Adi/Sambava Parva 151-153

Geatugriha din Adi parva 151
Pandavii trec de cealaltă parte a Gangelui cu ajutorul unui spion de-al lui Vidura 

 "Vaisampayana spuse, 'Cam în acest timp, învățatul Vidura a trimis în acele păduri un om a cărui minte era purificată și în care avea mare încredere. Această persoană mergând acolo unde i se spusese, i-a văzut pe Pandavi împreună cu mama lor în pădure, îndeletnicindu-se cu măsurarea adâncimii unui râu. Șiretlicul pe care ticălosul de Duryodhana îl pusese la cale, i-a fost cunoscut lui Vidura prin intermediul spionilor săi și de aceea trimisese acel om prudent la Pandavi.  

 Fiind trimis de Vidura el le-a arătat Pandavilor pe malul sacru al Gangelui o amparcațiune cu propulsie și steaguri, construită de artificieri de încredere, capabilă să facă față valurilor și dotată cu viteza furtunii gândurilor. Apoi li s-a adresat Pandavilor în aceste cuvinte, pentru a le arăta că fusese cu adevărat trimis de Vidura, 'O Yudhishthir, ascultă aceste cuvinte pe care le-a spus înțeleptul Vidura, ca dovadă a faptului că venim de la el.

Nici cel ce consumă paiele și lemnul și nici cel ce usucă roua vor arde vreodată pe cel ce locuiește într-un tunel în pădure. Acela scapă de la moarte, care se protejează cunoscând acest lucru, etc.' Prin aceste dovezi să știi că eu sunt persoana care este agentul său de încredere. Vidura, care le știe pe toate, a spus apoi, 'O fiu al lui Kunti, tu-l vei învinge cu siguranță în lupăt pe Karna, Duryodhana cu frații săi și Șakuni.' Ambarcațiunea este pregătită pe ape, și te va duce în mod plăcut departe de aceste regiuni!'

"Apoi privindu-i pe acei oameni cei mai de seamă și mama lor gânditori și triști i-a îndemnat să urce în ambarcațiune, ce era pe Gange și i-a însoțit el însuși. Apoi adresându-li-se din nou, le spuse, 'Vidura mirosindu-vă capetele și îmbărțișându-vă a mai spus că la pornirea în călătorie și fiind singuri  să fiți tot timpul vigilenți.'

"Spunând aceste cuvinte eroicilor prinți, persoana trimisă de Vidura i-a dus pe Pandavi de cealaltă parte a Gangelui în barca sa. Și după ce i-a văzut în siguranță le-a urat victorie  'Jaya' și s-a rentors de unde venise.
"Iluștrii Pandavi de asemenea după ce i-au trimis un mesaj lui Vidura, prin acea persoană, au pornit mai departe în grabă și în mare secret.'"

Geatugriha din Adi Parva 152
Dhritaraștra ordonă executarea riturilor funerare pentru Pandavi
Pandavii cărați de Bhima își fac drum prin pădurea deasă de cealaltă parte a Gangelui

"Vaisampayana spuse, 'Apoi, după ce a trecut noaptea, o mare mulțime de orășeni au sosit acolo în grabă pentru a-i vedea pe fiii lui Pandu. După ce au stins focul, au văzut că palatul era făcut din materiale impregnate cu lac și că Puroceana, consilierul (lui Duryodhan) arsese de viu. Oamenii au început să se lamenteze tare, spunând, 'Într-adevăr acest lucru a fost plănuit de de păcătosul de Duryodhan pentru a-i distruge pe Pandavi. 

Nu există îndoială că Duryodhan, cu aprobarea lui Dhritarashtra i-a ars de vii pe moștenitorii lui Pandu, altminteri prințul ar fi fost oprit de tatăl său. De asemenea există puțină îndoială că chiar Bhishma, fiul lui Șantanu,  Drona, Vidura, Kripa și ceilalți Kauravi ar fi urmat dictatele datoriei ocupaționale (dharma). Hai să-i trimitem lui Dhritarashtra vestea, 'Mare ta dorință ți-a fost îndeplinită! I-ai ars de vii pe Pandavi!'
"Apoi au început să stingă mai departe, pentru a da de urma Pandavilor și astfel au dat de inocenta femeie Nishada cu cei cinci copii ai ei. Apoi minerul trimis de Vidura, după ce a îndepărtat cenușa, a acoperit gaura pe care o săpase, cu acea cenușă, în așa fel încât nu a fost remarcată, de cei care plecaseră într-acolo.

"Apoi cetățenii i-au trimis veste lui Dhritarashtra că Pandavii împreună cu consilierul (lui Duryodhana) Purocean au fost arși de vii. Regele Dhritarashtra auzind știrile groaznice despre moartea Pandavilor, a plâns în mare durere. El spuse, 'Regele Pandu, fratele meu de mare faimă, a murit într-adevăr astăzi, când fiii săi eroici, împreună cu mama lor, au fost arși de vii. Da oameni, mergeți repede la Varanavata și începeți riturile funerare a acelor eroi și a ficei regelui Kunti! 
Faceți în așa fel încât osemintele celor decedați să fie sanctificate prin riturile usuale și executați toate actele mărețe și benefice. Hai ca prietenii și rude să ajungă acolo (în Varanavata). De asemenea toate celelalte acte beneficiale, care trebuiesc executate în aceste circumstanțe pentru Pandavi, să fie duse la îndeplinire prin intermediul bogăției
"Spunând acestea, Dhritarashtra, fiul lui Ambika, înconjurat de rudele sale, a oferit oblații de apă fiilor lui Pandu. 

Toți aceștia, afectați de o durere excesivă, s-au lamentat tare, exclamând 'O Yudhishthir! Oh prinț al dinastiei Kuru!'-în timp ce alții strigau tare, 'Oh, Bhima!--O Phalguna!'-iar alți de asemenea ,--'Oh, gemenii!--Oh, Kunti!'-În felul acesta, și-au arătat durerea pentru Pandavi, făcând și oblații de apă pentru aceștia. De asemenea cetățenii au plâns pentru Pandavi, dar Vidura nu prea a plâns, pentru că știa adevărul. 

 "Între timp Pandavii, dotați cu mare putere, formând împreunăcu mama lor o companie de șase persoane, plecând din Varanavata, au sosit pe malurile Gangelui. Apoi au atins repede malul celălalt, și ajutați de puterea brațelor marinarilor, rapiditatea curenților râului și a vântului favorabil. Părăsind ambarcațiunea, au continuat în direcția sudică, găsindu-și drum în întuneric datorită luminii stelelor.  

 După multă suferință au ajuns în cele din urmă într-o pădure deasă. Erau obosiți și însetați; somnul le închidea pleoapele în fiecare moment. Apoi Yudhishthir, adresându-se lui Bhima, cel dotat cu o mare energie, spuse, 'Ce poate fi mai dureros decât acest lucru? Acum ne aflăm în adâncul pădurii. Nu știm încotro să o luăm, și nici nu prea putem înainta. Nu știm nici dacă ticălosul de Puroceana au fost sau nu ars. Cum vom scăpa din aceste pericole, care altora le sunt nevăzute? O Bharata, vorbește, procedează ca mai înainte. Dintre noi tu ești singurul puternic și rapid ca vântul.'
"Fiind astfel adresat de către Yudhishthir Cel Drept, puternicul Bhima-sena, luându-i pe Kunti și frații săi pentru a-i căra cu corpul său, a început să înainteze cu mare îndârjire.'"

Geatugriha din Adi Parva 153 

Bhima își cară prin pădurea deasă mama și frații.
Bhima se duce să le aducă apă fraților și mamei însetate
La întoarcere îi găsește dormind pe pământul gol
Lamentare lui Bhima

Vaisampayana spuse," În momentul în care puternicul Bhima a pornit, întreaga pădure cu copacii și tufișurile ei a început să tremure ca urmare a ciocnirii cu pieptul său. Mișcarea coapselor sale a produs un curent ca cel ce suflă în timpul lunilor Jyaishtha și Ashadha (mai și iunie). Continuând, puternicul Bhima a făcut o cărare pentru el însuși doar doborând copacii și arbuștii din fața sa. De fapt el a rupt copaci mari și plantele cu florile și frunctele ce îi stăteau în cale. 
Chiar așa trecuse prin păduri liderul turmei de elefanți rupând copaci puternici, la vârsta de 60 de ani, furios și cu un exces de energie, în timpul sezonului de împerechere, când lichid se prelinge din trei părți ale corpului. Într-adevăr atât de mare era forța cu care Bhima, fiind dotat cu viteza lui Garuda, sau a lui Marut (zeul vântului), înainta, încât Pandavii, în consecință, erau gata să leșine. Adesea înotând peste fluvii, dificil de a fi trecute, Pandavii se deghizau în drumul lor de frica fiilor lui Dhritarashtra. Iar Bhima o căra pe umerii săi pe delicata și ilustra sa mamă de-a lungul malurilor abrubte ale râurilor.

Către seară Bhima a ajuns într-o pădure teribilă unde fructele, rădăcinoasele și apa erau rare și răsuna de strigătele teribile ale păsările și fiarelor. Amurgul dădea și mai multă profunzime strigătelor păsărilor iar fiarele au devenit și mai teribile, întunericul a acoperit totul iar instantaneu a început să sufle vântul, culcând copacii mari și mici și multe plante cățărătoare cu  frunțe uscate și fructe.

Prinții Kauravi, fiind afectați de oboseală, sete și îngreunați de somn, nu erau în stare să meargă mai departe. Apoi s-au așezat cu toții în acea pădure, fără de mâncare și de băut. Apoi Kunti, foarte însetată, le spuse fiilor ei, 'Sunt mama celor cinci Pandavai și mă aflu acum în mijlocul locul. Totuși setea mă arde!' Kunti le spuse aceasta în mod repetat fiilor săi. Auzind aceste cuvinte, inima lui Bhima, datorită afecțiunii pentru mama sa, se încălzise datorită compasiunii și se hotărî să meargă mai departe. 

Apoi Bhima, înaintând prin acea pădure teribilă și extinsă fără nici un suflet mișcându-se, a văzut un frumos copac banian cu ramurile larg întinse. Așezându-i jos pe frații și mama sa, le spuse, 'Odihniți-vă aici, în timp ce am să caut apă. Aud strigătele dulci ale păsărilor de apă. Cred că trebuie să fie un mare lac prin apropiere.' Iar fratele său mai mare ordonându-i, 'Du-te', Bhima se îndreptă în direcția din care s-au auzit strigătele păsărilor acvatice. Curând a ajuns la un lac, s-a îmbăiat și și-a potolit setea. 

Având afecțiune pentru frații săi, le-a adus apă în îmbrăcamintea udă din partea superioară a corpului. Repede retrasând calea de mai bine de patru mile, a sosit în locul unde se afla mama sa, și privind-o s-a întristat și a început să sâsâie ca un șarpe. Supărat și întristat văzându-și mama și frații dormind pe pământul gol, Vrikodara (Bhima) începu să se lamenteze, 'Oh, nenorocitul de mine, care-și privește frații dormind pe pământul gol, ce poate fi mai dureros pentru mine?
O vai, cei care mai înainte în Varanavata nu puteau dormi pe cele mai moi și mai costisitioare paturi, dorm acum pe pământul gol! Oh, ce priveliște poate fi oare mai dureroasă, decât să o văd vreo dată pe Kunti, sora lui Vasudev, cel ce măcina oștirile ostile, fica lui Kunti-ragea, acoperită ea însăși de toate semnele auspicioase, nora lui Vichitravirya, soția ilustrului Pandu, mama noastră, strălucitoare asemenea filamentului lotusului, delicată, tandră și potrivită pentru a dormi în cele mai scumpe paturi, dormind așa cum nu ar trebui să se întâmple niciodată, pe pământul gol! 

Oh, cea care a crescut acești fii ai lui Dharma, Indra și Marut, cea care a dormit tot timpul în palate, doarme acum, obosită, pe pământul gol! Ce altă priveliște poate fi mai dureroasă pentru privirea mea, decât cea a acestor tigri printre oameni, ce dorm acum pe pământul gol! Oh, virtuosul Yudhishthir, care merită suveranitatea peste cele trei lumi, dormind obosit, asemenea unui om oarecare, pe pamantul gol! 
Acest Arjuna având [CENSORED] area închisă asemenea norilor albaștri și de neegalat printre oameni, doarme acum pe pământ asemenea unei persoane oarecare! Oh, ce poate fi mai dureros pentru mine? Oh, a căror frumusețe este asemenea zeilor gemeni Așwini, dorm ca niște muritori oarecare pe pământul gol! 

Cel ce nu are rude invidioase și rău intenționate, trăiește fericit în această lume asemenea singurului copac dintr-un sat. Frunzele și fructele copacului ce este unic într-un sat, datorită absenței altora de aceeași specie, devine sacru și este venerat de toți. Din nou cei care au multe rude, care totuși sunt cu toții eroi și virtuoși, trăiesc fericiți în lume, fără nici un fel de necazuri. Ei înșiși puternici și având o prosperitate continuă, bucurându-și mereu prietenii și rudele, trăiesc, depinzând unul de altul, asemenea copacilor înalți ce cresc în aceeași pădure. 

 Totuși noi am fost forțați să mergem în exil, de către ticălosul de Dhritarashtra și fiii săi, scăpând cu dificultate, doar datorită norocului, de o moarte groaznică. Scăpând din foc, acum ne odihnim la umbra acestui copac. Deja suferind atât de mult, unde ne vom îndrepta acum? Voi fii ai lui Dhritarashtra, care sunteți lipsiți de o privire vizionară, voi ticăloșilor, bucurați-vă de succesul vostru temporar. Desigur zeii vă sunt favorabili. Dar voi, nemernicilor, mai sunteți în viață doar pentru că Yudhishthir încă nu mi-a dat ordin să vă iau viețile.  

 Altminteri chiar în această zi, plin de furie, te-aș trimite, (O Duryodhan), în regiunile lui Yama (Zeul Disciplinei) (după părăsirea corpului grosier) cu copiii, prietenii, frații, Karna și (Sakuni) fiul lui Suvala! Dar ce pot face, pentru că virtuosul rege Yudhishthir, cel mai în vârstă dintre Pandavi, încă nu este furios pe tine?' 

 "Spunând acestea, Bhima cel cu brațe puternice, plin de furie, începu să-și strângă palmele, oftând adânc datorită supărării. Provocat de propria furie, asemenea unui foc devastator, brusc izbucnit, Vrikodara îi privi încă o dată pe frații săi dormind cu încredere pe pământ asemenea unor persoane oarecare. Iar Bhima își spuse, 'Cred că nu departe de aici se află un oraș. Toți au adormit așa că am să rămân de veghe. Iar aceasta le va astâmpăra setea, după ce se vor scula.' Spunând acestea, Bhima a stat de veghe, păzindu-și mama și frații.'"