Adi/Sambava Parva 116-120
Sambhava din Adi parva 116
Duhsala fica lui Dhrita-rashtra și a lui Gandhari
Janamejaya spuse, 'O cel fără de păcat, tu mi-ai relatat totul de la început despre nașterea celor 100 de fii ai lui Dhritarashtra, datorată binecuvântării dată de rishi, dar nu mi-ai spus nimic despre particularitățile nașterii ficei. Ai spus doar că în afara celor 100 de fii a mai fost un alt fiu pe nume Yuyutsu făcut cu o femeie vaișya și o fată. Marele rishi Vyasa a cărui energie este fără de măsură i-a spus ficei regelui din Gandhara că va deveni mama a 100 de fii.
O tu cel ilustru, cu este posibil ca să-i spui lui Gandhari că va avea o fică peste cei 100 de fii? Dacă mingea de carne a fost împărțită de marele rishi doar într-o sută de părți, iar dacă Gandhari nu a născut cu altă ocazie, cum a fost născută Duhsala. Lămurește-mă, o rishi! curiozitatea îmi este foarte mare."
"Vaisampayana spuse, 'O descendent al Pandavilor, întrebarea este justificată și-ți voi spune cum s-a întâmplat. Ilustrul și mărețul riși, stropind cu apă mingea de carne, a început să o împartă. Iar în timp ce era împărțită, infirmiera a început să le pună în acele oale umplute cu ghii. În timpul desfășurării acestui proces, frumoasa și casta Gandhari a jurăminților rigide, realizând afecțiunea pe care o ai pentru o fată, a început să se gândească în sine însuși, 'Nu există nici o îndoială că voi avea 100 de fii, Muni a spus acest lucru și altfel nu se va întâmpla. Dar aș fi foarte fericită, dacă mi s-ar naște o fică în afară de cei 100 de fii și care să fie mezina.
Astfel soțul meu va putea atinge (după moarte) acele lumi care se pot obține prin fiii unei fice. În plus afecțiunea pe care o femeie o are pentru pentru un ginere este mare. De aceea, dacă voi obține o fată, în afără de cei 100 de fii, atunci fiind înconjurată de fii și fiii fice, mă voi simți deosebit de fericită. Dacă am practicat vreodată austerități ascetice, dacă am dat de pomană, dacă am executat vreodată homa (sacrificiul și venerarea focurilor sacre), dacă i-am mulțumit vreodată pe superiorii mei prin grijă respectoasă, atunci fie ca să am o fică.'
În acest timp acel ilustru și cel mai de seamă dintre riși, însuși Krishna-Dwaipayana împărțea mingea de carne; și numărând cele 100 de părți, îi spuse ficei lui Suvala, 'Iată-i pe cei 100 de fii ai tăi. Niciodată n-am spus un lucru ce nu s-a adeverit. Totuși a mai rămas o parte în plus, ce-ți va da fiul unei fice. Această parte se va dezvolta devenind o fată amiabilă și norocoasă, așa cum ți-ai dorit' După aceea acel mare ascet a mai adus o oală cu ghii și a pus bucata rămasă pentru fică.
"Astfel, O Bharata, ți-am povestit totul despre nașterea fetei Duhsala. Spune-mi ce ai vrea să-ți mai povestesc.
Sambhava din Adi parva 117
Numele fiilor lui Dhritaraștra
Geaname-jaya spuse, 'Te rog recită numele fiilor lui Dhritarashtra conform ordinei în care s-au născut.'
"Vaisampayana spuse, 'Rege, iată numele lor conform ordinei în care s-au născut: Duryodhana, Yuyutsu, Duhsasana, Duhsaha, Duhsala, Jalasșiha, Sama, Saha, Vinda și Anuvinda, Durdharsha, Suvahu, Dushpradharshana, Durmarshana și Durmukha, Dushkarna, și Karna; Vivinsati și Vikarna, Sala, Satwa, Sulochana, Chitra și Upachitra, Chitraksha, Charuchitra, Sarasana, Durmada și Durvigaha, Vivitsu, Vikatanana; Urnanabha și Sunabha, then Nșiaka și Upanșiaka; Chitravana, Chitravarman, Suvarman, Durvimochana; Ayovahu, Mahavahu, Chitranga, Chitrakundala, Bhimavega, Bhimavala, Balaki, Balavardhana, Ugrayudha; Bhima, Karna, Kanakaya, Dridhayudha, Dridhavarman, Dridhakshatra, Somakitri, Anudara; Dridhasșiha, Jarasșiha, Satyasșiha, Sada, Suvak, Ugrasravas, Ugrasena, Senani, Dushparajaya, Aparajita, Kundasayin, Visalaksha, Duradhara; Dridhahasta, Suhasta, Vatavega, și Suvarchas; Adityaketu, Vahvashin, Nagadatta, Agrayayin; Kavachin, Krathana, Kunda, Kundadhara, Dhanurdhara; eroii Ugra și Bhimaratha, Viravahu, Alolupa; Abhaya, și Raudrakarman, și Dridharatha; Anadhrishya, Kundabhedin, Viravi, Dhirghalochana Pramatha, și Pramathi și puternicul Dhirgharoma; Dirghavahu, Mahavahu, Vyudhoru, Kanakadhvaja; Kundasi și Virajas.
În afară de acești 100 de fii, a mai fost o fică pe nume Duhsala. Toți au fost eroi și Atiratha (mari luptători) versați în probleme militare. Toți erau cunoscători ai Vedelor și a tot felul de arme. Și, O, rege, soții pe măsură au fost alese pentru aceștia de către Dhritarashtra după o examinare adecvată. Și regele Dhritarashtra, O monarh, de asemenea a căsătorit-o pe Duhsala, la timpul cuvenit, conform riturilor cu Geaya-dratha (regele din Sindhu).'
Sambhava din Adi parva 118
Pandu este blestemat de un riși cerb
"Geanamejaya spuse, 'O cel ce incantează Brahma (gayatri), tu ai recitat (totul despre) extraordinara naștere printre oameni a fiilor lui Dhritarashtra ca urmare a rișiului (Vyasa). Tu le-ai spus și numele, în ordinea în care s-au născut. O Brahmane, am auzit toate acestea de la tine. Dar acum spune-ne totul despre Pandavi. În timp ce ai recitat manifestările zeilor suri și asuri și al fințelor din celelalte clase pe pământ, ai afirmat că Pandavii erau iluștrii și dotați cu capabilitățile zeilor suri fiind o parte a manifestării zeilor suri. De aceea aș vrea să aud despre acele ființe ale căror realizări au fost extraordinare, începând din momentul nașterii lor. O Vaisampayana, recită despre realizările lor.'
"Vaisampayana spuse, 'O rege, într-o zi Pandu, în timp ce cutreiera pădurile (pe pantele sudice ale Himavatului) care erau pline de cerbi și animale sălbatice cu dispoziții nemiloase, a văzut un cerb mare, care părea să fie conducătorul turmei, făcând dragoste cu perechea sa. Văzând animalele, monarhul le-a străpus pe amândouă cu cinci săgeți rapizi și ascuțite cu pene aurite.
O monarh, cel pe care-l străpunsese Pandu de fapt nu era un cerb, ci fiul unui riși, cu mari merite ascetice, care se bucura de partenera sa sub forma unei căprioare. Străpuns de Pandu în timpul actului sexual, a căzut la pământ strigând asemenea unui om și începând să plângă amarnic.
"După aceea cerbul i se adresă lui Pandu, 'O rege, chiar și oamenii care sunt
sclavii plăcerii și ai furiei,
și fără putere de discernământ,
și tot timpul păcătoși,
nu comit niciodată un astfel de act de cruzime.
Raționamenul individual nu prevelează în fața legii, ci invers.
Cel înțelept nu este niciodată de acord cu ceea ce este dezaprobat de legea vedică.
O Bharata, te-ai născut într-o dinastie, care a fost mereu virtuoasă. De aceea, mă întreb cum este posibil, ca până și tu, suferind de puternica pasiune și furie ți-ai pierdut puterea de discernământ.
Auzind acestea, Pandu replică, 'O cerbule, în ceea ce privesc animalele din specia ta, regii le omoară pentru a se antrena în lupta cu dușmanii lor. De aceea consider că nu se cade să-mi faci vreun reproș, datorat propriei ignoranțe. Animalele din specia ta sunt ucise prin mijloace vizibile și acoperite. Aceasta este cu adevărat practica regilor. Atunci de ce mă mustri?
De mult, Rishi Agastya, în timp ce era angajat în executarea unui mare sacrificiu, a vânat un cerb și în general a devotat fiecare cerb din pădure zeilor suri. Tu ai fost ucis conform obiceiului statuat de acest precedent. De ce mă mustri? Pentru sacrificiul său special Agastya a executat homa cu grăsime de cerb (pe care o turna în foc, în timp ce incanta mantrele).'
"Cerbul spuse, 'O rege, oamenii nu lasă săgețile să zboare către inamicii lor, când aceștia din urmă nu sunt pregătiți, ci există un timp pentru aceasta (după ce sunt anunțați). Numai în acest caz uciderea nu este interzisă (iar eu am fost luat pe nepregătite).'
"Pandu replică, 'Este bine cunoscut că oamenii ucid cerbi prin diferite mijloace efective, fără să țină seama dacă animalele sunt pregătite sau nu. De aceea o cerbule, nu are nici un rost să mă mustri.'
"Cerbul spuse, 'O, rege, eu nu te acuz de uciderea unui cerb, sau pentru suferința pe care mi-ai provocat-o. Ci pentru faptul că ai fost atât de crud, că nu ai așteptat să termin actul meu de împerechere. Ce om înțelept și virtuos ar omorî un cerb în timpul actului de împerechere? Timpul imperecherii sexuale este agreabil pentru orice creatură și produce bine pentru toți. O rege, cu perechea mea mă angajasem în gratificarea dorinței sexuale.
Dar efortul meu a fost distrus de tine. O rege al Kauravilor, deși te-ai născut în dinastia Pauravilor, remarcați mereu pentru actele lor (virtuoase), acțiunea ta nu este demnă de tine. O Bharata, această acțiunea trebuie considerată ca fiind foarte crudă, meritând să fie în mod universal detestată, infamă, păcătoasă, ce cu singuranță de va duce în lumile iadului. Tu ești cunoscător al plăcerii împerecherii sexuale. Tu ești de asemenea cunoscător al învățăturilor despre moraliate și datoria prescrisă - Dharma.
Tu ești asemenea persoanelor celeste și nu se cădea din partea ta să faci un asemenea act ce duce în lumile iadului. O cel mai de seamă dintre regi, datoria ta este să-i pedepsești pe cei ce acționează cu cruditate, cei angajați în acte păcătoase, și care au renunțat la Dharma, Artha și Kama (Datoria Prescrisă, Dezvoltarea Economică și Plăcere), așa cum cum sunt explicate în scrierile revelate.
Ce ai făcut prin uciderea mea, eu, care nu te-am ofensat cu nimic? O rege, eu sunt un Muni care trăiește din fructe și rădăcini, deși am luat forma unui cerb. Trăiam în pădure în pace cu toți. Și totuși tu m-ai ucis. De aceea te voi blestema. De vreme ce ai fost crud cu un cuplu angajat în actul împerecherii, moartea să te ia în chiar momentul în care vei simți influența dorinței sexuale. Eu sunt un Muni pe nume Kindama, ce posed merite ascetice.
M-am angajat în relații sexuale ca cerb, pentru că statul meu nu-mi permitea să mă angajez în astfel de acte în societatea umană. Tu m-ai rănit, fără să știi ca sunt un brahman; de aceea nu poți fi acuzat de uciderea unui brahman. Dar fiind că ești lipsit de bun simț, străpungându-mă în situația în care mă aflam, fie ca să ai o soartă ca a mea. Când te vei apropia de soția împins de dorință, și te vei uni cu ea așa cum am făcut eu, în chiar acea stare vei pleca în lumea ființelor decorporate. Iar acea soție cu care te vei fi unit, te va urma cu afecțiune și respect în domeniul regelui morții. Mi-ai adus durere când eram fericit. Fie ca amărăciunea să te cuprindă, când aștepți fericirea.'
"Vaisampayana continuă, 'Spunând acestea, acel cerb, cuprins de durere și-a dat sufletul; iar Pandu a fost de asemenea cuprins de amărăciune văzând aceasta.'"
Sambhava din Adi parva 119
Lamentările lui Pandu și hotărârea sa pentru o viață în renunțare
"Vaisampayana spuse, 'După moartea acelui cerb, regele Pandu împreună cu soțiile sale a fost foarte afectat și au plâns cu amar. Apoi el a exclamat, '
Cei răi, chiar dacă se nasc în familii virtuoase, sunt înșelați de propriile pasiuni, deoarece sunt copleșiți de suferințe, ca urmare a reacțiunilor propriilor fapte.
Am auzit că tatăl meu, deși aparține liniei lui Șantanu, care a fost o ființă virtuoasă, a fost ucis, pe când era încă un tânăr, doar datorită faptului că devenise un sclav al pasiunii erotice; și însuși Rishi Krishna-Dwaipayana o ființă ce rostea numai adevărul, e cel ce m-a creat.
Deși sunt fiul unei astfel de fințe, datorită inimii mele rele, măritată cu viciul, cutreier pădurile pentru a vâna cerbi. Oh, chiar și zeii m-au părăsit! Acum voi căuta calea eliberării.
Marile impedimente în calea eliberării sunt dorința de a avea copii și grijile pentru lumea aceasta.
Acum voi adopta modul de viață Brahma-acearya (al celibatului) și voi urma calea imperisabilă a tatălui meu.
Îmi voi aduce pasiunile sub control prin penitențe ascetice severe. Îmi voi părăsi soțiile și celelalte rude și îmi voi bărbierii capul; apoi voi cutreiera singur pământul, cerșind de mâncare de la toți acești copaci. Părăsind orice obiect al afecțiunii sau aversiunii și acoperindu-mi corpul cu praf, voi lua adăpostul copacilor, sau al caselor părăsite.
Nu mă voi lăsa impulsului supărării sau al bucuriei și voi privi critica sau lauda în același fel.
Nu voi căuta plecăciunile sau binecuvântările. Voi fi împăcat cu totul și nu voi accepta cadouri. Nu voi lua în derâdere pe nimeni și n-am să mă încrunt la nimeni ci voi fi tot timpul vesel și voi fi devotat binelui tuturor creaturilor. Nu voi răni nici unul din cele patru ordine ale vieții, dăruit cu putere de locomoție sau altfel, respectiv creaturile ovipare și vivipare și viermii și vegetalele. Voi prezerva un comportament egal față de toți, ca și cum ar fi toți copiii mei.
O dată pe zi voi cerși de la cinci până la zece familii, și dacă nu voi reuși să obțin de mâncare, voi pleca fără ceva. Mai degrabă mă voi restrânge, decât să cerșesc mai mult de-o dată de la aceeași persoană. Dacă nu voi obține nimic, după ce îmi voi termina runda de șapte până la zece case, împins de lăcomie, nu îmi voi lărgi tura.
Dacă voi obține sau nu de pomană voi fi în egală măsură neafectat, asemenea unui mare ascet. Un braț tăiat cu securea sau uns ca pastă de santal, mi le voi privi la fel.
Nu voi dori unora prosperitate iar altora mizerie.
Nu voi fi mulțumit de viață și nemulțumit de moarte.
Nu voi dori nici să trăiesc și nici să mor.
Spălându-mi inima de toate păcatele, voi transcede cu siguranță toate riturile sacre ce produc fericirea acestei lumi, pe care oamenii le execută în momente, zile și perioade auspicioase.
De asemenea mă voi abține de la actele Datoriei Prescrise, Profitului și Gratificării Simțurilor.
Eliberat de toate păcatele și capcanele lumii, voi fi asemenea vântului, independent.
Urmând calea neînfricării și comportându-mă în acest fel, în cel din urmă îmi voi da viața.
Lipsit de puterea de a face copii, aderând cu fermitate la linia datoriei, cu siguranță nu voi devia de la acestea, pentru a păși pe calea josnică a lumii, care e plină de suferință.
Fie respectat sau nu, în lumea în care oamenii, datorită lăcomiei, aruncă asupra celorlalți o privire rugătoare, nu mă voi comporta asemenea unor câini milogi.'
"Vaisampayana continuă, 'Plângând astfel cu amărăciune, regele, suspinând își privi cele două soții Kunti și Madri, și li se adresă astfel, 'Fie ca prințesa din Kosala (mama), Vidura, regele împreună cu prietenii noștri, venerabilii Satyavati, Bhishma, preoții familiei noastre iluștri brahmani ai jurămintelor rigide ce beau Soma și toți cetățenii mai în vârstă
ce depind de noi să fie informați, după ce au fost pregătiți pentru acest lucru, că Pandu s-a retras în păduri pentru a duce viața unui ascet.'
Auzind aceste cuvinte ale domnului lor care se hotărâse să ia calea ascetismului în păduri, atât Kunti cât și Madri i s-au adresat cu cuvinte potrivite, 'O zimbru al dinastiei Bharata, există multe alte moduri de viață pe care le poți adopta și în care poți executa penitențe severe împreună cu noi, soțiile tale--în care pentru pentru salvarea ta (de la o lume în iad) poți
atinge lumile paradisiace. Iar noi în compania domnului nostru, iar pentru beneficiul său, controlându-ne pasiunile și luându-ne adieu de la tot luxul, ne vom supune celor mai severe penitențe.
O rege, O tu ce ai mare înțelepciune, dacă ne abandonezi, atunci trebuie să părăsim această lume chiar astăzi.'
Pandu replică, 'Dacă într-adevăr aceasta este hotărârea voastră, pornind din impulsul virtuții, atunci împreună cu voi voi urma calea inperisabilă a tatălui meu.
Abandonând luxul pe care-l oferă orașul,
îmbrăcat în coajă de copac
și trăind doar din fructe și rădăcini,
voi cutreiera adâcul pădurii, practicând penitențe severe.
Îmbăindu-mă dimineața și seara voi executa ritualul sacru al focului - homa.
Îmi voi reduce corpul mâncând foarte auster
și voi purta zdrențe și piei de animale
iar părul încâlcit îl voi împleti.
Expunându-mă căldurii și frigului
și neținând cont de foame și sete
, îmi voi reduce corpul prin penitențe ascetice severe;
voi trăi în solitudine și mă voi dedica meditației;
voi mânca fructe coapte sau verzi, după cum le voi găsi.
Voi oferi oblații strămoșilor (Pitri) și zeilor, cu vorbe, apă și fructe sălbatice.
Nu voi vedea, și cu atât mai mult nu le voi face nici un rău nici unui locuitor al pădurii, sau uneia dintre rudele mele, sau vre-unui rezident al orașelor.
Până când voi părăsi acest corp, voi practica în acest fel ordinele severe ale scrierilor privind Retragerea în Pădure - Vana-prastha, căutându-le întotdeauna pe cele mai severe.'
"Vaisampayana continuă, 'Spunând acestea soțiilor sale, regele neamului Kuru, a făcut cadou brahmanilor marea piatră prețioasă din diadema sa, lanțul său prețios de aur, brățările, marii cercei, îmbrăcămintea valoroasă și ornamentele soțiilor sale.
Apoi chemându-și însoțitorii le-a ordonat următoarele, 'Reîntoarceți-vă în Hastinapura și anunțați că Pandu și soțiile sale au intrat în ordinul Retragerii în Pădure - Vana-prastha, părăsind averea, dorința de a fi fericiți în această lume, și chiar și dorința sexuală.'
Auzind acestea însoțitorii au început să se plângă cu putere, 'Oh, noi nu suntem gata!' Și apoi cu lacrimi fierbinți curgându-le pe obraji, l-au părăsit pe monarh și s-au reîntors în Hastinapura cu mare viteză, purtând cu ei averea (pe care o primiseră ca un act caritabil). Apoi Dhritarashtra, acel om de seamă, auzind de la aceștia tot ceea ce se întâmplase
în pădure, a plâns după fratele său. El s-a gândit tot timpul la durerea sa, degustând prea puțin comfortul patului, al scaunelor și al veselei.
"Între, prințul Kuru Pandu (după ce i-a trimis pe însoțitori) în companiea soțiilor sale și mâncând fructe și rădăcini se duse pe munții Nagasata. După aceea se duse la Cetraratha, apoi a traversat Kalakuta și în final traversând Himavatul, a ajuns în Gandha-madana. Protejat de Mahabhuta, Siddha, și mari Rishi, Pandu a trăit, o rege, uneori pe pământ iar alteori
pe povârnișul munților. Apoi a călătorit la lacul lui Indradyumna; în timp ce trecea munții Hansakuta, se duse la muntele cu 100 de creste (Sata-sringa) și acolo a continuat să practice austerități.'"
Sambhava din Adi parva 120
Pandu atinge mari merite prin practicarea ascetismului
Rișii îl anunță că va obține urmași extraordinari
Diferite tipuri de fii
"Vaisampayana spuse, 'Pandu, ce poseda o mare energie, s-a devotat apoi asceticismului. În scurt timp a devenit favoritul întregului corp de Siddha și Cearana trăind acolo. Și o Bharata, devotat serviciului pentru maestrul său spiritual, lipsit de vanitate, având mintea sub control și pasiunile învinse, prințul, devenind capabil să intre în paradisul zeilor sura prin propria sa energie, a atins mari capabilități ascetice. Unii dintre Rishi îl numea frate, alții prieten, în timp ce alții îl îndrăgeau ca pe propriul lor fiu.
Și, o zimbru al dinasteie Bharata, obținând după o lungă perioadă de timp, mare merit ascetic însoțit de o completă solitudine, Pandu devenise asemenea unui Brahmarshi.
"Într-o anumită zi a lunii noi, marii riși ai jurămintelor rigide, și doritori să-l contemple pe Brahmaa, erau pe cale de a porni în expediția lor. Văzându-i gata de plecare, Pandu i-a întrebat pe acei asceți, 'Voi, primii dintre cei elocvenți, unde vom merge?' Rișii răspunseră, 'Astăzi va fi o mare întrunire a persoanelor celeste, rișii și pitri (strămoși care au ajuns pe planeta paradisiacă destinată acestora), în lăcașul lui Brahmaa. Dorind să-l vedem pe cel creat de nici o ființă (apărând pe Lotusul Universal, ce pornește din buricul lui Gharbo-dhaka Vișnu, din dorința acestuia de a porni creația în interiorul unui univers), ne vom duce acolo astăzi.'
"Vaisampayana continuă, 'Auzind aceasta, Pandu se ridică brusc, dorind să viziteze cerurile împreună cu marii rișii. Însoțit de cele două soții ale sale, când se afla pe punctul de a-i urma în direcția nordului, (care este partea centrală a pământului în versiunea plată www.youtube.com/watch?v=7dGHHWIdA7w unde se află de pe muntele universal Meru) cu 100 de creste, acei ascetici i s-au adresat, spunând, 'În marșul nostru spre nord, în timp ce gradual ne-am ridicat pe regele munților, am văzut la sânul său încântător multe regiuni inaccesibile muritorilor obișnuiți; refugii ale zeilor, Gandharvilor și Apsara, cu sute de palate în grupuri dese și răsunând de notele dulci ale muzicii celeste, grădinile lui Kuvera aflate pe terenuri plate și accidente, malurile marilor râuri, și grote adânci.
Există multe regiuni de asemenea pe acele înălțimi care sunt mereu acoperite de zăpadă și sunt complet lipsite de vegetație și animale. În unele locuri curgerea ploii este atât de puternică încât sunt definitiv inaccesibile și nelocuibile. Ce să spunem despre animale când nici creaturile înaripate nu le pot traversa. Singurul lucru ce poate ajunge acolo este aerul, și singurele fiiințe sunt ființele perfecte - Siddha și cei ce au viziune transcendentală -Rishi. Cum vor fi în stare aceste prințese să urce acest rege al munților? Neobișnuite cu durerea, nu vor fi deprimate datorită suferințelor? De aceea ar fi mai bine să nu vii cu noi, o fiu al dinastiei Bharata!'
"Pandu replică, 'Voi, cei cărora destinul le surâde, se spune că cei fără copii, nu există admitere în ceruri. Eu nu am copii! Cu durere mă adresez vouă! Sunt mâhnit pentru că nu am fost în stare să-mi îndeplinesc datoria pe care o am față de strămoșii mei (de a face copii). Cu siguranță odată cu disoluția corpului meu, strămoșii mei vor cădea din paradis (pitri-loka)!
Oamenii se nasc pe acest pământ cu patru datorii,
cele față de strămoși, zei, riși, și alți oameni.
În judecarea acestora, aceste datorii sunt luate în considerație.
Cei înțelepți au declarat că pentru cei ce neglijează să plătească la timp aceste datorii, nu există nici un fel de regiuni paradisiace (din planurile materiale superioare).
Zeii sunt plătiți prin rituri sacrificiale,
Rishi prin studiul transcendental, meditație și asceticism,
strămoșii prin facerea de copii și pomeni,
iar oamenii prin ducerea unei vieți umaniste și inofensive.
Tocmai mi-am îndeplinit obligațiile față de rișii, zei și oameni. Dar ceilalți, în afara celor trei categorii cu siguranță vor suferi odată cu disoluția corpului meu! Asceți, încă nu m-am eliberat de această datorie către strămoși. Cei mai buni dintre oamenni se nasc în această lume pentru a-și achita această datorie. Te-aș întreba, ar trebui copiii mei să se nască în solul meu (în pântecul soțiilor mele), așa cum eu însumi am fost zămislit în solul tatălui meu de către eminentul riși (Vyasa)?'
"Rishi au spus, 'O rege al sufletului virtuos, există progenituri păstrate pentru tine, ce sunt fără păcat și binecuvântate cu noroc, asemenea zeilor sura. Noi putem contempla aceasta cu ochii noștri profetici. De aceea, o trigru printre oameni, execută prin propriile acțiuni, ceea ce este indicat de destin. Oameni inteligenți, acționând cu deliberare, totdeauna obțin rezultate bune; de aceea, o rege, se cade din partea ta să te străduiești.
Rezultatele pe care le vei obține sunt în mod distinct. Vei avea cu adevărat realizări și copii agreabili.'
"Vaisampayana continuă, 'Auzind aceste cuvinte ale asceților, Pandu, amintindu-și de pierderea puterii de procreare, datorită blestemului rișiului sub formă de cerb, începu să reflecteze profund. Chemând-o pe excelenta sa soție Kunti, îi spuse în privat, 'Străduiește-te să faci copii în acest timp al nenorocirii. Înțelepții exponenți ai Datoriei Prescrise Eterne, o Kunti, declară că un fiu este cauza faimei virtuoase în cele trei lumi.
S-a spus că sacrificiile, darurile caritabile, penitențele ascetice și jurăminte respectate deosebit de penibil, nu conferă merit dharmic unei persoane ce nu are fii. O tu, cea cu zâmbete dulci, sunt sigur că în urma faptului că nu am fii, nu voi obține (după părăsirea corpului) regiuni ale adevăratei fericiri. O timidă femeie, fiind un ticălos și dedat la fapte crude, ca urmare a vieții impure pe care am dus-o, puterea de procreare mi-a fost distrusă de blestemul acelui riși în formă de cerb.
Scrierile dharmice menționează 6 tipuri de fii care sunt moștenitori și rude, în timp ce alți 6 nu sunt moștenitori ci doar rude. Îi voi prezenta acum. O Pritha, ascultă-mă. Ei sunt:
1, fiul făcut de tine însuți cu propria-ți soție;
2, fiul făcut cu soția altuia de către o persoană desăvârșită din amabilitate;
3, fiul făcut cu soția altuia de către o persoană din interese pecuniare;
4, fiul făcut cu soția altuia, după moarte acestuia;
5, fiul unei fecioare;
6, fiul unei soții necaste;
1, fiul dat;
2, fiul cumpărat dintr-un anumit motiv;
3, fiul care se dăruiește pe sine;
4, fiul primit cu o mireasă gravidă;
5, fiul fratelui;
6, fiul făcut cu o soție dintr-o clasă inferioară.
În caz de nereușită de a obține urmași din propria clasă socială, mama trebuie să-și dorească să obțină urmași din următoarea clasă. În timpuri de răstriște, oamenii solicită urmași de la tinerii frați desărvârșiți. Manu (părintele omenirii) a spus că oamenii care nu au reușit să aibă proprii lor urmași, pot avea urmași făcuți de soțiile lor cu alții, pentru că fiii conferă cel mai înalt merit dharmic.
De aceea, o Kunti, fiind lipsit de puterea de a procrea, îți ordon să faci urmași buni cu o persoană care este egală sau superioară mie. O Kunti, ascultă istoria fetei lui Saradan-dayana care a fost însărcinată de domnul ei să facă urmași. Acea doamnă din clasa Kșatrya, a luptătorilor, când i-a venit sezonul fertil, s-a îmbăiat în mod corespunzător și când a venit noaptea, a ieșit într-un loc unde se încrucișau patru drumuri.
Nu a așteptat mult, până când un brahman, încununat cu succes ascetic a apărut în acel loc. Fica lui Saradan-dayana l-a rugat pentru a obține urmași. După ce a turnat limbații de ghii (unt pur) în foc (pentru executarea sacrificiului Punsavana) a născut trei fii care au devenit puternici luptători cu carul de luptă, dintre care Durgeaya a fost cel mai în vârstă, făcuți cu acel brahman. O tu cea binecuvântată cu noroc, urmează exemplul acelei doamne din clasa Kșatrya din ordinul meu, și fă repede urmași din sămânța unui brahman cu merit ascetic.'"
