Adi Parva 1

toate drepturile rezervate
1.1

Plecându-mă in faţa lui Narayana si Nara rişi (fiinţe divine), şi de asemenea in faţa zeiţei Saraswati, fie ca ei sa fie tot tipul victorioşi (jaya).
Ugraşrava, fiul lui Lomaharşana, cunoscut ca Sauti, cunoscut si sub numele de Kulapati, versat in cunoasterea Puranelor, plecandu-se plin de umilinţă, in faţa marilor inţelepţi, care urmeză legăminte stricte, inţelepţi care au luat parte la ceremoniile sacrificiale, care au durat doisprezece ani in pădurea din Naimişa şi conduse de Saunaka rişi. Dorind să audă naraţiunile sale minunate, acei asceti, s-au adresat imediat lui lui Ugraşrava, care tocmai sosise in locul retras al locuitorilor din Naimişa.
Fiind intâmpinat cu respectul cuvenit de către acei sfinţi, el se inclină cu palmele impreunate salutându-i pe toţi acei Muni (sfinţi), intrebându-i despre progresul lor pe calea ascetică.
Apoi, după ce s-au aşezat din nou, sfinţii l-au invitat pe Ugraşrava să ia locul ce i-a fost desemnat. Văzând că s-a aşezat confortabil, si că şi-a revenit dupa oboseala drumului, unul dintre Rişi, incepând conversaţia, îl întrebă:

- De unde vii, oh Sauti (Ugraşrava), cel cu ochi asemenea lotuşilor, şi unde ţi-ai petrecut timpul? Spune-mi in detaliu.
Fiind astfel intrebat, Sauti, cel desăvârşit in vorbire, dădu un răspuns complet si bine cuvenit, in vorbe consonante cu modul lor de viaţă, in mijlocul acelui mare ansamblu de Muni contemplativi. Sauti spuse:
- Auzind diferitele istorii sfinte si minunate, adunate in Maha-bharata de către marele muni Krişna-Dwaipayana (Vyasa-deva), istorii care au fost recitate in totalitate de către Vaisampayana la Sacrificiul Şarpelui, ce a fost executat de către marele suflet, regele sfânt Janamejaya, in prezenţa conducătorului tuturor prinţilor, fiul lui Parikşit, si călătorind încoace şi încolo, vizitând multe ape sacre si sanctuare sfinte, am ajuns in ţara venerată de către Dwijas (cei născuţi a doua oara – iniţiaţi), numită Samantapanchaka, unde a avut loc bătălia dintre copiii lui Kuru şi ai lui Pandu şi la care toţi conducătorii ţării au luat parte, fie de o parte sau alta. După aceea fiindu-mi dor să vă văd iată-mă aici, in prezenţa voastră.

O sfinţi preaveneraţi, care sunteti pentru mine asemenea lui Brahma (prima si cea mai inţeleaptă fiinţă din acest univers), oh, prea binecuvântaţi, care străluciţi asemenea focului solar, în acest loc sacrificial; oh voi, cei care aţi atins stadiul meditaţiei tăcute şi care aţi hrănit focul sfânt, şi care sunteţi fără de grijă, oh dwijas (cei a doua oara născuţi), să repet, să povestesc acele istorii sacre colecţionate in Purane, care conţin perceptele datoriei religioase şi ale profitului lumesc, sau activităţile sfinţilor iluştri şi ale suveranilor omenirii?
Sfintul spuse:

- Purana promulgata mai întâi de către rişi Krişna Dwaipayana, care după ce a fost ascultată de către semizei şi de către Brahmarşii a fost foarte preţuită ca fiind cea mai eminentă naraţiune care există, diversificată atât in dicţie şi diviziune, posedând înţelesuri subtile combinate logic şi culese din Veda (Cunoaştere – în limba sanscrită ), este o lucrare sfântă.
Compusă intr-un limbaj elegant, ea include subiectele altor cărţi. Ea este explicată in alte scrieri sfinte, şi cuprinde scopul celor patru Vede. Noi am dori să ascultăm această istorie, numită şi Bharata, sfânta creaţie (din punct de vedere literar) a minunatului Krişna Dwaipayana Vyasa, care a imprăştiat frica de rău, de îndată ce a fost recitată de rişi Vaisampayana, sub însuşi îndrumarea lui Krişna Dwaipayana Vyasa la sacrificiul Sarpelui executat de raja (regele) Janamejaya.

(Pregătindu-se pentru a recita Maha-Bharata) Sauti rosti (următoarea invocaţie):
- Plecându-mă in faţa fiinţei primordiale Isana, careia toţi îi aduc ofrande, care este adorat de către toţi şi care este Cel cu adevărat incoruptibil, Brahman, perceptibil, imperceptibil, etern; care este in acelaşi timp o fiinţă inexistentă si existentă-inexistentă care este universul si totodată distinctă de universul existent si inexistent; creatorul a ceea ce este înalt şi mărunt; Cel fără de vărstă, exaltat, inepuizabil, care este Vişnu, binefăcător şi binefacerea in persoană, care merită a fi ales, pur si imaculat; care este Hari (binefăcătorul devoţilor), stăpânul tuturor facultăţilor, ghidul tuturor lucrurilor mobile sau imobile; voi declara găndurile sacre ale ilustrului sfănt Vyasa, ale faptelor minunate şi venerat aici de către toţi.

Anumiţi barzi au publicat deja această istorie, alţii o predau acum, iar alţii in aceeaşi manieră o vor promulga pe pământ.
Ea reprezintă o sursă de cunoaştere măreaţă, cunoscută in cele trei regiuni ale lumii (material-zeifică, pământeană şi demonică ). Atăt în formă concisă cât şi in formă detaliată, ea este proprietatea celor a doua oară născuţi
Este deliciul celor învăţaţi pentru că este infrumuseţată cu expresii elegante, conversaţii umane şi divine, şi o varietate de metri poetici.

Cănd această lume a fost lipsită de strălucire şi lumină, fiind acoperită în întregime de întuneric, a apărut ca primă cauză a creaţiei un ou atotputernic, sămânţa inepuizabilă a tuturor fiinţelor.
El este numit Maha – divya şi a fost creat la inceputul epocii (yuga), in care ni s-a spus despre Lumina Adevărată, Brahman, Cel Etern, fiinţa minunată şi de neconceput, prezentă in acelaşi timp in toate locurile; cauza subtilă, imperceptibilă, a cărei natură este partaketh, entitate şi ne-entitate. In acest ou a apărut prima fiinţă, domnul Pitamaha Brahmā, acel unic Prajapati; cu Suraguru si Sthanu. Apoi au apărut cei douăzeicişiunu de Prajapatii, respectiv Manu, Vasiştha şi Parameşthi; zece Pracetas, Dakşa şi cei şapte fii ai lui Dakşa. Apoi a apărut omul a cărui natura este de neconceput pe care îl cunosc toţi rişi si astfel semizeii Viswe-deva, Adityas, Vasus, şi gemeni Aswini; Yakşas, Sadhyas, Pisachas, Guhyakas şi Pitris. Apoi au fost creaţi cei mai inţelepţi si sfinţi Brahmarşis, nenumaraţi Rajarşis deosebiţi prin toate nobilele calităţi. Astfel apele, cerurile (lumile paradisiace), pământul, aerul, spaţiul, punctele cardinale, anii, sezoanele, lunile, săptămânile (in grupuri de câte două ). Astfel au fost produse toate lucrurile care sunt cunoscute omenirii.

Şi tot ce se vede in univers însufleţit sau nu, va dispare, odată cu sfârşitul lumii, la terminarea epocii (maha-yuga ce conţine 1000 de chatur-yuga). Şi la începutul unei noi (maha) yuga totul este reânnoit, asmenea diferitelor fructe ale pământului, care se succed unele altora conform sezoanelor respective. Astfel contiunuă să se invârtescă în lume, fără început şi fără sfârşit, aceasta roată care este cauza distrugerii tuturor lucrurilor.

Comentariu:
In Brahma samhita 5.48 Brahmaa spune :

yasyakka niśavasita kālam athāvalambya
jivanti loma vilajā jagad nNDa nāthāḥ
viSNur mahān sa iha yasya kāla viSeśo
govindam ādi puruSaM tam ahaM bhajāmi

Eu îl venerez pe Govinda, care este Domnul original (Adi puruşam). Toate universurile există numai pe durata unei respiraţii a expansiunii Sale parţiale, Marele Vishnu).

La începutul cărţii Maha Bharata este explicată partea a doua a creaţiei. Iată câteva idei din Srimad Bhagavatam Canto 1 Cap.2 Vers 30-31 despre partea întâia a creatiei:

sa evedaḿ sasarjāgre / bhagavān ātma-māyayā
sad-asad-rūpayā cāsau / guṇamayāguṇo vibhuḥ

La începutul creaţiei (agre) Personalitatea Supreamă a lui Dumnezeu (bhagavAn) a creat (sasarja) cauza lumii materiale (sat) şi efectul ei (asat) din energia sa internă -spirituală (atma-myaya) care au prins forma (rupaya) aceasta (idam). Acelaşi Domn (asau) care este Absolut (vibhuh) nu este afectat (agunah) de modurile naturii materiale (guna maya).

tayā vilasiteṣv eṣu / guṇeṣu guṇavān iva
antaḥ-praviṣṭa ābhāti / vijñānena vijṛmbhitaḥ

El a intrat (praviStah) înauntrul (antah) lumii modurilor naturii materiale (guneSu) – sub forma lui garbo-daka Vishnu-, şi deşi El acţionează (vilasiteSu), El nu este afectat (gunavAn) de ele (tayA) -modurile materiale, ci apare (abatí) absolut iluminat (vijṛmbhitaḥ de realizarea cunoaşterii transcendentale (vi-jnan-ena).

kālād guṇa-vyatikaraḥ / pariṇāmaḥ svabhāvataḥ
karmaṇo janma mahataḥ / puruṣādhiṣṭhitād abhūt (Śrīmad Bhāgavatam 2.5.22)

In lumea absolută, o expansiune a Domnului Suprem (puruşa) creeaza (janma) principiul lumii materiale (mahatah) si timpul material (kalat) care sunt o transformare (parināmah) a energiei interne (sva-bhavatah) şi datorită agitării (vyatikarah) lui mahat-tattva de către Domnul (puruṣa-adhiṣṭhitāt) apar modurile naturii materiale (guna)

mahatas tu vikurvāṇād / rajaḥ-sattvopabṛḿhitāt
tamaḥ-pradhānas tv abhavad / dravya-jñāna-kriyātmakaḥ (Srimad Bhagavatam 2.5.23) - 24

Principiul naturii materiale (mahatah) fiind agitat de privirea lui Maha Vishnu (vikurvāṇāt) a dat
naştere la modul de existenţă al pasiunii (rajah), modul de existenţă al bunătăţii (sattva) si
modul de existenţă al ignoranţei (tamah), care fiind inmulţite (upabṛḿhitāt), devenid proeminente (pradhānaḥ ) au dezvoltat (abhavat), elementele materiale grosiere (dravya), cunoaşterea materială (jñāna) şi activităţile predominant materialiste ( kriyā-ātmakaḥ ).

so 'hańkāra iti prokto / vikurvan samabhūt tridhā
vaikārikas taijasaś ca / tāmasaś ceti yad-bhidā
dravya-śaktiḥ kriyā-śaktir / jñāna-śaktir iti prabho (Srimad Bhagavatam 2.5.24)

Falsul ego (ahańkāraḥ ), care este un produs al agitării modului de existenţă al ignoranţei, de către privirea lui Maha Vişnu, când se amestecă cu cele trei moduri ale naturii (tridha) se manifesta (samabhut) ca
puterea de a face elementele materiale (dravya-śaktiḥ )
puterea de creaţie, de design (kriyā-śaktiḥ )
puterea de cunoaştere (jñāna-śaktiḥ ).

Prima parte a creaţiei aratã modul cum au fost create "cãrãmizile" lumii materiale cât şi natura lor intrinsecã.
Scurtã schemã:
Lumea spiritualã (Maha Vişnu) -> 1.
1.Principiul lumii materiale Pradhan. Pradhan-> karana-jala (oceanul cauzal sau "râul" de despărţire - viraja - färä pasiune)
2.karana-jala ->Triguna (bunãtate, pasiune, ignoranţã)

3.Bunãtate -> Mintea
4.Pasiune -> Inteligenţa
5.Ignoranţã -> Falsul ego

6.Ignoranţã + Falsul ego ->Sunet ->Spaţiu
7.Sunet + Pasiune -> Simţul auzului, vorbirii

8.Ignoranţã + Falsul ego + Sunet ->aer -> prana
9.Aer + Pasiune -> Simţul tactil

10.Ignoranţã + Falsul ego + Aer->Foc ->Forma
11.Foc + Pasiune -> Simţul vederii

12.Ignoranţã + Falsul ego + Foc -> Apa -> Principiul Gustului
13.Apa + Pasiune -> Simţul gustului

14.Ignoranţã + Falsul ego + Apa -> Pamântul -> Mirosul
15.Pamânt + Pasiune -> Simţul mirosului

In Brahma samhita 5.47 Brahmaa (prima fiinţa din universul material) spune:

yaḥ kāranārṇava-jale bhajati sma yoga nidram
ananta jagad aṇda saroma kūpaḥ
ādhāra śaktim avalambya parāḿ sva mūrtiḿ
govindam ādi puruṣaḿ tam ahaM bhajāmi

"Eu il venerez pe Govinda (Nume sub care Krişna este cunoscut in Vrindavan),
care este Domnul original (Adi puruşam). El s-a aşezat in oceanul cauzal (karanar-Nava-jale )
sub forma unei expansiuni parţiale (karana Vişnu) in starea divinã de somn treaz (yoga nidram).
Din porii sãi ies universuri ce plutesc in oceanul cauzal."

1.2

In Maha-bharata, Creaţia este explicatã de la nivelul apariţiei universurilor, fiecare univers fiind descris asemenea unui ou.





Generaţiile semizeilor, pe scurt au fost treizecişitrei de mii treizeciştrei de sute treizecişitrei.

Fii lui Div au fost Brihadbhanu, Chakşus, Atma Vibhavasu, Savita Richika, Arka, Bhanu Asavaha, şi Ravi. Dintre aceşti Vivaswani din vechime, Mahya a fost cel mai tânãr, şi care l-a avut ca fiu pe Deva-vrata, al cãrui fiu a fost Su-vrata, despre care ştim cã a avut trei fii: Dasa-jyoti, Sata-jyoti, şi Sahasra-jyoti, fiecare producând nenumãraţi urmaşi. Ilustrul Dasa-jyoti a avut zece mii, Sata-jyoti de zece ori mai mult, iar Sahasra-jyoti încã de zece ori pe atât. Descendenţi ai acestora sunt familiile lui Kuru, Yadu şi Bharata; familiile lui Yavati şi Ikşwaku; şi de asemenea toţi Rajarşii.

Numerose au fost de asemenea generaţiile produse şi din abundenţã creaturile şi planetele lor.

Misterul care este întreit –
Vedele, Yoga, şi Vijnana-Dharma-Artha-Kama,
şi bineânţeles diferitele cãrţi despre Dharma-Artha-Kama; de asemenea reguli de comportament pentru omenire; de asemenea istoriile şi discursurile din diferitele şruti.
Toate fiind vãzute (în transã) de cãtre rişi Vyasa sunt adunate aici, ca exemplar al cãrţii.
Rişi Vyasa a publicat aceastã cantitate de cunoaştere, atât în formã detaliatã cât şi prescurtatã.
În aceastã lume este dorinţa celor învãţaţi de a avea detaliile şi prescurtarea.
Unii citesc (Maha) Bharata începând cu mantra iniţialã (invocaţia), alţii cu istoria lui Astika, alţii cu Uparichara, în timp ce anumiţi Brahmanas o studiazã pe de-a întregul. Oameni învãţaţi îşi expun diferitele cunoştinţe comentând asupra compoziţiei. Unii sunt pricepuţi în a o explica, în timp ce alţii sunt pricepuţi în a-şi aduce aminte conţinutul.
Fiul lui Satyavati, Krişna-Dwaipayana (Vyasa-deva), analizând prin penitenţe şi meditaţie Veda eternã, a compilat aceastã sfânta istorie. Dupã ce învãţatul Brahmarşi, nobilul Dwaipayana Vyasa, descendent al lui Parasara Muni, a terminat aceastã cea mai mãreaţã naraţiune, a început sã considere modul în care sã o predea discipolilor sãi. Atunci posesorul celor şase atribute, cunoscând anxietatea lui Dwaipayana Vyasa, apãru in persoanã, pentru a-i face o bucurie sfântului şi a-i benicuvânta pe oameni.

Comentariu:
în mod normal posesorul celor şase atribute se numeşte bhagavan, Domnul Suprem, şi nu Domnul Brahmaa, prima fiinţã din univers, care este reprezentantul Domnului Suprem în universul material, deşi ca reprezentant al Acestuia, îi sunt delegate şi atributele Acestuia.
In Vişnu Purana (6.5.74) se spune:

aişvaryasya samagrasya viryasya yaşasam şriyah
jnana-vairagyayos caiva sannam bhaga itingana

Bhagavan, Domnul, este Cel care posedã şase atribute pe deplin:
1.aişvarya – indicã Işvarata, calitatea de a fi Domnul Suprem, care înseamnã cã El este Cel mai de seamã in orice privinţã, ceea ce înseamnã, nu numai cã El e Cel mai mare, dar şi Cel mai mic, ceea ce include orice minunãţie.
2. virya – indicã energia Sa potenţialã de neîntrecut, a Sa Acintya Shakti, Puterea de neconceput, prin care deţine intreaga putere, în orice privinţã. prin care de exemplu poate avea o formã, care in acelaşi timp pãtrunde toate lucrurile.
3. yaşa- indicã pe Cel care deţine intreaga faimã –yaşa purna, care inseamnã cã tot ce se aflã în legãtura cu El, este auspicious, sarva mangala maya. Numele, Forma, calitãţile, şi activitãţile Sale sunt toate transcendental auspicioase, astfel încât Cel care atinge a sa yaşa – faimã, este purificat.

yan-nāma-śruti-mātreṇa / pumān bhavati nirmalaḥ

tasya tīrtha-padaḥ kiḿ vā / dāsānām avaśiṣyate (Caitanya Caritamrita Madhy-lila 8.72)

“Omul poate fi purificat pur şi simplu prin ascultarea numelui sfânt al lui bhagavAn, ale cãrui picioare ca lotusul, creeazã locuri de pelerinaj. De aceea, ce mai rãmâne de atins pentru cei care au devenit servitorii sãi?

Dacã Sri Krişna este drãguţ cu cineva, El e auspicios, dacã El omoarã pe cineva, El e de asemenea auspcios, dacã El încalcã dharma (datoria ocupaţionalã conform statului social şi religios) şi se întâlneşte pe ascuns în pãdure, în mijlocul nopţii, cu tinerele gopii, care sunt mãritate, El e de asemenea auspicios, dacã spune adevãrul, este auspicios, dacã minte, este auspicious.
În toate El este auspicious. De aceea El este cu totul yaşa - faimos.

4. Şri – frumuseţea, care indicã puterea Sa de atracţie, datoratã frumuseţii şi dulceţii Sale de neântrecut. Frumuseţea şi dulceaţa Sa îl fac pe Krişna sã-Şi dorească să guste propria Sa dulceaţă şi ca urmare ia o formã care sã corespundã iubitei Sale Radha, care este expertă în a gusta frumuseţea şi dulceaţa Sa. Această forma combinată Radha-Krişna este cunoscutã sub numele de Krişna Caitanya, prin care El gustă propria Sa frumuseţe, de pe poziţia prea iubitei Sale Radha.

rādhikāra bhāva-kānti kari' ańgīkāra

nija-rasa āsvādite kariyācha avatāra (Caitanya-caritAmRta Madhya-lila 8.279)

Pentru a gusta propria Ta dulceaţã ai apãrut, acceptând sentimentele şi strãlucirea Radhei..

Krişna din Vrindavan este plin de dulceaţã, madhuri: lila madhuri, jocuri dulci, venu madhuri – cântece dulci, premA madhuri – iubire divinã dulce, care captiveazã gopiile şi în special pe Radha.

Dintre aceste patru attribute unul este anghi, principal şi proeminent, frumuseţea Sa , Şri, iar trei sunt angas – membre ale lui anghi, adicã aiSvarya, virya şi yasha.
Jnana – cunoaşterea şi vairagya – renunţarea nu sunt direct atribute ale lui Bhagavan ci calitãţi ale stãlucirii faimei Sale – yasha.

5. Jnana înseamnã cã Bhagavan deţine toatã cunoaşterea, adicã El e sarva jnata, dar în Vrindavan în primul rând El e mugdhata, neinteresat de opulenţa Sa - aişvarya, datoritã ataşamentului Sãu pentru devoţii Sãi. Uneori El e şi în Vrindavan sarva jnata (Atoate cunoscãtor), aceasta se întâmplã numai cand devoţii Sãi par sã fie in pericol.
Sri Krişna este controlat de iubirea devoţilor Sãi, şi de aceea în prezenţa lor nu este conştient de nimic altceva, şi atunci cand par sã fie în pericol, imediat devine conştient de opulenţele Sale.
Datoritã ataşamentului pentru devoţii Sãi, El doreşte sã îi salveze, deşi ei nu pot fi în pericol, pentru cã posedã un corp transcendental (spiritual). Ideea este cã madhurya, dulceaţa ataşamentului pentru devoţii din Vrindavan, este superioarã opulenţei şi cunoaşterii. Aceasta are loc datoritã puterii dulceţii iubirii devoţilor Sãi din Vrindavan (Vraja).
Însã atunci cand este afarã din Vrindavan, dulceaţa lui Krişna este în parte acoperitã de opulenţa Sa.

6. Vairagya inseamnã renunţare, care subliniazã detaşamentul Sãu faţã de tot ce se aflã în aceastã lume (materialã).
Jnana şi vairagya sunt strãlucirea gloriei Sale find forma strãlucirii Sale divine nediferenţiate nir-vişeşa brahma.

vāsudeve bhagavati / bhakti-yogaḥ prayojitaḥ
janayaty āśu vairāgyaḿ / jñānaḿ ca yad ahaitukam (Srimad Bhagavatam1.2.7)

Jnana (cunoaşterea transcendentalã) şi vairagya (renunţarea) repede şi fãrã nici o altã cauzã apar în inima devoţilor care practicã bhakti, pentru cã toatã gloria lui Krişna, care e cântatã de devoţii Sãi, are ca parte insignificantã aceastã jnana şi vairagya, care este forma mäntuirii sau a eliberãrii (din lumea materialã), sau brahman, ca stadiu impersonal al realizãrii spirituale, pentru care devoţii Domnului nu au nici un interes.)

1.3

Iar când Vyasa, înconjurat de toate triburile de muni (înţelepţi), l-a vãzut (pe Brahmaa), a fost surprins; şi stand cu palmele lipite s-a înclinat şi a ordonat sã fie adus ceva de şezut. Iar Vyasa înconjurându-l (în semn de respect) pe Cel care este numit Hiranya-garbha, care s-a aşezat pe locul adus, fiindu-i ordonat de Brahmaa Parameşthi, s-a aşezat jos, lângã locul acestuia. Apoi deosebit de gloriousul Vyasa, adesându-se lui Brahma Parameşthi, spuse:
- O divine Brahmaa, eu am compus um poem, care e deosebit de respectat. Misterul Vedei, şi toate celelalte subiecte descrise de mine; diferitele ritualuri ale Upanişadelor cu Anga; compilarea Puranelor şi istoriilor compuse de mine în forma poeticã, numite dupã cele trei diviziuni ale timpului;
determinarea naturii impermanenţei, a fricii, bolii, existenţei şi inexistenţei,
a descrierii credinţelor şi a diferitelor moduri de viaţã;
reguli pentru cele patru clase sociale şi semnificaţia tuturor Puranelor;
o descriere a ascetismului şi a datoriei diferiţilor discipoli;
dimensiunile soarelui şi ale lunii, constelaţiile planetare, şi stelele împreunã cu durata celor patru epoci astronomice (yuga);
Rig, Sama şi Yajur Veda precum şi Adhyatma; ştiinţa numitã Nyaya,
ortoepya şi tratamentul bolilor;
actele caritabile şi Paşupata-dharma;
naşterrea cerească (pe planetele paradisiace materiale) şi umanã, pentru anumite scopuri;
de asemenea o descriere a locurilor de pelerinaj şi a altor locuri spirituale, a râurilor, munţilor, pãdurilor, oceanelor, a oraşelor cereşti (ale semizeilor) şi a diferitelor kalpa (timpuri universale),
ştiinţa rãzboiului; diferitele feluri de naţiuni şi limbaje;
natura manierelor oamenilor; şi spiritul a toate pãtrunzãtor.
Toate acestea au fost prezentate. Dar nici un scrib, nu poate fi gãsit pe acest pãmânt, pentru a duce la bun sfârşit aceastã lucrare.
Brahma spuse:
- Te stimez pentru cunoaşterea ta despre misterele divine, în faţa intregi adunãrii a celebrilor Muni, deosebiţi prin spiritualitatea vieţii lor. Stiu cã ai revelat cuvântul divin, încã de la prima sa rostire, în limbajul adevãrului. Tu ai numit poem, lucrarea ta prezentã, şi fie ca sã fie un poem. Fie ca sã nu existe poeţi ale cãror lucrãri sã poatã egala descrierile acestui poem, aşa cum celelalte trei moduri numite Asrama nu pot fi egalate de domesticul Asrama. Fie ca Ganeşa sã fie înştiinţat, o Muni, in scopul scrierii acestui poem.
Sauti (Ugraşrava) spuse:
- Vorbind în felul acesta, Brahmaa se retrase în lãcaşul sãu (cea mai înaltã planetã din lumea materialã). Apoi Vyasa a început sã-l cheme în minte pe Ganeşa. Acesta, cunoscut ca cel ce înlãturã obstacolele, şi cel ce îndeplineşte imediat dorinţele celor ce îl venereazã, imediat ce Brahma s-a gândit la el, a şi apãrut în locul unde şedea Vyasa. Dupã ce a fost salutat şi a luat loc, Vyasa i s-a adresat astfel:
- O ghid pentru Ganai, fii tu cel ce va scrie (Maha-) Bharata, pe care eu am compus-o, şi pe care tocmai o voi repeta.
Auzind acestea Ganeşa zise:
- Voi deveni cel ce scrie aceastã lucrare, cu condiţia ca mâna sã nu mi se opreascã din scris, (in timp ce tu dictezi).
Atunci Vyasa îi spuse acestui semizeu:
- (De acord dar) Totdeauna, atunci când nu înţelegi ceva, sã te opreşti singur din scris.
Ganeşa consimţi repetând cuvântul Om, şi se apucã de scris cãci Vyasa începu sã dicteze, legând strâns nodurile compoziţiei.

Ugraşrava (Sauti) continuã:
- Eu sunt familiarizat cu opt mii opt sute de versuri, la fel ca şi Şuka şi Sanjaya.

Pânã în ziua de azi, nu este nimeni care sã fi putut pãtrunde misterul acelor versuri, strâns impletite şi deosebit de dificile. Chiar şi atot cunoscãtorului Ganeşa, i-a trebuit un moment pentru a putea pricepe, in timp ce Vyasa continua sã compunã noi versuri, in mare abundenţã.

Înţelepciunea acestei lucrãri, asemenea unui instrument ce aplicã collyrium (apã de curãţare a ochilor) a deschis ochii lumii dornice de cunoaştere, orbite de înturnericul ignoranţei. Aşa cum soarele împrãştie întunericul, la fel şi (Maha) Bharata împrãştie ignoranţa oamenilor, prin discursurile sale despre
dharma - religie,
artha- profit material,
kama- plãcere materialã şi
mokşa- eliberarea din lumea materialã.
Aşa cum luna plinã, prin lumina ei blândã, face sã înfloreascã mugurii lotuşilor, la fel şi aceastã puranã, împrãştiind lumina scripturilor – şruti, a extins intelectul uman.
Datoritã luminii acestei istorii, care distruge întunericul ignoranţei, casa impunãtoare a naturii este complet iluminatã.

1.4

Aceastã lucrare este un copac, a cãrui sãmânţã este capitolul Cuprins,
ale cãrui rãdãcini sunt capitolele Pauloma şi Asika,
al cãrui trunchi este numit Sambhava;
cãrţile numite Sabha şi Aranya reprezintã crengile cele mai înalte;
cãrţile numite Arani sunt nodurile de legãturã;
cãrţile numite Virata şi Udyoga sunt seva;
cartea numitã Bhişma e creanga principalã;
cartea numitã Drona reprezintã frunzele;
cartea numitã Karna reprezintã florile deschise la culoare;
cartea numitã Salya mirosul lor dulce;
cãrţile Stri şi Aişika sunt umbra împrospãtoare;
cartea Shanti este extraordinarul fruct;
cartea Aswamedha reprezintã seva nemuritoare;
cartea Asramavasika este locul creşterii iar
cartea Mausala este un epitom (conspect) al vedelor şi foarte respectatã de Brahmani.
Copacul Maha-Bharatei, care este pentru omenire la fel de inepuizabilă ca şi norii, sã fie o sursã de existenţã pentru poeţii remarcabili.
Ugraşrava (Sauti) continuã:
- Nu voi vorbi despre produsele florale şi fructifere, nemuritoare ale acestui copac, flori şi fructe ce posed un gust pur şi plãcut, ce nu poate fi distrus nici de (preaputernicii) semizei.
De mult, prea virtuosul şi plin de spirit, Krişna Dwaipayana Vyasa, urmînd instrucţiunile lui Bhişma, înţeleptul fiu al zeiţei Gange, deveni tatãl a trei fii, care erau asmenea a trei focuri, fii fãcuţi cu cele douã soţii ale lui Vicitra-virya; şi dupã ce i-a crescut pe Dhritaraştra, Pandu, şi Vidura, s-a reântors în locul sãu retras din lume, continuând exerciţiile religioase.
De abia dupã ce aceştia s-au nãscut, au crescut, şi au plecat în cãlãtoria finalã, supremã, mãreţul Vyasa Rişi a publicat (Maha) Bharata în regiunea pãmânteanã (unde locuiesc oamenii).
Cãnd a fost solicitat de cãtre Janamejaya şi mii de Brahmani, el l-a instruit pe discipolul sãu Vaisampayana (Vyasa), care şedea lângã el; iar el stând împreunã cu Sadasyas, a recitat (Maha) Bharata în timpul intervalelor dintre ceremoniile sacrificiale, fiind în mod repetat îndemnat sã continue. Vyasa a prezentat pe deplin mãreţia casei regale Kuru, principiile virtuose ale lui Gandhari, înţelepciunea lui Vidura şi constanţa lui Kunti. Nobilul Rişi a descris de asemenea divinitatea lui Vasudeva, corectitudinea fiilor lui Pandu şi practicile demonice ale fiilor şi partizanilor lui Dhritaraştra.
Vyasa a executat o compilare a Bharatei selectãnd episoadele originale, în douzecişipatru de mii de versuri; fiind astfel cunoscutã sub numele de Bharata de cãtre învãţaţi. Dupã aceea el a compus un conspect în o sutã cincizeci de versuri, cuprinzând Introducerea şi Cuprinsul. Mai întâi el l-a învãţat pe fiul sãu Şuka, dupã care i-a învãţat şi pe alţi discipoli, care posedau aceeaşi calificare.
Dupã aceea el a fãcut o altã compilare, constãnd din şase sute de mii de versuri.
În lumea semizeilor – devas, e cunoscutã o compilare de trei milioane de versuri.
În lumea strãmoşilor – pitris, e cunoscutã o compilare de un milion cinci sute de mii de versuri.
În lumea îngerilor – gandarvilor, e cunoscutã o compilare de un milion patru sute de mii de versuri.
În lumea oamenilor (pãmânteanã) e cunoscutã o compilare de o sutä de mii de versuri.
Narada Muni le-a recitat pentru semizei-devas,
Devala pentru strãmoşi (pitris) şi Şuka pentru gandarvi, Yakşai şi Rakşai;
iar în aceastã lume a fost recitatã de Vaisampayana, un om al principiilor corecte şi primul dintre cei mai familiarizaţi cu Vedele.
Să ştiţi că eu, Sauti (Ugraşrava) am repetat de asemenea o sută de mii de versuri.

Yudhişthira, cel mai in vârstã dintre fii lui Pandu, este un copac vast, fãcut din virtute şi religie ;
Arjuna este trunchiul sãu ;
Bhimasena, ramurile ;
cei doi fii ai lui Madri sunt fructele şi florile deplin crescute,
iar rãdãcinile sale sunt Krişna (Cel Atoate Atrãgãtor – Personalitatea Supremã), Brahmaa (prima fiinţã din univers – orginalul Pradjapati) şi Brahmanii.

Pandu ("tatäl"pandavilor, Yudhişthira, Arjuna, Bhimasena, cei doi fii ai lui Madri ), dupã ce a cucerit multe ţãri prin înţelepciunea şi dibãcia sa, şi-a fixat reşedinţa în lãcaşul înţelepţilor (Muni), într-o anumitã pãdure, practicând sporturile regale (ca vânãtoarea), şi astfel a omorât un cerb, care era de fapt un înţelept deghizat pentru a face dragoste cu a sa pereche, omor care a fost o ameninţare pentru comportamentul prinţilor casei sale, tot timpul vieţii lor.

Cele douã mame ale prinţilor, pentru a îndeplini hotãrârea legii celui Atotputernic, au admis ca înlocuitori pentru îmbrãţişãrile soţului lor, Pandu, cinci semizei : Dharma (semizeul justiţiei), Vayu (semizeul vântului), Sakra (semizeul soarelui) şi cei doi Aşvini (semizei ai leacurilor) ca progenitori ai copiilor lor, cãci Pandu fusese blestemat de acel Muni pe care din greşeală îl omorâse, ca şi el sã moarã de îndatã ce se va atinge de soţiile sale.
Si dupã ce cei cinci copii au crescut mari, în grija celor douã mame şi în asocierea asceţilor în mijlocul crângurilor sacre şi a locurilor sfinte retrase ale oamenilor religioşi, ei au fost aduşi de Rişi în prezenţa lui Dhritaraştra şi a fiilor sãi, dupã ce urmaserã ca studenţi celibatari (brahmaceari), având pãrul strâns într-un nod pe cap. Rişi spuserã :
- Aceşti studenţi ai noştri sunt ca şi fii tãi, fraţii şi prietenii voştri, ei sunt Pandavi.
Spunând acestea, Rişii dispãrurã.
Când Kauravii, fii lui Dhritaraştra vãzurã ca aceştia au fost introduşi ca fii lui Pandu, clasa elevatã a cetãţenilor au aclamat plini de bucurie. Alţii totuşi, afirmarã ca nu erau fii lui Pandu ; alţii spuserã cã erau, în timp ce alţii întrebarã :
- Cum e cu putinţã sã fie fii lui Pandu, de vreme ce el a murit de mult.
Totuşi din toate pãrţile se auzeau strigãte :
- Ei sunt din toate punctele de vedere bineveniţi. Datoritã providenţei divine putem contempla familia lui Pandu! Fie ca sosirea lor sã fie binevenitã!
De îndatã ce aclamaţiile au încetat, aplauze a persoanelor cereşti fãcurã sã rãsune întreg cerul.
Din ceruri cãzu o ploaie de flori plãcut mirositoare, sunete puternice produse prin suflarea în cochilii cereşti şi sunetul timpanelor din ceruri se fãcurã auzite. Astfel de minuni au avut loc odatã cu sosirea tinerilor prinţi. Zgomotul plin de veselie al tuturor cetãţenilor, ca expresie a satisfacţiei lor, a fost atât de puternic încât a ajuns pânã la ceruri sub forma aplauzelor amplificate.

1.5

Dupã ce au studiat Veda în întregime şi tot ce mai existã ca scripturã, Pandavii au trãit acolo, respectaţi de toţi, fãrã nici o teamã de nimeni.
Conducãtorii erau mulţumiţi de puritatea lui Yudhişthira, curajul lui Arjuna, atenţia plinã de supunere a lui Kunti (mama lui Yudhşthira, Arjuna şi Bhima) şi umilinţa celor doi gemeni, Nakula şi Sahadeva ; şi toţi oamenii s-au bucurat de virtuţile lor eroice.

Dupã un timp, Arjuna a obţinut mâna purei şi întunecatei (la piele) Draupadi, fica lui Draupada în urma câştigãrii turnirului cavaleresc – swayamvara, în care şi-a dovedit deosebita forţã şi dibãcie în mânuirea arcului. Din acel moment el a devenit foarte respectat în aceastã lume, de cãtre toţi arcaşii ; iar pe câmpul de luptã de asemenea, ca soarele, nu putea fi privit de cãtre duşmani. Învingând toţi prinţii din vecinãtate, şi orice trib demn de a fi luat în considerare, a adus la îndeplinire tot ce a fost necesar pentru a putea fi executatã de catre rege, (care era fratele sãu Yudhişthira) marea ceremonie sacrificialã Rajasuya.

Datoritã sfatului înţelept al lui Vasudeva cât şi datoritã curajoşilor şi preaputernicilor sãi fraţi Bhima-sena şi Arjuna, care dupã lupte grele, au reşit sã-i ucidã pe Jarasandha (regele din Magadha) şi pe mândrul Caidya, regele Yudhişthira a obţinut dreptul de a executa marea ceremonie sacrificialã Rajasuya, plinã de bogãţii, ofrande şi umplutã de merite transcendentale. Duryodhana veni de asemenea la acest sacrificiu; şi când vãzu toatã bogãţia Pandavilor, de jur împrejur, ofrandele, pietrele preţioase, aurul şi giuvaerurile ; averea ce consta in vaci, elefanţi şi cai ; nenumãratele stofe, îmbrãcãminţi şi mantale; şalurile, blãnurile şi carpetele preţioase fãcute din piele de Ranku, deveni plin de invidie şi deosebit de nemulţumit. Iar atunci cãnd (intrând în palatul Pandavilor) vãzu extraordinarele sãli de adunare, construite de Maya (celebrul demon arhitect) dupã moda curţilor cereşti (ale semizeilor) a devenit deosebit de furios. Mai mult decât atât, datoritã faptului cã a confundat mozaicul cu apa şi apa cu podeaua uscatã şi s-a udat, a fost luat în râs de cãtre Bhima-sena în prezenţa lui Vasudeva, (privindu-l) ca o persoanã cu o provenienţã joasã.

Aceste lucruri, cât şi faptul cã în timp ce Duryodhana privea diferitele obiecte ale plãcerii şi diverse alte lucruri preţioase, deveni palid, şters şi amãrât, au fost aduse la cunoştinţa lui Dhritaraştra, tatãl lui Duryodhana.
De aceea, din afecţiune pentru acesta, mai târziu, Dhritaraştra consimţi aranjarea unui joc de zaruri in care Pandavii urmau sã piardã întreaga lor bogãţie. Iar Vasudeva aflând despre aceasta deveni deosebit de furios şi nesatisfãcut, dar nu a fãcut nimic pentru a opri disputele, şi nu a acordat nici o atenţie jocului de noroc şi tuturor tranzacţiilor ce au rezultat în urma acelui joc de zaruri.
În ciuda lui Vidura, Bhişma, Drona şi Kripa, fiul lui Saradwan, el i-a fãcut pe marii rãzboinici (kşatriyas) sã se ucidã unul pe altul în rãzboiul îngrozitor, ce a urmat.

(Dhritaraştra) Auzind despre veştile rele, (în urma cãrora cei o sutã de fii ai sãi fuseserã ucişi şi) despre succesul Pandavilor şi amintindu-şi despre rezoluţiile lui Duryodhana, Kama şi Sakuni, cugetã un timp şi se adresã lui Sanjaya (secretarului sãu, care era avansat in siddhis – puteri mistice) :
- Fii atent, oh Sanjaya, la tot ceea ce voi spune şi nu încerca sã mã tratezi cu dispreţ. Tu eşti expert in scrierile spirituale (şastre), inteligent şi dotat cu înţelepciune. Niciodatã nu am avut înclinaţie pentru rãzboi, şi nu a fost nici o plãcere în a-mi distruge propria linie genealogicã. Nu am fãcut nici o distincţie între fii mei şi cei ai fratelui meu Pandu. Proprii mei fii au fost înclinaţi spre egoism, şi m-au dispreţuit pentru cã sunt bãtrân şi aşa cum sunt orb, datoritã situaţiei (mele) mizerabile, dar datoritã afecţiunii parentale, am suportat totul. Am fost nebun dupã fiul meu Duryodhana, care nu gândea de loc, şi a cãrui prostie tot creştea. Fiind un spectator al bogãţiilor preaputernicilor fii ai lui Pandu, fiul meu (Duryodhana) a fost luat în râs pentru stângãcia sa, în timpul vizitãrii palatului Pandavilor. Nefiind în stare sã suporte aceastã insultã, şi nefiind în stare sã îi învingã pe fii lui Pandu pe câmpul de luptã, deşi era un (mare) rãzboinic, şi nedorind sã-şi obţinã norocul prin propria-i strãdanie, el a organizat cu ajutorul regelui din Gandhara un joc, necinstit, de zaruri.

1.6

Ascultã, oh Sanjaya, tot ceea ce s-a întâmplat dupã aceea, şi ce am realizat.
Si dupã ce ai auzit tot ce am de spus, aducându-ţi aminte totul, aşa cum s-a întâmplat, atunci sã înţelegi, cã sunt unul dintre cei ce au viziune profeticã.

Când am auzit cã Arjuna, a îndoit arcul şi a strãpuns curioasa (dificil de atins) ţintã, doborând-o la pãmânt şi a luat-o cu el în triumf pe cea cu pielea întunecatã (Draupadi), în prezenţa asamblului prinţilor, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Subhadra, din neamul lui Madhu a fost furatã de Arjuna şi s-a cãsãtorit cu acesta in oraşul Dwaraka, şi cã cei doi eroi din neamul lui Vrişni (Crişna şi Balarama, fraţii lui Subhadra) au intrat in Indraprastha, capitala Pandavilor, fãrã nici un resentiment, ci ca prieteni, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Arjuna, datoritã sãgeţii sale cereşti a oprit ploaia controlatã de Indra, regele semizeilor, astfel oferind pãdurea Khandava semizeului focului Agni, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã cei cinci Pandavi, împreunã cu mama lor, Kunti, au scãpat din casa de carton lãcuit, şi ca Vidura s-a angajat în ducerea la îndeplinire a planurilor acestora, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Dupã ce am auzit cã vitejii Panceali s-au alãturat Pandavilor, dupã ce Arjuna a strãpuns ţinta în aceea arenă, şi astfel a câştigat mâna lui Draupadi, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Jarasandha, cel mai de seamã din linia regalã Magadha, strãlucind in mijlocul rãzboinicilor, a fost omorât de cãtre Bhima (unul dintre Pandavi), doar luptãnd cu mâinile goale, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Cãnd am auzit cã în campania lor armatã, fii lui Pandu au învins conducãtorii pãmântului pentru a executa mãreţul sacrificiu Rajasuya, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Cãnd am auzit cã Draupadi, a cãrei voce era înecatã de lacrimi, şi a cãrei inimã se afla în agonie, in perioada impurã a femeii, aproape dezbrãcatã, a fost târâtã în faţa întregii curţi regale, şi deşi avea atâţia protectori, a fost tratatã ca şi cum nu ar fi avut nici unul, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Cãnd am auzit cã rãul şi ticãlosul Duşasana, îşi dãdea osteneala sã o dezbrace pe Draupadi de singura îmbrãcãminte ce o acoperea, dar nu a reuşit, pentru cã acea îmbrãcãminte nu se mai termina (pentru cã Draupadi l-a implorat pe Govinda – Sri Krişna sã-i salveze onoarea), atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã Yudhişthira (cel mai în vârstã dintre Pandavi), în ciuda faptului cã a fost bãtut la jocul de zaruri de cãtre Saubala şi a fost astfel deprivat de regatul sãu, a fost în contiunare servit de fraţii sãi, a cãror putere este fãrã de mãsurã, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Cãnd am auzit cã virtuoşii Pandavi, plângând cu amãrãciune l-au urmat pe fratele lor mai în vârstã în exilul pãdurii şi s-au strãduit în diferite feluri pentru micşorarea neplãcerilor, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit ca Yudhişthira a fost urmat în pãdure de cãtre Snatakas şi nobilii Brahmani, care trãiesc din mila altora, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Arjuna l-a mulţumit în luptã pe zeul zeilor, Tryambaka – Cel ce are trei ochi (Şiva), care se deghizase în vânãtor, şi ca drept mulţumire a obţinut mãreaţa armã celestã, Paşupata, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Cãnd am auzit cã prea dreptul şi renumitul Arjuna, dupã ce a fost în regiunile cereşti, a obţinut arme cereşti de la Indra (conducãtorul semizeilor) însuşi, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã dupã aceea Arjuna i-a învins pe Kalakeyas şi Paulomas care se mândreau cu binecuvântarea pe care o primiserã de a fi invulnerabili chiar şi pentru fiinţele cereşti, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Cãnd am auzit cã Arjuna, cel ce-i pedepseşte pe duşmani, plecãnd în regiunile cereşti ale lui Indra pentru a-i distruge pe demoni (Asuri), s-a reântors triumfãtor, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Bhima şi ceilalţi fii ai lui Pritha (Kunti), însoţiţi de cãtre Vaisravana, au ajuns în acea ţarã care e inaccesibilã pentru oameni, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã fii mei, ghidaţi de sfaturile lui Karna, în timpul cãlãtoriei lor spre Ghoşayatra, au fost luaţi prizonieri de cãtre Gandarvi (îngeri), şi au fost eliberaţi de Arjuna, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Dharma (zeul justiţiei) venind sub forma unui Yakşa, a pus anumite întrebãri lui Yudhişthira, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã fii mei nu au reşit sã-i descopere pe Pandavi, în timp ce se aflau deghizaţi, împreunã cu Draupadi, în regatul lui Virata, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã oamenii de bazã care se aflau de partea mea, au fost învinşi de cãtre nobilul Arjuna, cu un singur car de luptã, în timp ce locuia în regatul lui Virata, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Vasudeva (Krişna), din neamul lui Madhu, care a acoperit întregul pãmânt cu un singur picior (Sub forma lui Vamana-deva), era interesat din toatã inima de bunul mers al Pandavilor, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã regele din Matsya, a oferit pe virtuoasa sa ficã lui Arjuna, iar acesta a aceptat-o pentru fiul sãu, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Yudhişthra, bãtut la zaruri şi deprivat de întreaga avere, exilat şi separat de toate cunoştinţele a adunat o armatã de şapte Akşauhini, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când l-am auzit pe Narada, declarând cã Krişna şi Arjuna erau aceiaşi Nara şi Narayana iar el (Narada) i-a vãzut pe amândoi în regiunea lui Brahmaa, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

1.7

Când am auzit cã de fapt Krişna, dorind sã aducã pace, pentru bunãstarea întregii omeniri, a negociat cu fii lui Kuru, fãrã a ajunge la nici un rezultat, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Duryodhana şi Karna hotãrâţi în a-l face prizonier pe Krişna, L-au fãcut pe Acesta sã arate Forma Sa universalã, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Apoi am auzit cã în momentul plecãrii sale, Pritha (Kunti) stând plinã de tristeţe în apropiere de carul de luptã al lui Krişna, a fost consolatã de Acesta, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Vasudeva şi Bhişma, fiul lui Şantanu, erau cosilierii Pandavilor iar Drona, fiul lui Bharadwaja i-a binecuvântat, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã de fapt Karna i-a spus lui Bhişma: „Nu voi lupta atâta timp cât tu vei lupta, şi pãrãsind armatele s-a îndepãratat, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Vasudeva (Krişna), Arjuna şi arcul Gandiva, a cãrui putere este nemãsurabilã, aceştia trei ale cãror energii sunt infricoşãtoare au ajuns sã fie împreunã, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã atunci când Arjuna se afla descumpãnit în carul de luptã, nevrând sã lupte, Krişna, i-a arãtat in propriul corp toate lumile (Forma Universalã), atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã Bhişma, cel ce nimiceşte duşmanii, putând sã omoare zece mii de luptãtori pe care de luptã, nu s-a atins de nici unul dintre Pandavi, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Cãnd am auzit cã Bhişma, prea dreptul fiu al zeiţei Gange, a indicat el însuşi, cum poate fi învins pe câmpul de luptã, şi chiar acel lucru a fost dus la îndeplinire de cãtre Pandavi cu bucurie, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Arjuna, punându-l pe Sikhandin în faţa sa în carul de luptã, l-a rãnit pe Bhişma cu un curaj infinit şi invicibil în luptã, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã marele erou, împovãrat de ani, Bhişma, dupã ce a redus numãrul celor din neamul şomaka, doar la câţiva, doborât de tot felul de rãni, era întins la pãmânt, pe un pat de sãgeţi, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã în timp ce Bhişma era întins pe pãmânt, însetat, Arjuna, fiind rugat, a fãcut pe loc o gaurã in pãmânt şi i-a alinat setea acestuia, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Cãnd Vayu (semizeul aerului) s-a aliat cu Indra (zeul tunetului şi al furtunii) şi Surya (zeul Soare) pentru a asigura sucesul fiilor lui Kunti (trei dintre aceştia fiind proprii lor fii), iar animalele de jertfã (prin prezenţa lor inauspicioasã) ne inoculau fricã, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când minunatul luptãtor Drona, arãtând diferite moduri de a lupta, nu a omorât pe nici unul dintre superiorii Pandavi, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã Maha-ratha Sanşaptakii ai armatei noastre, desemnaţi pentru a-l învinge pe Arjuna, au fost toţi ucişi de însuşi Arjuna, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã dispozitivul forţelor noastre armate, impenetrabil pentru alţii, şi apãrat de Bharadwaja, el insuşi bine înarmat, a fost forţat şi pãtruns de cãtre bravii fii ai lui Subhadra (sora lui Krişna), atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã marii noştri Maha-rantha, fiind incapabili sã-l învingã pe Arjuna, au jubilat dupã ce în mod mişelesc s-au unit pentru a-l ucide pe Abhimanyu (fiul sãu), care era doar un bãiat, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Cãnd am auzit cã orbii Kauravi, strigau plini de veselie, dupã ce l-au ucis pe Abhimanyu şi dupã ce Arjuna a ţinut celebra cuvântare referitoare la Saindhava, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Arjuna a jurat sã-l omoare pe Saindhava, şi a dus la îndeplinire jurãmântul în prezenţa inamicilor sãi, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã în timp ce caii lui Arjuna obosiserã, Vasudeva (Krişna) le-a dat drumul sã bea apã, dupã care i-a înhãmat din nou, continunând sã-i ghideze ca mai înainte, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã în timp ce caii sãi erau obosiţi, Arjuna stând în carul de luptã, a ţinut piept celor ce îl asaltau, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Yuyudhana din neamul lui Vrişni, dupã ce a confuzionat armata lui Drona, care era consideratã de neântrecut, datoritã prezenţei elefanţilor, s-a retras acolo unde se aflau Krişna şi Arjuna, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã de fapt Karna, deşi îl adusese pe Bhima sub controlul sãu, i-a permis sã scape, doar adresându-i vorbe dispreţuitoare şi târându-l cu capãtul arcului sãu, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Cãnd am auzit cã Drona, Kritavarma, Kripa, Karna, fiul lui Drona, şi viteazul rege din Madra (Salya) au consimţit ca Saindhava sã fie ucis, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã arma celestã Şakti, datã de Indra (lui Karna) datoritã maşinaţiilor lui Madhava a fost aruncatã asupra lui Rakşaka Ghatotkacha, a cãrui înfâţişare era îngrozitoare, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã în întâlnirea dintre Karna şi Ghatotkacha, acea Şakti a fost aruncatã de cãtre Karna asupra lui Ghatotkacha, aceeaşi Şakti care trebuia folositã împotriva lui Arjuna, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit ca Dhriştadyumna, nerespectând legile luptei, l-a omorât pe Drona, în timp ce se afla singur în carul sãu de luptã, hotãrât sã moarã, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Nakula (unul dintre Pandavii gemeni), fiul lui Madri, angajându-se în prezenţa întregii armate, într-o luptã de unul singur cu fiul lui Drona şi arãtând cã este egal acestuia, şi-a condus carul de luptã în cercuri în jurul acestuia, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Cãnd la moarte lui Drona, fiul acestuia a folosit în mod abuziv arma numitã Narayana, dar a eşuat în a-i distruge pe Pandavi, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Bhima a bãut sângele lui Duhşasana pe câmpul de luptã, nimeni fiind în stare sâ-l opreascã, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã extraordinar de viteazul Karna, invincibil în luptã, a fost ucis de Arjuna în acel rãzboi fratricid, chiar şi pentru semizei misterios, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit ca Yudhşthira, Cel Drept, l-a doborât pe eroicul fiu al lui Drona, Duhşasana şi pe preaputernicul Kritavarman, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã viteazul rege din Madra, care a îndrãznit sã lupte împtriva lui Krişna, a fost ucis de cãtre Yudhişthira, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Suvala, ce poseda puteri mistice, sursa jocurilor de noroc şi a intrigilor, a fost ucis în luptã de Sahadeva, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã Duryodhana, doborât de obosealã, a fugit pentru a se adãposti singur, şi fãrã nici un car de luptã, în apa unui lac, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Pandavii s-au dus la acel lac împreunã cu Vasudeva, şi stând pe malul acestuia, au început sã se adreseze în mod dispreţuitor fiului meu, care era incapabil sã rãspundã acelor afronturi, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã în timp ce etala diferite moduri (de atac şi apãrare) în lupta cu buzduganul, el (Duryodhana) a fost în mod necinstit ucis, conform sfatului lui Krişna, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

Când am auzit cã fiul lui Drona împreunã cu alţii, prin omorârea Panchalilor, şi fiilor lui Draupadi în somn, au comis o faptã infamã şi oribilã, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Aşwatthaman, în timp ce era urmãrit de Bhima, a declanşant, arma numãrul unu, Aişika, prin care fãtul din pântec(ul lui Uttara) a fost rãnit, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã arma Brahmaşira (declanşatã de Aşwatthaman) a fost contracaratã de Arjuna cu o altã armã peste care el a pronunţat cuvântul „Sasti”, şi cã Aşwatthaman a trebuit sã cedeze excrescenţa giuvaerului pe care îl purta în frunte, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.
Când am auzit cã Dwaipayana (Vyasa) şi Krişna l-au blestemat pe Aşwatthaman pentru ceea ce a fãcut, atunci, oh Sanjaya, nu am mai avut nici o speranţã de succes.

1.8

Vai oh, vai! Gandhari (mama celor 100 de Kauravi de naturã demonicã), lipsitã de copii, nepoţi, pãrinţi, fraţi, şi rude, e demnã de milã. Dificilã a fost treaba executatã de Pandavi: ei au recuperat un regat fãrã rival.

Vai oh, vai! Am auzit cã rãzboiul a lãsat doar zece supravieţuitori: trei de partea noastrã, şi şapte de partea Pandavilor. În acest rãzboi îngrozitor optsprezece Akşauhini de Kşatria (luptãtori) au fost ucişi! Totul în jur se aflã într-o completã întunecime, simt cã leşin: conştiinţa mã pãrãseşte, O Suta, iar mintea mi s-a zãpãcit

Sauti spuse:
- Dhritaraştra, lamentându-se pentru soarta sa, în cuvintele de mai sus, a fost doborãt de o extremã suferinţã, şi pentru un timp rãmase fãrã simţire, dar fiind readus în fire, i se adresã lui Sanjaya cu urmãtoarele cuvinte:
- Dupã tot ceea ce s-a întâmplat, oh Sanjaya, vreau fãrã întârzire, sã-mi pun capãt zilelor; nu mai are nici un sens în a gãsi plãcere în viaţã.
Sauti spuse:
- Înţeleptul fiul al lui Gavalgana (Sanjaya) se adresã amãrâtului rege al pãmântului (Dhritaraştra) care astfel vorbea şi se lamenta, sâsâind asemenea unui şarpe, şi în mod repetat zugrãvind totul în cuvinte ce pãreau sã aibã o deosebitã importanţã:
- Ai auzit, oh raja (rege), despre mãreţii oamenii a cãror putere e nemaipomenitã, oameni descrişi de Vyasa şi de înţeleptul Narada; oameni nãscuţi în mãreţele familii regale, strãlucind datoritã calitãţilor deosebite, versaţi în ştiinţa armelor celeste, oameni care au cucerit lumea prin dreptate şi executarea ceremoniilor sacrificiale, cu ofrande corespunzãtoare (pentru Brahmani), au obţinut renume în aceastã lume, dupã care s-au cufundat în râul timpului. Printre ei se numãrã Sivya; viteazul Maharath; Srinjaya, mãreţ printre cuceritori; Suhotra; Rantideva, şi Kakşivanta, a cãrui glorie e mãreaţã; Valkika, Damana, Saryati, Ajita şi Nala; Vişwamitra, distrugãtorul duşmanilor; Amvarişa, mare în putere; Marutta, Manu, Ikşaku, Gaya şi Bharata; Rama fiul lui Daşaratha, Sasavindu şi Bhagiratha; Kritavirya cel fericit, şi de asemenea Janamejaya; şi Yayati, cel al faptelor bune, care a executat sacrificii, la care au luat parte şi fiinţele cereşti, şi ale cãrui altare au marcat întregul pãmânt atât in regiunile locuite, cât şi în cele nelocuite.
Despre aceşti douzecişipatru de Raja (regi) a vorbit în vechime înţeleptul celest Narada, adresându-se lui Saivya care se afla în mare suferinţã, datoritã pierderii copiilor sãi.

În afarã de aceştia, alţi Raja s-au dus înaintea acestora, şi care erau încã mai puternici decât aceştia, luptãtori în care de luptã, cu mintea nobilã şi strãlucind cu fiecare calitate minunatã.
Aceştia au fost: Puru, Kuru, Yadu, Sura şi Vişwaşrawa, a cãrui glorie e mãreaţã, Anuha, Yvanaswu, Kakutstha, Vikrami şi Raghu; Vijava, Virihorta, Anga, Bhava, Sweta, şi Vripadguru;
Usinara, Sata-ratha, Kanka, Duliduha, şi Druma; Dambhodbhava, Para, Vena, Sagara, Sankriti, şi Nimi;
Ajeya, Parasu, Pundra, Sambhu, şi sfântul Deva-Vridha;
Devahuya, Supratika, şi Vrihad-ratha; Mahatsaha, Vinitatma, Sukratu, şi
Nala, regele Nişadilor; Satyavrata, Santabhaya, Sumitra, şi conducãtorul Subala;
Janujangha, Anaranya, Arka, Priyabhritya, Chuchi-vrata, Balabandhu, Nirmardda, Ketusringa, şi Brhidbala;
Dhriştaketu, Brihatketu, Driptaketu, şi Niramaya; Abikshit, Chapala, Dhurta, Kritbandhu, şi Dridhe-shudhi; Mahapurana-sambhavya, Pratyanga, Paraha şi Sruti.

Despre aceştia, oh conducãtorule, şi alţi regi, auzim ca fiind enumãraţi cu sutele şi miile, iar alţii cu milioanele, prinţi de mare putere şi înţelepciune, pãrãsind plãceri fãrã de mãsurã pentru a întâlni moartea, ca şi fii tãi! Faptele lor cereşti, vitejia, generozitatea, credinţa, adevãrul, puritatea, simplicitatea şi mila lor este cunoscutã lumii în înregistrãrile timpurilor trecute fãcute de cãtre barzi sfinţi, de mare înţelepciune.

Deşi dotaţi cu toate marile virtuţi, ei şi-au dat viaţa. Fii tãi erau rãuvoitori, inflamaţi de pasiune, avari şi cu înclinaţii rele. Oh, Bharata, tu eşti versat în şastra (scripturi), inteligent şi înţelept.

Cei a cãror înţelegere este ghidatã de şastra (scrierile spirituale) nu se cufundã niciodatã în nenorocire.

Tu eşti doar obişnuit atât cu mila cât şi cu severitatea destinului, de aceea anxietatea privind siguranţa copiilor tãi nu este binevenitã.
Mai mult decât atât, nu se cade sã plângi pentru ceea ce trebuie sã se întâmple, pentru cã nimeni nu poate evita prin înţelepciune, hotãrârile destinului.

Nimeni nu poate pãrãsi calea ce-i este trasatã de Providenţã.

Existenţa (materialã) şi inexistenţa, plãcerea şi durerea (care vin din mintea si corpul material) îşi au rãdãcina în Timp.
În Timp sunt create toate lucrurile şi în Timp sunt distruse.
Timpul e cel ce arde toate creaturile şi tot Timpul e cel ce stinge focul.
Toate stãrile, binele şi rãul, în cele trei lumi (materiale – paradisiacã, pãmânteanã şi demonicã) sunt cauzate de Timp. Timpul „micşoreazã” toate lucrurile şi le creeazã din nou. Timpul, singur rãmâne treaz, când toate lucrurile adorm. Cu adevãrat Timpul nu poate fi învins. Timpul trece peste toate lucrurile fãrã a fi împiedicat.
Stiind prea bine cã toate lucrurile din trecut şi viitor, şi tot ceea ce existã în prezent sunt vlãstarele Timpului, nu se cade sã renunţi la raţiune.

Sauti spuse:
- Fiul lui Gavalgana, consolându-l în felul acesta pe regalul Dritharaştra, care era doborât de amãrãciune datoritã pierderii fiilor sãi, i-a redat pacea minţii. Luând aceste fapte pentru subiectul sãu, Dwaipayana (Vyasa) a compus o sfântã Upanişadã, care a fost prezentatã lumii de cãtre sfinţii barzi în Purane compuse de aceştia.
Studiul Maha-Bharatei este un act de pietate (eternă ). Cel care citeşte chiar şi un rãnd cu credinţã şi-a eradicat cu desãvârşire pãcatele.

Aici au vorbit semizeii (deva), Devarşii şi Brahmarşii puri ai faptelor bune, şi de asemenea Yakşaii, mãreţi Uragai (Nagai). Aici de asemenea a fost descris eternul Vasudeva, care posedã (pe deplin) cele şase atribute (ale Absolutului). El este Adevãrul şi dreptatea, purul şi sfântul, eternul Brahman, Sufletul Suprem, lumina continuã adevãratã, ale cãrui fapte divine sunt povestite de cãtre cei învãţaţi şi înţelepţi; de la care a început inexistentul şi existent-inexistentul univers, cu principiile generãrii şi progresiei, al naşterii, morţii şi re-naşterii.

Aici a fost tratatã şi Adiyatma (spiritul supraveghetor al naturii) acel partaketh al atributelor celor cinci elemente (grosiere).
De asemenea a fost descris cine este puruşa (Cel ce se desfatã), care se aflã dincolo de asemenea eptitete ca „nemanifestat” şi altele asemãnãtoare;
de asemenea ceea ce, cei mai de seamã yatii (clar vãzãtori), scutiţi de un destin obişnuit,
dotaţi cu putere de meditaţie (dhyana) şi austeritate (tapa) admirã (sufletul) sãlãşuind în inimile lor, ca o imagine reflectatã în oglindã.

Cel ce are credinţã transcendentală, e devotat pietãţii, şi e constant în practicarea virtuţii, citind aceastã secţie, este eliberat de pãcat.
Cel ce are credinţã transcendentală şi în mod constant aude de la început, recitarea acestei secţii din (maha) Bharata, numitã Introducere, nu suferã niciodatã greutãţi.

În zilele de demult, punând cele patru Vede de o parte şi Bharata de cealaltă pe o balanţă cerească, semizeii au văzut că cea din urmă atârna mai greu decât Vedele, cu toate misterle lor, şi ca urmare de atunci ea a fost numită Maha-bharata (măreaţa Bharata). Fiind considerată superioară atât ca substanţă cât şi ca importanţă a semnificaţiilor, ea a fost numită Maha-bharata. Cel ce cunoaşte înţelesul acesteia este salvat de orice păcat.

Austeritatea (tapa) este inocentă, studiul nu este dăunător, prescripţiile Vedice indicate pentru toate neamurile nu sunt dăunătoare, acumularea averii prin osteneală nu e dăunătoare; dar când se face abuz în practicarea lor, ele devin o sursă a răului.

Cel ce repetã orice parte a introducerii la rãsãritul şi apusul soarelui este eliberat de pãcatele comise în timpul zilei sau în timpul nopţii.
Aceastã secţie, corpul Bharatei este adevãr şi nectar.
Aşa cum untul se aflã în iaurt, Brahmana printre bipezi, Aranyaka în Vede, şi nectarul între medicamente, aşa cum marea este eminentã printre recipientele de apã şi vaca printre patrupede, la fel e şi (Maha) Bharata printre toate istoriile.

Cel care a fãcut, chiar şi un singur vers, sã fie recitat Brahmanilor în timpul ceremoniei funerare (şradha), a realizat o ofrandã de mâncare şi bãuturã inepuizabilã pentru strãmoşii sãi.

Cu ajutorul istoriei şi al Puranelor, Vedele pot fi explicate; dar vedelor le e fricã de cea mai micã informaţie, dacã nu e absolut necesarã. Cel învãţat, care recitã altora aceastã Veda a lui Vyasa, culege avantaje. Fãrã nici o îndoialã, aceasta poate distruge chiar şi pãcatul uciderii unui embrion şi altele la fel de grele. Cel ce citeşte acest sfãnt capitol al lunii, citeşte întreaga Maha Bharata. Cel ce aude zilnic şi cu veneraţie aceastã lucrare sfântã , acumuleazã viaţã lungã, renume şi urcã la ceruri (în paradis - planetele semizeilor).