Adi Parva 3

Regele Geanamegeaia este blestemat în timpul ceremoniei sacrificiale

Sauti (fiul lui Romaharșana) spuse:
Mai de mult Geanamegeaia, fiul lui Parikșit, participa împreună cu frații săi la o ceremonie sacrificială de lungă durată pe câmpia de la Kurukșetra (unde avusese loc bătălia dintre Pandavi și Kauravi).
Frații săi erau Șrutasena, Ugrasena und Bhimasen. Și cum stăteau acolo în arena sacrificială apăru acolo un urmaș al cățelei cerești Sarama. Fiind bătut de frații lui Geanamegeaia fugi la mama sa plângând.

Iar mama sa văzându-l plângând tare, l-a întrebat:
- De ce plângi? cine te-a bătut?
Și fiind astfel întrebat, îi spuse mamei sale: "M-au bătut frații lui Geanamegeaia."
Iar mama sa replică: "Probabil ai comis vreo prostie pentru care ai fost pedepsit!"
El răspunse: "N-am făcut nici o prostie. N-am atins untul sacrificial cu limba și nici nu l-am privit."

Mama sa Sarama auzind acestea s-a întristat tare datorită suferinței fiului ei și se duse acolo unde se aflau Geanamegeaia și frații săi la sacrificiul care urma să dureze deosebit de mult.
Ea se adresă furioasă lui Geanamegeaia, spunând:
- Acest fiu al meu nu a comis nici o greșeală, el nu a privit către untul sacrificial și nici nu l-a atins cu limba sa.
De ce a fost bătut atunci?

Ei nu au replicat nimic; la care ea spuse:
- Așa cum mi-ați bătut copilul, care nu a comis nici o greșeală, la fel răul să vă ajungă, atunci când vă așteptați mai puțin.
Geanamegeaia fiind astfel adresat de doamna cerească Sarama,deveni deosebit de alarmat și deprimat.
După ce sacrificiul a fost terminat, reîntorcându-se la Hastinapur, a început să caute cu Purohit (preot), care să poate să-l absolve de păcat, și să neutralizeze efectele blestemului.

Soma-șrava trebuie să-l protejeze pe regele Parikșit

Într-o zi, pe când Geanamegeaia, fiul lui Parikșit, vâna, observă într-a anumită parte a regatului său un hermitaj un anumit înțelept spiritual faimos, Șruta-șrava. El avea un fiu pe nume Soma-șrava puternic anagjat în devoțiunea ascetică. Dorind să-l numească pe fiul acestui Riși ca purohitul său, l-a salutat pe Riși și i s-a adresat, spunându-i:
-O posesor al celor șase opulențe, fie ca fiul tău să devină purohitul meu.
Fiind astfel adresat, Riși îi răspunse lui Geanamegeaia:
- O Geanamegeaia, acest fiu al meu, care este cufundat în devoțiunea ascetică, perfect în cunoașterea Vedelor, și dotat cu forța deplină a practicilor ascetice e născut de o ființă din regnul șerpilor care a băut fluidul meu vital.
El te poate absolva de orice ofense (păcate), cu excepția celor comise împotriva lui Maha-deva (Șiva).
El are însă un obicei aparte, și anume acela de a acorda unui Brahman orice acesta ar cere de la el.
Dacă ești de acord cu asta, ia-l cu tine.
Fiind astfel adresat de riși, Geanamegeaia replică:
- Așa să fie.

Și acceptându-l ca purohit,s-a reîntors în capitala sa; și s-a adresat fraților săi spunând:
Aceasta este persoana pe care am ales-o ca maestrul meu spiritual; orice va spune trebuie urmat, fără a fi pus în discuție. Iar frații săi au făcut așa cum li s-a spus. După ce le-a dat aceste îndrumări fraților săi a mărșăluit către Takșa-șila și adus acea țară sub controlul său.

Istoria lui Dhaumya și Aruni

Pe atunci trăia un riși pe nume Ayoda-Dhaumya; iar Ayoda-Dhaumya avea trei dispcipoli: Upamanyu, Aruni, și Veda. Iar riși l-a rugat pe unul dintre discipoli, Aruni din Panchala să se ducă și să astupe o breșă facută de apă într-und dig de pe un câmp. Fiindu-i astfel ordonat de câtre maestrul său Aruni din Panchala plecă imediat. Ajungând acolo și-a dat seama că nu poate opri apa cu mijloace obijnuite. Și a devenit foarte abătut, pentru că nu putea îndeplini ordinul maestrului său. În cele din urmă a găsit o cale și-și spuse:“Ei bine, am s-o fac astfel.“ și să așezat el însuși în breșa respective; și apa a fost oprită.

La ceva timp după aceea, maestrul Ayoda-Dhaumya i-a întrebat pe ceilalți discipoli unde este Aruni din Panchala. Iar aceștia îi spuseră:“A fost trimis de dumneavostră, spunându-i:“Du-te și astupă breșa de apă de pe câmp.““ Fiindu-i astfel amintit Dhaumya se adresă discipolilor săi, spunând: “Hai să mergem acolo unde este!“ Și ajungând acolo strigă:“Hei, Aruni din Panchala unde ești? Vino încoa, copile!“ Iar Aruni din Panchala auzind vocea maestrului ieși repede din breșă și se duse în fața maestrului. Adresându-i-se acestuia, Aruni spuse: „Sunt aici în breșa de apă. Nefiind în stare să fac rost de alte mijloace, m-am așezat eu în breșă, pentru ca apa să nu se scurgă.
Numai după ce ți-am auzit vocea am părăsit-o, și am permis apei să se scurgă, venind aici în fața ta. Te salut Maestre; spune-mi ce să fac.“

Fiind adresat în felul acesta Maestrul replică: „Pentru că ridicându-te din dig al lăsat apa să curgă, te vei numi de aici înainte, ca semn al favoarei Maestrului, Uddalak (Cel ce a lăsat apa să curgă).“ Iar pentru că mi-ai ascultat cuvintele, fie ca să ai mult noroc. Și toată Veda și scrierile despre Dharma (Datoria prescrisă) să strălucească în tine.
Iar Aruni fiind astfel adresat de perceptorul său, plecă în țara în care i-a dorit inima.

Povestea lui Upamanyu I

Numele unui alt discipol al lui Ayoda-Dhaumya era Upamanyu. Și a venit ziua în care Dhauya a hotărât:
"Copile, du-te și ai grijă de vite." Și Upamanyu ascultă. Toată ziua avea grijă de vite iar seara se întorcea în casa învățătorului său, se prezenta în fața acestuia și îl saluta cu respect. După câteva zile remarcă învățătorul său, că tânărul sta în fața sa în cea mai bună formă corporală și îl întrebă:
"Upamanyu, copile, din ce te hrănești? Arăți deosebit de plinuț."

Răspunsul a fost:
"Stăpâne, mă hrănesc din cerșit." iar învățătorul a replicat:
"Ceea ce ți se dă de pomană, nu trebuie să păstrezi pentru tine, fără să-mi oferi mie."
După aceste cuvinte, plecă Upamanyu. După ce a primit de pomană a oferit-o învățătorului său iar acesta ia luat totul. După ce Upamanyu a fost tratat astfel, s-a întors la vite. A avut grijă de ele toată ziua iar seara s-a prezentat în fața învățătorului său, salutând respectuos.

Acesta remarcă faptul că discipolul său arăta la fel ca înainte și de aceea i se adresă acestuia:
"Upamanyu, copile, eu îți iau tot ce obții din cerșit; cum faci să te hrănești?"
Upamanyu explică:
"Stăpâne, după ce ți-am dat tot ce am luat de pomană, mă mai duc a doua oară, ca să mânânc și eu."
Învățătorul îi spuse:
"Acesta nu este felul în care trebuie să asculți cuvintele învățătorului tău. În felul aceste micșorezi sprijinul celor care de asemenea trăiesc din cerșit. Felul acesta prin care te-ai întreținut, este cel al unui lacom."

Upamanyu a fost de acord cu ce i-a spus învățătorul și plecă pentru a avea grijă de vaci. Se îngrijea ziua de ele, iar seara se întorcea la casa învățătorului său, se prezenta în fața lui și îl saluta cu respect. Și totuși încă mai era plinuț și de aceea a fost întrebat:
"Upamanyu, copile, eu îți iau tot ceea ce ceri de pomană pentru mine, și nu te mai duci a doua oară să ceri de pomană. Totuși arăți sănătos și rotund. Cum reușești acest lucru?"
Upamanyu răspunse:
"Beau lapte de la vaci."

Totuși învățătorul său îi spuse:
"Nu e corect din partea ta să bei din acest lapte, fără ca întâi să ceri permisiune."
Upamanyu a fost de acord și plecă să aibă grijă de vaci.
După un timp, întorcându-se din nou pentru a-și saluta învățătorul, acesta nu se schimbase. Dhaumya l-a întrebat din nou:
" Upamanyu, copile, tu nu mânânci din pomană pe care mi-o dai, nu te duci a doua oară la cerșit și nici nu mai bei din laptele vacilor mele și încă ești gras. Cu ce te hrănești?"

Acesta răspunse:
"Stăpâne, eu ling spuma pe care vițeii o scot după ce au supt."
La care învățătorul spuse:
"Acum sunt sigur că vițeii, datorită milei pe care o au pentru tine, dau afară mari cantități de spumă. Vrei să le deranjezi astfel mâncatul? Să știi că nu este corect din partea ta să bei spuma."
Upamanyu fu de acord și plecă.

Povestea lui Upamanyu II

Fiind oprit de Învățătorul său, el nu a mai mâncat din pomană, nu a mai băut nici lapte și nici spumă, și nu a mai avut absolut nimic de mâncare. Într-una din zile, datorită foamei a mâncat din frunzele unui copac Arka în pădure. Calitățile usturătoare, amare, crude și sărate i-au atacat ochii și a orbit. Și în timp ce el se târa a căzut într-un șanț adânc și nu s-a mai putut întoarce la casa lui Riși.

Când în acea zi soarele a coborât după crestele munților, Învățătorul se adresă discipolilor, spunând că Upamanya nu era prezent. Aceștia îi spuseră că acesta plecase să pască vitele. Iar Dhaumya se gândi că datorită faptului că el îi impusese lui Upamnyu să se abțină de la orice, nu mai venise acasă.

"Hai să mergem să-l căutăm." Zis și făcut. Dhaumya se duse cu discipolii săi în pădure și începu să strige: " Hei Upamanyu, unde ești? Vino încoa, copile!" Când Upamanyu i-a auzit vocea învățătorului, răspunse tare: "Sunt aici, pe fundul unei groape." Învățătorul îl întrebă:"Cum de ai căzut acolo?" Upamanyu răspunse: "Am orbit, după ce am mâncat frunze din copacul arka și așa am căzut aici."

Ca urmare îl sfătui învățătorul său: "Venerează-i pe gemenii Așvini, care sunt medicii zeilor. Ei îți vor reda vederea." Fiind astfel sfătuit de învățătorul său, începu Upamanyu să-i laude pe gemenii Așvini cu următoarele cuvinte din Vede:

"O voi cei printre cei dintâi născuți, voi existați înainte de creație.
Voi vă manifestați în minunatul univers al celor cinci elemente.
Eu doresc să vă văd cu ajutorul cunoașterii auzite și a meditației, pentru că sunteți fără de limită.
Voi sunteți însuși mersul naturii și sufletele înțelepte care pătrund acest ciclu.
Voi sunteți păsări cu pene minunat de frumoase, care lasă pe corp, ca pe un copac.
Sunteți eliberați de cele trei atribute generale ale sufletelor.
Vă aflați dincolo de orice comparații.
Pătrundeți întregul univers cu mintea fiecărei ființe create.
Sunteți Șoimi aurii.
Voi sunteți esența în care dispar toate lucrurile.
Sunteți fără de greșeală, și nu cunoașteți deteriorare.
Aveți ciocuri frumos formate, care nu lovesc niciodată pe nedrept și în fiecare luptă sunteți victorioși.
Cu siguranță că domniți peste timp.
Voi ați creat soarele și țeseți minunata haină a anului zi și noapte cu fire albe și negre."
Și cu pânzele așa împletite ați stabilit două tipuri de acțiuni, care se referă la zei și strămoși (Pitris).
Voi eliberați pasărea vieții pentru a degusta marea fericire, care fusese prinsă de timp, și care reprezintă puterea infinitului suflet.
Cei ce se află într-o ignoranță profundă, datorită faptului că sunt înșelați de simțuri, presupun că voi, care nu sunteți dependenți de atributele materiei, aveți o formă.

Trei sute șaizeci de vaci, ce corespund tot atâtor zile, nasc un vițel, iar acesta este anul. Acest vițel este creatorul și distrugătorul a tot ceea ce există.
Cei ce caută Adevărul, chiar dacă urmează multe căi, strâng laptele Adevărului cu ajutorul său. Voi Aswini, sunteți creatorul acestui vițel.
Anul este butucul unei roți, la care sunt atașate 720 de spițe, care sunt zilele și nopțile unui an. Circumferința roții este fără de sfârșit și corespunde celor 12 luni. A
ceastă roată este plină de iluzii și nu cunoaște deteriorare. Ea influnețează toate ființele în această sau altă lume. Voi Aswini ați pus în mișcare această roată.

Roata timpului, așa cum este reprezentată de an, mai are un butuc, și anume cele șase luni.
Numărul corespunzător spițelor este 12 iar acestea sunt zodiacul.
Astfel această roată a timpului revelează frunctele faptelor tuturor ființelor. Chiar și zeii conducători sunt implicați în această roată.
Fiind subiectul influenței sale nefaste, oh Aswini, eliberați-mă din această roată a timpului. Oh Aswini, voi sunteți acest univers al celor cinci elemente.

Voi sunteți obiectele, de care ne bucurăm în această lume și în cealalteă.
Faceți să fiu independent de influența celor cinci elemente! Și deși sunteți Suprema Energie, v
ă deplasați pe suprafața pământului în diferite forme degustând plăcerile pe care le oferă simțurile.

Upamanyu III

Upamanyu contiună:
"La început voi ați cret cele 10 puncte ale universului! Apoi ați plasat Soarele și Luna sus pe cer! Rișii înțelepți,
conform mersului aceluiași soare, execută actele sacrificiale, iar zeii și oamenii, conform a ceea ce le-a fost destinat,
execută acte sacrificiale, bucurându-se de fructele acelor acte!

"Amestecând cele trei [CENSORED] ri, ați produs toate obiectele vederii! Tocmai din aceste obiecte și-a avut originea universul,
în care zeii și oamenii sunt angajați în propriile lor ocupații și într-adevăr toate ființele au fost dotate cu viață!
"Aswini, vă ador! Ador de asemenea cerul, care este lucrarea mâinilor voastre! Voi sunteți cei ce acordă rezultatele tuturor activităților
de care nici zeii nu sunt independenți! Voi înșivă sunteți independenți de rezultatele activităților voastre!

"Voi sunteți părinții tuturor! Ca bărbați și femei voi sunteți cei ce înghit mâncarea care ulterior se transformă în viața ce creează fluidul și sângele!
Noul născut suge țâța mamei sale. În adevăr voi sunteți cei ce luați forma copilului! Aswini, acordați-mi vedere pentru a-mi proteja viața!"
Invocați în acest fel Aswii au apărut, spunând: 'Suntem mulțumiți. Iată o prăjitură pentru tine. Ia-o și mănânc-o.'

Iar Upamanyu fiindu-i vorbit astfel, replică, 'Cuvintele voastre, O Aswini, nu s-au dovedit niciodată false.
Dar fără să ofer mai întâi această prăjitură învățătorului meu, nu îndrăznesc să o iau.'
Aswinii replicară, 'Mai înainte învățătorul tău ne-a invocat și el. Ca urmare i-am oferit și lui o prăjitură ca aceasta;
iar el a luat-o fără a o oferi învățătorului său. Fă ceea ce și învățătorul a făcut.'

Fiind adresat în felul acesta Upamanyu li se adresă din nou, 'O Aswini, vă cer iertare,
dar fără a o oferi învățătorului meu, nu îndrăznesc să accept această prăjitură.'
Atunci Aswinii spuseră, 'O, suntem foarte mulțumiți de devoțiunea ta față de învățătorul tău.
Învățătorul tău are dinți negrei de fier. Ai tăi să fie de aur. Fie ca să-ți recapeți vederea și să ai parte de fericire.'

"Fiindu-i vorbit astfel de Aswini și-a recuperat vederea, și apoi înfățișându-se învățătorului său l-a salutat și i-a spus totul.
Învățătorul său a fost mulțumit de el și i-a spus, 'Fie ca să ai parte de prosperitate, așa cum au spus Așvinii.
Toate Vedele și Scrierile despre Datoria Prescrisă (Dharma) să strălucească în tine.'
Aceasta a fost încercarea lui Upamanyu.

Veda

Apoi a fost rândul unui alt discipol de-al lui Ayoda-Dhaumya.
Odată învățătorul său i s-a adresat, spunându-i: „Veda, copilul meu, mai rămâi o perioadă în casa mea și servește-mă.
Aceasta va fi pentru propriul tău profit. “ Veda a fost de acord și a mai rămas o perioadă în casa învățătorului servindu-l.
Asemenea unui bou sub povara stăpânului a îndurat frig și căldură toridă, foame și sete, fără a cârti vreodată.
Și nu după mult timp învățătorul său a fost mulțumit de el.
Și ca o consecință a acelei mulțumiri a obținut mult noroc și cunoaștere universală.

Iar Veda primind permisiunea învățătorului său, l-a părăsit, după ce și-a terminat studiul, și a intrat în rândul familiștilor.
În timp ce locuia în propria sa casă, a primit trei discipoli.
El însă nu le-a cerut niciodată să presteze vreo muncă sau să se conformeze automat cererilor sale,
datorită experienței avută în timp ce trăise în cas învățătorului său. De aceea nu i-a tratat cu severitate.

Utanka discipolul lui Veda I

După un timp Geanamegeaya (Fiul regelui Parikșit) și Paușya, amândoi făcând parte din clasa războinicilor (kșatriya)
ajungând la reședința brahmanului Veda, l-au numit ca sfâtuitor sacral (upadhyaya).
Într-una din zile, în care trebuia să plece pentru a asista o lungă ceremonie sacrificială, l-a numit pe Utanka, unul dintre discipolii săi, pe nume Utanka pentru a avea grijă de gospodărie.
Utanka, spuse el, să ai grijă, nu neglija să faci tot ceea ce este nevoie în casa mea.

Dându-i astfel îndrumări lui Utanka, plecă în călătorie.
Iar Utanka, având mereu în minte îndrumările învățătorului, se mută în casa acestuia.
În timp ce locuia acolo, femeile din casa învățătorlui s-au adunat și i s-au adresat acestuia, sunând:
"Utanka, stăpâna ta se află se află în acel sezon în care împerecherea aduce roade.
Învățătorul este absent; ia-i tu locul și fă ceea ce este nevoie."
Utanka răspunse: "Nu este corect să fac acest lucru la cererea femeilor:
Învățătorul m-a instruit să nu fac ceea ce nu se cuvine."

După un timp învățătorul s-a întors și auzind tot ceea ce se întâmplase,
a fost foarte mulțumit și i s-a adresat lui Utanka: "Utanka, copilul meu, cu ce să te binecuvântez?
Am fost servit așa cum trebuie și ca urmare prietenia noastră a crescut.
De aceea îți dau voie să pleci. Du-te, și fie ca dorințele tale să fie îndeplinite."

Auzind acestea, Utanka replică: "Lasă-mă să fac ceva ce îți va face plăcere, pentru că se spune că:
"Cel ce dă instrucțiuni dar nu ține cont de procesul de dare al instrucțiunilor,
iar cel ce le primește nu ține cont de proces, unul dintre aceștia moare,
iar dușmănia apare de asemenea între aceștia."

De aceea primind permisiunea de a pleca, doresc să-mi răsplătesc învățătorul."
Auzind acestea maestrul său spiritual a replicat: "Utanka, copilu' meu, mai așteaptă un timp."
După ce a mai trecut un timp, Utanka s-a adresat din nou maestrului său spiritual, spunându-i:
"Comandă-mi să-ți aduc ca honorar ceea ce-ți dorești." Iar învățătorul său îi răspunse:
"Dragul meu Utanka de multe ori mi-ai tot vorbit de dorința ta de a-mi dărui ceva,
ca răsplată pentru învățăturile primite. Ce să zic?!
Du-te și întreab-o pe stăpâna ta, ce-și dorește. Și adu-i ceea ce-ți va spune."

Fiind astfel îndrumat de maestrul său spiritual, Utanka se adresă apoi soției acestuia:
"Doamnă, am obținut permisiunea maestrului de a pleca acasă, și aș vrea să-ți ofer ceva ce te poate încânta, ca honorar pentru instrucțiunile primite, pentru a nu pleca precum un datornic. De aceea te rog să-mi spui ceea ce ți-ai dori."

Ea replică: "Du-te la regele Paushya și cere de pomană de la el perechea de cercei pe care o poartă regina sa și adu-i încoa. A patra zi de azi încolo este o zi sacră, în care aș vrea să apar în fața brahmanilor (care vor veni în casa noastră pentru a fi ospătați) ornamentată de acești cercei.
Adu acest lucru la bun sfârșit, Utanka!
Dacă vei reuși, vei avea parte de fericire; dacă nu, ce fel de bine mai poți aștepta?"

Utanka II

Primind această poruncă Utanka plecă. Și mergând pe drum a văzut o bovină de o mărime extraordinară,
iar pe ea se afla o persoană de o statură ieșită din comun. Iar acela i se adresă lui Utanka spunându-i:
"Mănâncă din balega acestui taur." Utanka însă nu a vrut să urmeze îndemnul. Persoana i se adresă din nou:
"Utanka, mănânc-o fără să te gândești prea mult. Și maestrul tău a mâncat din ea înaintea ta."
Iar Utanka a lăsat să se înțeleagă ca este de acord și a mâncat din balegă și a băut din urina acelui taur.
S-a ridicat apoi respectuos, și-a spălat mâinile și gura (ca după fiecare masă) și a plecat spre locul unde se afla regele Puașya.

Ajungând la palat, Utanka l-a văzut pe Paușya stând (pe tron). Apropiindu-se de el Utanka l-a salutat pe monarch pronunțând binecuvântări, după care i-a spus:
"Am venit cu o cerere la tine."
Regele Paușya, după ce i-a răspuns la salutări îi spuse:
"Ce pot să fac pentru dumneavoastră?"
Iar Utanka răspunse:
"Am venit să cer ca pomană o pereche de cercei ca și cadou pentru maestrul meu. Și se cade din partea ta să-mi dai cerceii purtați de regina ta."
Regele Utanka replică:
"Utanka, du-te în apartamentele unde se află femeile și cere-i de la ea."

Utanka se duse în apartamentele femeilor, dar nedescoperind-o pe regină se întoarse la rege și-i spuse:
"Nu este corect să fiu tratat de tine în mod înșelător. Regina ta nu se află în apartamentele private, căci nu am putut s-o găsesc." Regele se gândi puțin și îi replică:
"Cred că ar trebui să iei în considerație faptul că s-ar putea să te afli într-o stare impură, ca urmare a unor impurități datorate nerespectării etichetei privind mâncarea.
Regina mea este o soție castă și nu poate fi văzută de cineva care este impur datorită contactului cu resturile unei mese; și nici nu apare în fața unuia care este astfel contaminat."
Fiind astfel informat, Utanka reflectă un timp și apoi spuse:
"Da, asta trebuie să fie. Fiind grăbit, am executat spălarea rituală în picioare."

Regele Paușya îi spuse:
"Aceasta este o încălcare a regulilor. Purificarea nu este corect executată în picioare sau din mers."
Iar Utanka fiind de acord cu aceasta, s-a așezat cu fața spre est și și-a spălat fața, mâinile și picioarele cu grijă.
Apoi fără a face zgomot a sorbit de trei apă fără spumă și fără a fi caldă și tocmai suficientă doar pentru a ajunge în stomac și și-a șters fața de două ori.
Apoi a atins cu apă deschiderile feței (urechile, nasul, ochii).
Și după ce a făcut toate acestea a mai intrat încă o dată în apartamentele femeilor și de data a văzut-o pe regină.

În momentul în care regina l-a văzut, l-a salutat respectuos și i-a spus:
"Bine ați venit, spuneți-mi ce pot face pentru dumneavoastră."
Iar Utanka îi spuse:
"Se cade să-mi dai cerceii tăi, căci îi cer pentru maestrul meu."
Iar regina fiind mulțumită de purtarea lui Utanka și considerându-l ca o persoană peste ale cărei cereri nu se poate trece, și-a scos cerceii și i-a dat acestuia, spunând:
"Acești cercei sunt doriți de Takșak, regele ființelor naga (persoane cu puteri mistice asemănătoare șerpilor). De aceea ar trebui să ai mare grijă de ei."

Utanka îi spune:
"Doamnă, nu aveți nici o grijă, Takșak nu mă poate învinge."
Și spunând acestea și luându-și la revedere de la regină reveni în fața regelui spunând că este mulțumit.
Apoi Paușya i se adresă lui Utanka:
"O persoană care să fie demnă de un act caritabil este rar întâlnită.
Tu ești un musafir calificat și de accea aș dori să execut ceremonialul sacrificial de venerare al strămoșilor - șraddha. Mai rămâi un timp."
Utanka replică: "Da, voi mai rămâne și te rog ca mâncarea pură care este gata să fie adusă înăuntru."

Iar regele dându-și acordul, mâncarea a fost adusă. Iar Utanka văzând că mâncarea ce-i fusese pusă în față avea fire de păr în ea și era caldă,
se gândi că este impură și îi spuse lui Paușya: "Îmi dai mâncare impură. De aceea, fie ca să orbești."
"Iar tu, pentru că îmi impuți că mâncarea care este pură ar fi impură, să nu ai parte de urmași."

Utanka îi spuse: "Nu se cade ca după ce-mi oferi mâncare contaminată, să mă blestemi. Vino și convinge-te cu ochii tăi."
Iar Paușya privind-o și-a dat seama că este într-adevăr contaminată, fiind rece și cu păr,
fiind preparată de o femeie ce nu-și acoperise părul și încercă să-l liniștească pe riși Utanka spunând:
"Mâncarea pusă în fața ta este rece și conține păr, fiind pregătită fără atenția cuvenită.
De aceea îmi cer iertare. Fă să nu-mi pierde vederea." Iar Utanka răspunse:

"Ceea ce am spus, se va întâmpla (fiindcă tot timpul am spus adevărul). Dar nu după mult timp fie ca vederea să-ți revină.
De asemenea fă ca blestemul tău să nu aibă efect asupra mea."
Paușya replică: "Nu pot să-mi revoc blestemul, deoarece furia mea nici acum nu s-a potolit. Dar tu nu cunoști aceasta,
deoarece inima unui brahman este moale asemenea untului nou bătut, deși cuvintele sale sunt asemenea cuțit ascuțit.
În ceea ce-i privește pe cei din clasa războinicilor este invers. Cuvintele lor sunt asemenea untului iar inima lor este asemenea cuțitului.
Dată fiind această situație, datorită inimii mele ca piatra nu pot neutraliza blestemul. Mergi în drumul tău."
Auzind acestea Utanka spuse:

"Ți-am arătat impuritatea mâncării și nu am fost mulțumit de tine. Iar tu ai spus că datorită faptul că pretind că mâncarea este impură,
când de fapt ar fi pură, mă blestemi. Pentru că blestemul tău se bazează pe o minciună, blestemul tău însuși este o minciună. De aceasta sunt sigur."

Utanka III

Pe drum Utanka observă departe un cerșetor gol venind spre el, uneori dispărea și apoi apărea din nou.
Utanka puse cerceii jos și intră într-un lac pentru a-și executa baia rituală. Cerșetorul apăru imediat și luând cerceii, a fugit.
După ce și-a terminat baia rituală, Utanka a ieșit din apă, s-a plecat în semn de respect față de zeil, maestrul spiritual și a plecat cu toată viteza în urmărirea hoțului.
Și după ce cu mare dificultate l-a ajuns din urmă, l-a prins cu forță. Dar într-o clipă cerșetorul a luat forma sa adevărată,
și anume cea a lui Takșak și a intrat cu repeziciune într-o gaură mare ce se deschisese în pământ.

Și după ce a intrat acolo, Takșak a pornit spre lăcașul său, regiunea Naga (a personelor cu puteri mistice, ce seamănă șerpilor).
Utanka amintindu-și de vorbele reginei a încercat să-l urmărească pe Takșak și a început să sape pământul cu un băț,
fără însă a face mult progres. Iar Indra (conducătorul zeilor) văzându-i necazul i-a trimis fulgerul (Vagira) pentru a-l ajuta.
Iar fulgerul a intrat în acel băț, care a croit un tunel în care Utanka a intrat și după un timp a putut privi lumea Naga-loka extinsă fără de limită,
cu sute de palate și vile cu turnuri, domuri și porți având din abundență locuri minunate pentru tot felul de jocuri și distracții.

Atunci Utanka a început să glorifice pe cei din neamul Naga cu următoarele versuri:
"Voi Naga, supușii marelui Aiaravata, splendizi în luptă, făcând să plouă cu lovituri ca din nori încărcați cu fulgere pe câmpul de luptă sunteți chipeși,
având forme diferite și împodobiți cu cercei de diferite [CENSORED] ri, voi copiii lui Airavata, strălucind asemenea soarelui pe firmament.
Pe malul de nord al Gangelui sunt multe locuri ale șerpilor. Acolo îi venerez constant pe marii Naga. Cine în afara lui Airavata ar dori să se mute în razele arzătoare ale soarelui?

Când Dhritaraștra (fratele lui Airavata) iese, 28008 Naga îl escortează. Voi cei care sunteți apropiații lui,
cât și voi cei care vă aflați la o oarecare distanță de el, vă venerez pe toți cei care îl aveți pe Airavata ca frate mai mare.
De asemenea, pentru a obține cerceii te venerez pe tine, Takșak, care mai înainte ai stat în Kurukșetra și în pădurea Khandava.
Takșak și Aswasena, voi sunt tovarăși constanți ce locuiesc în Kurukșetra pe maluriile lui Ikșumati.

De asemenea îl venerez pe ilustrul Srutasena, fratele mai tânăr al lui Takșak, care a stat în locul sfânt numit Maha-dyumna cu scopul de a opține conducerea peste cei din neamul Naga."
Brahmanaul, riși Utanka salutându-l astfel pe conducătorul celor din neamnul Naga, nu a reușit să primească cerceii și a devenit foarte gânditor.
Văzând că nu a obținut cerceii, deși îi venerase pe naga, privind deasupra sa a văzut două femei la un război de țesut,
lucrând o pânză cu o suveică fină; în războiul de țesut se aflau fire albe și negre. Și de asemenea văzu o roată cu 12 spițe, împinsă de 6 băieți.

De asemenea văzu un bărbat pe un cal arătos, căruia i se adresă cu următoarea mantra:
"Această roată a cărei circumferință este marcată de 24 de diviziuni și reprezintă tot atâtea schimbări lunare este prevăzută cu 300 de spițe.
Este un set, care este continu pus în mișcare de șase băieți (cele șase anotimpuri).
Aceste Doamne sunt natura universală care țese fără încetare o pânză cu fire [CENSORED] și albe, creind multitudinea de lumi și ființe care le populează.

Tu, cel ce mânuie fulgerul (Yahve) și protejează universul, cel ce i-a omorât pe Vritra-asur și Namuci,
care ești ilustru, cel ce poartă haina neagră și prezintă adevărul și neadevărul în univers, cel ce a primit ca vehicol,
calul care a fost primit din adâncurile oceanului și care nu este decât o altă formă a Zeului Focului (Agni), mă plec în fața ta Domn Suprem al celor trei lumi, o Purandara."

La aceasta bărbatul de pe cal îi spuse lui Utanka:
"Sunt mulțumit de venerarea ta. Ce binecuvântare îți dorești?"
Utanka replică:
"Fă ca Naga să se afle sub controlul meu."
Bărbatul îi spuse:
"Suflă în cal!"

Untanka suflă în acel cal, iar din fiecare deschiderea a acestuia au început să iasă flăcări și fum care păreau că urmează să distrugă regiunea Naga.
Iar Takșak surprins peste măsură și îngrozit de foc se grăbi să aducă cerceii și îi spuse lui Utanka:
"Domnule, vă rog să luați înapoi cerceii."
Și Utanka i-a luat.

Utanka IV

Și Utanka recuperând cerceii se gândi: „O, astăzi este ziua sacră a stăpânei mele și sunt departe de ea. Cum îmi voi putea arăta gratitudinea față de ea?“
Și în timp ce se gândea astfel neliniștit, cel de pe cal i se adresă, spunându-i: „Urcă pe cal Utanka, și într-o clipă te va duce la casa stăpânei tale.“ Iar Utanka arătând că este de acord, se urcă pe cal și ajunse imediat la casa stăpânului său.
Iar în acea dimineață stăpâna sa, după ce s-a îmbăiat, s-a așezat pentru a-și aranja părul, gândindu-se să rostească un blestem peste Utanka, dacă nu se va întoarce la timp. Între timp Utanka intră în casa stăpânului, se plecă respectuos în fața stăpânei și îi înmână cerceii. „
Utanka, spuse aceasta, ai sosit tocmai la timp în locul potrivit. Bine ai venit copilul meu, de felul tău ești inocent și de aceea nu te blestem. Fericirea te așteaptă. Fie ca dorințele să-ți fie încununate de succes!“

După aceea Utanka l-a așteptat pe maestrul său. Acesta l-a întâmpinat spunându-i: „Fi binevenit! Care a fost cauza îndelungatei tale absențe?“ Utanka răspunse:
„Maestre, în îndeplinirea sarcinii date, am fost împiedicat de Takșak, regele celor din neamul Naga. De aceea am și fost nevoit să ajung în regiunea lor. Acolo am văzut două domnișoare la un război de țesut, care făceau o pânză din fire albe și negre. Ce era asta? De asemenea acolo am văzut o roată cu 12 spițe, care era continuu învârtite de 6 băieți. Care este semnificația? Și cine este de asemenea bărbatul impunător pe care l-am văzut pe un cal de o mărime extraordinară? Iar când am fost pe drum am văzut de asemenea un taur cu un bărbat călare pe el, care m-a îndemnat: „Utanka mănâncă din balega acestui taur din care a mâncat și maestrul tău“ Și ca urmare am mâncat din acea balegă, conform vorbelor acestuia. Cine este el? Te rog lămurește-mă. Aș vrea să aud totul despre ei.“

Iar maestrul său fiind astfel întrebat, îi răspunse: “Cele două domnișoare pe care le-ai văzut sunt Dhata și Vidhata; firele albe și [CENSORED] reprezintă zilele și nopțile; roata cu cele 12 spițe învârtite de cei 6 băieți reprezintă anul care este împins de cele 6 anotimpuri. Bărbatul este Pargeanya, numit astfel pentru că este Zeitatea tutelară a Ploii și Fulgerului (Conducătorul zeilor cunoscut și sub numele de Indra), iar calul este Agni, Zeitatea tutelară a focului. Taurul pe care l-ai văzut pe drum este Airavata, regele elefanților; cel ce se afla pe el nu era altul decât Indra iar balega taurului, pe care ai mâncat-o este amrita – nectar divin. Desigur aceasta a fost cauza pentru care nu ai murit în regiunea Naga; iar Indra, care este prietenul meu și fiind înclinat spre milă, ți-a fost favorabil. Doar de aceea te-ai întors în siguranță și cu cerceii la tine. Acum poți merge unde dorești și fie ca să ai parte de fericire.“

Iar Utanka obținând permisiunea de a pleca, fiind mânat de furie și hotărât să se răzbune pe Takșak pentru comportamentul său meschin se îndreptă spre Hastinapur, unde în curând a și ajuns. Iar Utanka l-a așteptat pe regele Geananmegeaya, care tocmai se întorsese victorios din Takșa-șila. Și Utanka îl văzu pe victoriosul monarh înconjurat din toate părțile de miniștrii săi și pronunță binecuvântări în forma cuvenită.

În momentul potrivit i s-a adresat monarhului într-un discurs melodios și cu accent corect: „O, cel mai bun dintre monarhi, cum este posibil să-ți petreci timpul asemenea unui copil, când există o problemă urgentă care merită toată atenția ta?“

Sauti (povestitiorul) spuse: „Monarhul Geaname-geaya fiind adresat în felul acesta, îl salută pe excelentul brahman și replică: „Având grijă de supușii mei, îmi execut datoria prescrisă statutului meu. Spune-mi ce trebuie făcut și ce te-a adus aici.““

Cel mai de seamă dintre brahmani și distins peste măsură datorită faptelor sale virtuoase, fiind astfel adresat de excelentul monarch cu inimă largă, replică:
„O rege, ceea ce trebuie făcut, necesită atenția ta; de aceea te rog să o faci. O rege al regilor, tatăl tău a fost deprivat de viață de Takșak; de aceea trebuie să răzbuni moartea tatălui tău, care a fost cauzată de acel Naga perfid, asemenea unui șarpe. Cred că actul de răzbunare ordonat de destin a sosit. Mergi și răzbună moartea mărinimosului tău tată care, fiind fără motiv mușcat de acel șarpe perfid, a fost redus la cele cinci elemente, chiar asemenea unui copac lovit de fulger. Perfidul Takșak, cel mai rău dintre cei din rasa șerpilor de tip Naga, înfumurat de propria-i putere a comis un act fără rost mușcându-l pe rege, tatăl tău asemenea unui zeu, protectorul sfinților regali.

Rău în faptele sale, Takșak l-a determinat pe Kașyapa Muni să se întoarcă din drum, când se îndrepta spre tatăl tău în scopul a-l vindeca de mușcătura distructivă a lui Takșak. De aceea se cuvine să-l arzi pe acest ticălos în focul înflăcărat al Cermoniei Sacrificiale a Șarpelui. O rege, dă imediat ordine pentru pregătirea Ceremoniei Sacrificiale. În felul acesta vei răzbuna moarte tatălui tău și totodată îmi vei face și mie o mare favoare, pentru că acel ticălos perfid, o rege virtuos, a încercat să mă împiedice să duc la îndeplinire sarcina dată de maestrul meu spiritual.“

Sauti (povestitiorul) continuă:
„Auzind aceste cuvinte regele deveni deosebit de furios pe Takșak. Monarhul a fost aprins de discursul lui Utanka așa cum focul sacrificial este înflăcărat de unt. Împins de durere, în prezența lui Utanka, regele le-a cerut miniștrilor detalii despre felul în care tatăl său s-a dus în regiunea celor binecuvântați. Iar când a auzit de pe buzele lui Utanka despre circumstanțele morții tatălui său a fost copleșit de durere și amărăciune.“

Astfel se termină secțiunea numită Paușya din Adi Parva din binecuvântat Mahabharata.