umplut de furie. 

Mama mea și celelalte femei ale neamului nostru, fiecare într-un stadiu 
avansat al sarcinii și tatăl meu, erau teribil de alarmați și n-au găsit în toate 
lumea nici măcar un protector. Aflând aceasta, mama mea m-a ținut într-
una din coapsele ei. Dacă ar exista unul, care să pedepsească crimele din 
cele trei lumi, nimeni n-ar mai îndrăzni să comită vreo crimă; dacă nu 
există nimeni care să-i pedepsească, numărul păcătoșilor va crește. Cel 
care având puterea de a preveni sau a pedepsi comiterea unui păcat, nu 
face acest lucru, este el însuși  atins de acel păcat. 

Deoarece regii și ceilalți, care erau capabili să-mi protejeze părinții, nu au 
făcut-o, amânând acea datorie și preferând plăcerile vieții, m-am înfuriat pe
aceștia. Eu sunt Domnul Creației, capabil să pedepsesc nedreptățile. Sunt 
capabil să mă supun și să dau ordine. Fiind capabil să pedepsesc această 
crimă, dacă mă abțin, oamenii vor trebui să sufere din nou o persecuție 
similară. Focul mâniei mele este gata să consume lumile și dacă este 
reprimat, mă va consuma pe mine. Voi, maeștrii, știu că vă gândiți la binele 
lumilor: spuneți-mi  ce poate fi atât spre beneficiul lumilor cât și al meu.'

"Vasishtha continuă, 'Pitri replicară, O, aruncă focul, care s-a născut din 
mânia ta și care dorește să consume lumile în ape. Aceasta îți va face bine. 
Lumile sunt într-adevăr cu toate dependente de ape. Orcie suc conține apă 
și cu adevărat întreg univerusul e făcut din apa (a Oceanului Cauzal). De 
aceea, o cel mai de seamă dintre brahmani, aruncă acest foc al mâniei tale 
în ape. În felul acesta cuvântul tău rămâne adevărat, iar lumile cu zeii nu vor fi distruse.'

"Vasishtha continuă, 'Atunci Aurva a aruncat focul mâniei sale în lăcașul lui 
Varuna, zeul mărilor. Iar acel foc, ce consuma apele marelui ocean, devein
asemenea unui mare cap de cal, pe care oamenii cunoscători ai Vedei îl 
numesc  Vadava-mukha. Și emitând din acea gură, a consumat apele 
oceanului. Fii binecuvântat! Nu se cade să distrugi lumile. O tu Parasara, 
care cunoști regiunile superioare, tu cea mai de seamă personalitate!'"