Raganuga bhakti - urmarea spiritului locuitorilor din Vrindavan
Adi/Khandava-daha Parva 229-230
Khandava-daha Parva din Adi parva 229 I
Indra luptă cu Argiuna
"Vaisampayana spuse, 'Atunci Vibhatsu, fiul lui Pandu, invocând armele sale excelente, a oprit torentele de ploaie ale lui Indra, prin intermediul unor torente ale armelor sale; astfel Arjuna a acoperit repede pădurea Khandava cu nenumărate săgeți, așa cum luna acoperă atmosfera cu o ceață deasă, așa că nici o creatură de jos n-a mai putut să scape.
Și așa a fost dat ca în timp ce ardea pădurea, Takshak, șeful șerpilor mistici Naga, nu se afla acolo, ci pe câmpul de la Kurukșetra. Dar Așwasena, puternicul fiu al lui Takshak, se afla acolo și a făcut mari eforturi să scape din foc, dar fiind împiedicat de săgețile lui Argiuna, nu a reușit să găsească nici o ieșire.
Atunci mama sa, fica unui Naga (șarpe cu puteri mistice), fiind hotărâtă să-l salveze, l-a înghițit. ... și s-a ridicat în aer în timp ce încă mai avea de înghițit coada fiului ei. De îndată ce Arjuna a văzut-o ridicându-se, i-a zburat capul cu o săgeată. Indra a văzut toate acestea și dorindu-și să-l salveze pe fiul prietenului său, Purtătorul Fulgerului, a produs un vânt atât de violent, încât l-a făcut pe Arjuna să leșine.
Profitând de acel moment, Aswasena a reușit să scape. Privind acea manifestarea a puterii de iluzie și fiind înșelat de șarpe, Arjuna s-a înfuriat și din acel moment a străpuns cu săgețile sale orice animal care căuta să scape zburând. Iar Vibhatsu furios precum și Agni și Vasudeva au blestemat șarpele care scăpase atât de înșelător, și a spus, 'Să nu ai niciodată parte de faimă!'
Gișnu (Argiuna) amintindu-și de înșelăciunea căreia îi căzuse pradă, înfuriindu-se, a acoperit firmamentul cu un nor de săgeți, căutând să lupte cu Cel cu o mie de ochi (Indra). Șeful celeștilor, văzându-l de asemenea pe Argiuna înfuriat, a căutat și el să lupte cu acesta și a declanșat propriile sale arme îngrozitoare, acoperind marea expansiune a firmamentului.
Apoi vânturile, scoțând un răget puternic și agitând oceanele, au adus pe cer mase de nori, încărcate cu torente de ploaie. Acele mase de nori au început să scuipe tunete și teribile fulgere încărcate cu lovituri. Arjuna având cunoaștere despre mijlocul de a contracara toate acestea, a declanșat excelenta armă numită Vayavya cu mantrele corespunzătoare pentru a risipi norii și prin care energia și forța tunetului lui Indra și a acelor nori a fost distrusă.
Torentele de ploaie cu care toți acei nori erau încărcate au fost uscate iar fulgerele care se jucau printre ele au fost și ele distruse. Într-o clipă cerul a fost curățat de praf și întuneric și o delicioasă briză răcoroasă a început să sufle iar discul soarelui și-a reluat apariția normală. Apoi, cel ce mănâncă ghii (Agni), încântat că nimeni nu-l putea contracara, și-a asumat diferite forme, care fiind stropite de grăsimea corpurilor ce ardeau, a continuat să ardă înflăcărat, umplând universul cu răgetele sale.
Indra luptă cu Argiuna
"Vaisampayana spuse, 'Atunci Vibhatsu, fiul lui Pandu, invocând armele sale excelente, a oprit torentele de ploaie ale lui Indra, prin intermediul unor torente ale armelor sale; astfel Arjuna a acoperit repede pădurea Khandava cu nenumărate săgeți, așa cum luna acoperă atmosfera cu o ceață deasă, așa că nici o creatură de jos n-a mai putut să scape.
Și așa a fost dat ca în timp ce ardea pădurea, Takshak, șeful șerpilor mistici Naga, nu se afla acolo, ci pe câmpul de la Kurukșetra. Dar Așwasena, puternicul fiu al lui Takshak, se afla acolo și a făcut mari eforturi să scape din foc, dar fiind împiedicat de săgețile lui Argiuna, nu a reușit să găsească nici o ieșire.
Atunci mama sa, fica unui Naga (șarpe cu puteri mistice), fiind hotărâtă să-l salveze, l-a înghițit. ... și s-a ridicat în aer în timp ce încă mai avea de înghițit coada fiului ei. De îndată ce Arjuna a văzut-o ridicându-se, i-a zburat capul cu o săgeată. Indra a văzut toate acestea și dorindu-și să-l salveze pe fiul prietenului său, Purtătorul Fulgerului, a produs un vânt atât de violent, încât l-a făcut pe Arjuna să leșine.
Profitând de acel moment, Aswasena a reușit să scape. Privind acea manifestarea a puterii de iluzie și fiind înșelat de șarpe, Arjuna s-a înfuriat și din acel moment a străpuns cu săgețile sale orice animal care căuta să scape zburând. Iar Vibhatsu furios precum și Agni și Vasudeva au blestemat șarpele care scăpase atât de înșelător, și a spus, 'Să nu ai niciodată parte de faimă!'
Gișnu (Argiuna) amintindu-și de înșelăciunea căreia îi căzuse pradă, înfuriindu-se, a acoperit firmamentul cu un nor de săgeți, căutând să lupte cu Cel cu o mie de ochi (Indra). Șeful celeștilor, văzându-l de asemenea pe Argiuna înfuriat, a căutat și el să lupte cu acesta și a declanșat propriile sale arme îngrozitoare, acoperind marea expansiune a firmamentului.
Apoi vânturile, scoțând un răget puternic și agitând oceanele, au adus pe cer mase de nori, încărcate cu torente de ploaie. Acele mase de nori au început să scuipe tunete și teribile fulgere încărcate cu lovituri. Arjuna având cunoaștere despre mijlocul de a contracara toate acestea, a declanșat excelenta armă numită Vayavya cu mantrele corespunzătoare pentru a risipi norii și prin care energia și forța tunetului lui Indra și a acelor nori a fost distrusă.
Torentele de ploaie cu care toți acei nori erau încărcate au fost uscate iar fulgerele care se jucau printre ele au fost și ele distruse. Într-o clipă cerul a fost curățat de praf și întuneric și o delicioasă briză răcoroasă a început să sufle iar discul soarelui și-a reluat apariția normală. Apoi, cel ce mănâncă ghii (Agni), încântat că nimeni nu-l putea contracara, și-a asumat diferite forme, care fiind stropite de grăsimea corpurilor ce ardeau, a continuat să ardă înflăcărat, umplând universul cu răgetele sale.
Khandava-daha Parva din Adi parva 229 II
Persoane celeste vin să lupte cu Argiuna și Krișna,
Numeroase păsări din neamul lui Garuda, cu aripi excelente, văzând că pădurea era apărată de Krishna și Arjuna, au coborât pline de mândrie din cerurile superioare, dorind să-i lovească pe acei eroi cu aripile lor asemenea fulgerelor, cu ciocurile și cu ghearele. De asemenea nenumărați șerpi mistici Naga, ale căror fețe scoteau foc, coborând din înălțimi, s-au apropiat de Arjuna, împroșcându-l cu cea mai virulentă otravă.
Privindu-i apropiindu-se, Arjuna i-a tăiat cu săgețile sale, făcându-i să cadă în focul proprie-i sale furii. Astfel acele păsări și șerpi, deprivați de viață, au căzut în focul de dedesubt. Acolo au mai sosit, dorind să lupte, nenumărați zei Asura cu Gandharvi, Yaksha Rakshasa și Nagas scoțând strigăte îngrozitoare. Înarmați cu mașini ce scoteau din gurile lor bile de fier și biluțe, și catapulte pentru a arunca stânci uriașe și rachete, ei s-au apropiat pentru a-i lovi pe Krishna și Partha, energia lor fiind sporită de furia lor.
Și deși au făcut să plouă asupra sa un duș perfect de armame , Vibhatsu, le-a răspuns reprobator, străpungându-le capetele cu săgeți ascuțite. De asemenea Krishna a făcut un mare măcel în rândul zeiilor Daitya și Danava (a căror concepție este că oricine poate deveni domn suprem, prin îndeajuns de multe sacrificii și austerități). Mulți zei Asura, a căror putere era fără de măsură (și care au aceeași concepții ca Daitya (fii ai lui Diti) și Danava (fii ai lui Danu)), străpunși de săgețile lui Krishna și loviți de forța discului său, au rămas nemișcați asemenea unor obiecte aruncate la mal de violența valurilor.
Apoi Sakra (Iehova), domnul zeilor Sura, călărind pe elefantul lor alb, se grăbi spre acei eroi și luându-și fulgerul, care niciodată nu dă greș, l-a aruncat cu mare forță. Iar distrugătorul zeilor Asura (Sakra) le spuse zeilor Sura, 'Cei doi sunt ca și morți.' Iar aceștia și-au luat armele pentru a-l urma.
Yama (Cel ce-i judecă pe cei care și-au părăsit corpul) și-a luat buzduganul ce aduce moartea, Kuvera și-a luat buzduganul cu spini, Varuna și-a luat lasoul și rachete frumoase.
Skanda (Kartikeya) și-a luat lunga lance și s-a așezat fără să se miște, asemenea muntelui Meru. Gemenii Așwini au stat acolo cu plante minunate în mâinile lor, Dhatri cu arcul în mână iar Geaya cu un buzdugan gros.
Tvashtri, plin de furie a luat un munte uriaș, Surya a luat o săgeată strălucitoare iar Mrityu a luat un topor de luptă. Aryaman a luat o teribilă măciucă, dotată cu țepi ascuțiți iar Mitra a luat un disc ascuțit ca o lamă de ras.
Persoane celeste vin să lupte cu Argiuna și Krișna,
Numeroase păsări din neamul lui Garuda, cu aripi excelente, văzând că pădurea era apărată de Krishna și Arjuna, au coborât pline de mândrie din cerurile superioare, dorind să-i lovească pe acei eroi cu aripile lor asemenea fulgerelor, cu ciocurile și cu ghearele. De asemenea nenumărați șerpi mistici Naga, ale căror fețe scoteau foc, coborând din înălțimi, s-au apropiat de Arjuna, împroșcându-l cu cea mai virulentă otravă.
Privindu-i apropiindu-se, Arjuna i-a tăiat cu săgețile sale, făcându-i să cadă în focul proprie-i sale furii. Astfel acele păsări și șerpi, deprivați de viață, au căzut în focul de dedesubt. Acolo au mai sosit, dorind să lupte, nenumărați zei Asura cu Gandharvi, Yaksha Rakshasa și Nagas scoțând strigăte îngrozitoare. Înarmați cu mașini ce scoteau din gurile lor bile de fier și biluțe, și catapulte pentru a arunca stânci uriașe și rachete, ei s-au apropiat pentru a-i lovi pe Krishna și Partha, energia lor fiind sporită de furia lor.
Și deși au făcut să plouă asupra sa un duș perfect de armame , Vibhatsu, le-a răspuns reprobator, străpungându-le capetele cu săgeți ascuțite. De asemenea Krishna a făcut un mare măcel în rândul zeiilor Daitya și Danava (a căror concepție este că oricine poate deveni domn suprem, prin îndeajuns de multe sacrificii și austerități). Mulți zei Asura, a căror putere era fără de măsură (și care au aceeași concepții ca Daitya (fii ai lui Diti) și Danava (fii ai lui Danu)), străpunși de săgețile lui Krishna și loviți de forța discului său, au rămas nemișcați asemenea unor obiecte aruncate la mal de violența valurilor.
Apoi Sakra (Iehova), domnul zeilor Sura, călărind pe elefantul lor alb, se grăbi spre acei eroi și luându-și fulgerul, care niciodată nu dă greș, l-a aruncat cu mare forță. Iar distrugătorul zeilor Asura (Sakra) le spuse zeilor Sura, 'Cei doi sunt ca și morți.' Iar aceștia și-au luat armele pentru a-l urma.
Yama (Cel ce-i judecă pe cei care și-au părăsit corpul) și-a luat buzduganul ce aduce moartea, Kuvera și-a luat buzduganul cu spini, Varuna și-a luat lasoul și rachete frumoase.
Skanda (Kartikeya) și-a luat lunga lance și s-a așezat fără să se miște, asemenea muntelui Meru. Gemenii Așwini au stat acolo cu plante minunate în mâinile lor, Dhatri cu arcul în mână iar Geaya cu un buzdugan gros.
Tvashtri, plin de furie a luat un munte uriaș, Surya a luat o săgeată strălucitoare iar Mrityu a luat un topor de luptă. Aryaman a luat o teribilă măciucă, dotată cu țepi ascuțiți iar Mitra a luat un disc ascuțit ca o lamă de ras.
Pusha, Bhaga și Savitri s-au repezit plini de furie spre Krishna și Partha cu arcuri și paloșe în mâini. Rudraii și cei 8 Vasu, puternicii Maruți și Vișwedeva și Sadhyas, strălucind cu toții datorită propriilor lor energii, precum și alți celești, înarmați cu diferite arme s-au repezit împotriva celor mai exaltați dintre oameni, Krishna și Partha, pentru a-i doborî.
Apoi au fost văzut în acel mare conflict minunate prevestiri; de jur împrejur făcând ca toate creaturile să leșine, ce semănau celor care au apărut în timpul disoluției universale. Însă Arjuna și Krishna, fiind neînfricați și invincibili în luptă, privindu-i pe Sakra (numele acestui Indra) și pe ceilalți celești, care erau gata de luptă, așteptau calm, cu arcurile în mână.
Pricepuți în luptă, acei eroi au atacat cu mânie oastea celestă cu propriile lor săgeți asemenea fulgerelor. Celeștii fiind în mod repetat derutați de Krishna și Arjuna, au părăsit de frică câmpul de luptă și au căutat adăpostul lui Indra. Munii, care priveau bătălia din ceruri, văzându-i pe celești învinși de Madhava și Arjuna, s-au mirat foarte mult.
Sakra de asemenea văzând în mod repetat priceperea lor în luptă, a fost în mod deosebit gratificat, și încă o dată s-a aruncat în luptă. Cel ce l-a pedepsit pe Paka a făcut apoi să cadă o ploaie de pietre, dorind să vadă măiestria lui Arjuna, care era capabil să tragă cu arcul chiar și cu stânga. Arjuna, foarte furios, a înlăturat cu săgețile sale acea ploie deasă de pietre. Văzând acest lucru, Indra a mai trimis încă o ploie deasă de pietre.
Dar fiul acestuia (Arjuna) și-a gratificat tatăl, năucind acea ploaie de asemenea cu rapidele sale săgeți. Apoi Sakra, dorind să-l învingă pe (așa zisul) fiu al lui Pandu (care era de fapt fiul său), a rupt cu mâinile sale o mare bucată din piscul muntelui Mandara, cu copacii pe el și l-a aruncat pe el.
Apoi au fost văzut în acel mare conflict minunate prevestiri; de jur împrejur făcând ca toate creaturile să leșine, ce semănau celor care au apărut în timpul disoluției universale. Însă Arjuna și Krishna, fiind neînfricați și invincibili în luptă, privindu-i pe Sakra (numele acestui Indra) și pe ceilalți celești, care erau gata de luptă, așteptau calm, cu arcurile în mână.
Pricepuți în luptă, acei eroi au atacat cu mânie oastea celestă cu propriile lor săgeți asemenea fulgerelor. Celeștii fiind în mod repetat derutați de Krishna și Arjuna, au părăsit de frică câmpul de luptă și au căutat adăpostul lui Indra. Munii, care priveau bătălia din ceruri, văzându-i pe celești învinși de Madhava și Arjuna, s-au mirat foarte mult.
Sakra de asemenea văzând în mod repetat priceperea lor în luptă, a fost în mod deosebit gratificat, și încă o dată s-a aruncat în luptă. Cel ce l-a pedepsit pe Paka a făcut apoi să cadă o ploaie de pietre, dorind să vadă măiestria lui Arjuna, care era capabil să tragă cu arcul chiar și cu stânga. Arjuna, foarte furios, a înlăturat cu săgețile sale acea ploie deasă de pietre. Văzând acest lucru, Indra a mai trimis încă o ploie deasă de pietre.
Dar fiul acestuia (Arjuna) și-a gratificat tatăl, năucind acea ploaie de asemenea cu rapidele sale săgeți. Apoi Sakra, dorind să-l învingă pe (așa zisul) fiu al lui Pandu (care era de fapt fiul său), a rupt cu mâinile sale o mare bucată din piscul muntelui Mandara, cu copacii pe el și l-a aruncat pe el.
Dar Arjuna a sfărâmat acel pisc în mii și mii de bucăți cu ajutorul săgeților sale rapizi (și explozibile) care aveau foc la capăt. Fragmentele acelui munte, căzând din ceruri, păreau să fie asemenea soarelui, lunii și planetelor, scoase din pozițiile lor și căzând pe pământ. Acele fragmente căzând în acea pădure au cauzat moartea a și mai multor creaturi ce trăiau în Khandava.'"
Khandava-daha Parva din Adi parva 230
Cei celești în frunte cu Indra părăsesc lupta
Krișna și Argiuna sunt prezentați ca străvechii zei Nara și Narayan
"Vaisampayana spuse, 'Apoi locuitorii pădurii Khandava, Danavii, Rakshasii, Nagaii, lupii, urșii și alte animale sălbatice …, speriate de căderea pietrelor, fugeau în toate direcțiile. ... Văzând pădurea arzând în nenumărate locuri și pe Krișna gata să le lovească cu armele sale, au scos un urlet înfiorător. .... Keșava, a cărui culoare este (albastru) întunecată, pentru a le distruge, a declanșat spre ele îngrozitorul disc, ce strălucea datorită proprie-i energii.
Locuitorii pădurii, incluzându-i pe Danavi și Rakshasi, afectați de acea armă, tăiați în sute de bucăți au căzut în gura lui Agni. Mutilați de discul lui Krishna, Asurii, mânjiți de sânge și grăsime, arătau asemenea norilor în asfințit. Iar cel din dinastia Vrishni (Krișna) mișcându-se asemenea morții a ucis multe Pisaceas (vrăjitoare rele), păsări, Nagai (șerpi mistici) și alte creaturi cu miile. ... Nimeni dintre celeștii adunați acolo nu-i puteau învinge în luptă pe Krishna și Argiuna.
Când celeștii, văzând că nu puteau proteja acea pădure, s-au retras, Indra a fost deosebit de bucuros și i-a aplaudat pe Krishna și Argiuna. Și-atunci o voce (din ceruri) a spus, adresându-se Celui ce executase 100 de ceremonii sacrificiale (Indra alias Iehova), 'Prietenul tău Takșak, șeful șerpilor mistici, nu a fost ucis! Înainte de a începe conflagrația din pădurea Khandava el a plecat într-o călătorie spre Kurukshetra.
Să știi, o Vasava, că Vasudev și Argiuna nu pot fi învinși de nimeni în luptă! Ei sunt Nara și Narayan, acei zei străvechi, despre care s-a auzit în ceruri! Tu știi despre energia și măiestria lor. ... Ei merită să fie venerați cu cel mai mare respect de către zeii Sura și Asura; de Yaksha, Rakshasa, Gandharva, oameni, Kinnara și Naga. De aceea, o Vasava, se cade să pleci odată cu ceilalți celești. Distrugerea pădurii Khandava este ordonată de Destin!'
Cei celești în frunte cu Indra părăsesc lupta
Krișna și Argiuna sunt prezentați ca străvechii zei Nara și Narayan
"Vaisampayana spuse, 'Apoi locuitorii pădurii Khandava, Danavii, Rakshasii, Nagaii, lupii, urșii și alte animale sălbatice …, speriate de căderea pietrelor, fugeau în toate direcțiile. ... Văzând pădurea arzând în nenumărate locuri și pe Krișna gata să le lovească cu armele sale, au scos un urlet înfiorător. .... Keșava, a cărui culoare este (albastru) întunecată, pentru a le distruge, a declanșat spre ele îngrozitorul disc, ce strălucea datorită proprie-i energii.
Locuitorii pădurii, incluzându-i pe Danavi și Rakshasi, afectați de acea armă, tăiați în sute de bucăți au căzut în gura lui Agni. Mutilați de discul lui Krishna, Asurii, mânjiți de sânge și grăsime, arătau asemenea norilor în asfințit. Iar cel din dinastia Vrishni (Krișna) mișcându-se asemenea morții a ucis multe Pisaceas (vrăjitoare rele), păsări, Nagai (șerpi mistici) și alte creaturi cu miile. ... Nimeni dintre celeștii adunați acolo nu-i puteau învinge în luptă pe Krishna și Argiuna.
Când celeștii, văzând că nu puteau proteja acea pădure, s-au retras, Indra a fost deosebit de bucuros și i-a aplaudat pe Krishna și Argiuna. Și-atunci o voce (din ceruri) a spus, adresându-se Celui ce executase 100 de ceremonii sacrificiale (Indra alias Iehova), 'Prietenul tău Takșak, șeful șerpilor mistici, nu a fost ucis! Înainte de a începe conflagrația din pădurea Khandava el a plecat într-o călătorie spre Kurukshetra.
Să știi, o Vasava, că Vasudev și Argiuna nu pot fi învinși de nimeni în luptă! Ei sunt Nara și Narayan, acei zei străvechi, despre care s-a auzit în ceruri! Tu știi despre energia și măiestria lor. ... Ei merită să fie venerați cu cel mai mare respect de către zeii Sura și Asura; de Yaksha, Rakshasa, Gandharva, oameni, Kinnara și Naga. De aceea, o Vasava, se cade să pleci odată cu ceilalți celești. Distrugerea pădurii Khandava este ordonată de Destin!'
Atunci șeful celor „nemuritori“, realizând că aceste cuvinte sunt adevărate, a abandonat furia și invidia sa și s-a întors în ceruri. ... Văzând că Indra a plecat, Keșava și Argiuna au fost deosebit de încântați. Acei eroi au asistat fără teamă la conflagrația pădurii. ... Gratificate de marile cantități de carne, sânge și grăsime, flăcările s-au ridicat la mare înălțime, fără nici o urmă de curbe de fum.
Hutasana (zeul Focului) cu ochi arămii, înflăcărați, cu limbi de foc și o gură mare și părul de pe cap ca o coroană de flăcări, bea cu ajutorul lui Krishna și Arjuna, fluviul asemenea nectarului de grăsime animală, devenind foarte mulțumit. ...
"Și s-a întâmplat ca cel ce l-a ucis pe Madhu, l-a văzut pe Asura numit Maya, scăpând din lăcașul lui Takshak. Agni (zeul Focului), având pe Vayu drept conducător de car, luând o formă a cărui cap era acoperit pe plete încâlcite, și urlând asemenea norilor, l-a urmărit pe Asura, dorind să-l consume. Privindu-l pe Asura, Vasudev stătea cu armele pregătite, gata să-l doboare.
Văzând discul ridicat și pe Agni urmărindu-l pentru a-l arde, Maya spuse 'Aleargă către mine, o Arjuna, și protejează-mă!' Auzindu-i vocea înfricoșată Arjuna spuse, 'Nu-ți fie teamă!' Acea voce a lui, o Bharata, păru să-i dea viață lui Maya și astfel Krișna a încetat să-l mai amenințe pe Maya, care era fratele lui Namuci, și nici Agni nu l-a ars.'
"Vaisampayana continuă, 'Protejat față de Indra de Krishna și Partha, Agni dăruit cu mare inteligență, a ars pădurea zece zile. Agni a menajat doar șase locuitori ai pădurii, Aswasena, Maya și patru păsări numite Sarngaka.'"
