Adi/Sambava Parva 136-140

Sambhava din Adi parva 136
Prinții Kauravi își prezinta măiestria

"Vaisampayana spuse, 'O tu, din neamul Bharata, privindu-i pe fiii lui Dhritarashtra și Pandu desăvârșiți în mânuirea armelor, Drona i s-a adresat regelui Dhritarashtra, în prezența lui Kripa, Somadatta, Valhika, înțeleptului fiu al zeiței Gage (Bhishma), Vyasa, și Vidura, spunând, 'O cel mai de seamă dintre regii Kuru,copiii tăi si-au terminat educația. Cu permisiunea ta, o rege, hai să le vedem măiestria.

Auzindu-l, regele spuse cu inima încântată, 'O cel mai de seamă dintre brahmani, într-adevăr ai realizat o faptă măreață. Poruncește tu însuți unde, când și în ce manieră și ce încercări vor avea loc. Supărarea provocată de propria-mi orbire mă face să fiu invidios pe cei care, binecuvântați cu vedere, pot să privească măestria copiilor mei în arta mânuirii armelor.
O Kshatri (Vidura), fă tot ceea ce îți cere Drona. O tu, cel care ești devotat virtuții, cred că nimic nu-mi este mai agreabil ca acest lucru.' Apoi Vidura, dându-i asigurări regelui, ieși pentru a face ceea ce i se ceruse. Iar Drona dotat cu mare înțelepciune, a măsurat apoi o bucată de pământ, care era lipsită de copaci și tufișuri și a dotat-o cu fântâni și arteziene. Și pe acea bucată de pământ, Drona alegând o zi a lunii când steaua ascendentă era auspicioasă, a oferit sacrificii zeilor în prezența cetățenilor adunați prin anunțuri pentru a fi de față.

Apoi artificierii regelui au construit acolo o tribună largă și elegantă, conform regulilor din scrierile revelate, pe care au fost adunate tot felul de arme. De asemenea au construit o altă tribună elegantă pentru spectatoare. Cetățenii au construit multe platforme, în timp ce cei mai avuți au ridicat multe corturi spațioase și înalte de jur împrejur.
"Când a sosit ziua fixată pentru întrecere, regele însoțit de miniștrii săi, cu Bhishma și Kripa, cei mai de seamă preceptori, mergând în față, au sosit în acel teatru de o frumusețe aproape celestă, construit die aur pur, și împodobit cu șiraguri de perle și pietre de lapis lazuli.

Iar Gandhari, binecuvântată cu mare noroc și Kunti, și celelalte doamne din casa regală, în îmbrăcăminți minunate însoțite de doamnele lor de companie, s-au urcat cu bucurie pe platforme, asemenea doamnelor celeste ce suie pe muntele Sumeru. Cele patru clase sociale, incluzându-i pe brahmani și luptători, dorind să privească măiestria prinților în mânuirea armelor, au părăsit orașul și au sosit în fugă în acel loc.
Fiecare era atât de nerăbdător să vadă spectacolul, încât o mare mulțime s-a adunat acolo aproape instantaneu. Datorită sunetelor trompetelor și ale tobelor precum și datorită zgomotului multelor voci, acea mare adunare părea să fie un ocean agiatat.

"În cele din urmă, Drona însoțit de fiul său, îmbrăcat în alb, cu un șnur sacru alb, cu bucle și barbă albă, cu ghirlande albe, pastă albă de santal unsă pe întregul corp, a intrat în acea adunare, ca și cum Luna însoțită de Marte ar fi apărut pe un cer fără nori. Intrând Bharadwaja a executat venerarea cuvenită și i-a pus pe brahmanii versați în mantre să celebreze ritualurile auspicioase.
Și după ce s-a cântat la dulci instrumente muzicale, ca ceremonie de liniștire, anumite persoane au intrat echipate cu diferite arme. Și după ce și-au încins coapsele, acei luptători puternici, cei mai de seamnă din dinastia Bharata și-au făcut intrarea, dotați cu protectori pentru degete, arcuri și tolbe cu săgeți. Avându-l pe Yudhishthir în frunte, vitejii prinți au intrat conform vârstei și au început să-și arate minunata dibăcie în mânuirea armelor .

Unii dintre spectatori și-au plecat capetele, temându-se de ploaia de săgeți, în timp ce alții priveau fără teamă, minunându-se. Călărind repede pe cai și mânându-i cu dexteritate, prinții au început să lovească țintele cu săgeți pe care erau gravate numele lor. Văzând îndemânarea prinților înarmați cu arcuri și săgeți, spectatorii se gândeau că privesc orașul zeilor Gandharva din lumile de sus (celeste) și au devenit încântați.

Și, O Bharata, dintr-o dată, câteva sute și mii de spectatori, cu ochii larg deschiși datorită minunării, au exclamat, 'Bine făcut! Bine făcut!' Și după ce în mod repetat și-au demonstrat priceperea și dexteritatea în folosirea arcurilor și în mânuirea carelor de luptă, puternicii luptători și-au luat spadele și scuturile, și au început să alerge în șiruri, jucându-se cu ele.
Spectatorii le-au privit agilitate, simetria corpurilor, grația, calmul, fermitatea prinderii și priceperea lor în folosirea spadei și scutului. Apoi Vrikodara și Suyodhana, încântați în sinele lor (la ideea că vor lupta), au intrat în arenă, cu buzduganul în mână, asemenea a doua piscuri de munți. Iar acei luptători cu brațe puternice, adunându-și toată energia, au strigat asemenea a doi elefanți înfuriați ce concurează pentru o elefăntiță; și ca doi elefanți înfuriați au alergat în dreaptă și în stânga, făcând înconjorul adunării. Iar Vidura le explica lui Dhritarashtra și mamei Pandavilor (Kunti) și lui Gandhari (soția lui Dhritarashtra), toate loviturile și activitățile prinților.'"     

Sambhava din Adi parva 137
Argiuna își prezintă măestria

"Vaisampayana continuă, 'La intrarea regelui Kuru și a lui Bhima, cel mai de seamă dintre cei dotați cu putere, intrând în arenă, spectatorii s-au împărțit în două tabere, ca urmare a parțialității datorate propriilor afecțiuni.
Unii au strigat, 'Priviți eroicul rege al Kauravilor!' Iar alții au strigat ' Priviți-l pe Bhima!' Și ca urmare a acestor strigăte, deodată a apărut un tumult puternic. Văzând că locul a devenit asemenea unui ocean învolburat, inteligentul Bharadwagi îi spuse fiului său, Aswatthaman, 'Calmează-i pe cei doi puternici luptători, atât de capabili în mânuirea armelor. Lupta dintre Bhima și Duryodhana nu trebuie să provoace furia adunării.'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi fiul profesorului prinților i-a temperat pe acei combatanți cu buzduganele lor ridicate, asemenea a două oceane învolburate de vânturile ce suflă la disoluția universală. Drona însuși a intrat în incinta arenei, le-a spus muzicienilor să se oprească și cu o voce profundă ca a norilor, spuse aceste cuvinte, 'Priviți acum pe Partha (Argiuna), care-mi este mai drag decât propriul fiu, maestrul tuturor armelor, fiul lui Indra și asemenea fiului mai tânăr al lui, (Vishnu)!

După ce a executat riturile de împăcare, tânărul Phalguna (Argiuna), echipat cu protectori pentru degete și tolba plină de săgeți, cu arcul în mână, lovindu-și armura aurie, a apărut în incintă asemenea unui nor ce reflectă razele soarelui la apus și iluminat de nuanțele curcubeului și ale fulgerului.

"Văzându-l pe Arjuna, întreaga adunare a fost încântată și de jur împrejur s-a început să se sufle în marile cochilii și în alte instrumente muzicale. Totodată a apărut un mare tumult, ca urmare a exclamațiilor spectatorilor,--'Acesta este grațiosul fiu al lui Kunti!'--'Acesta este Pandavul mijlociu!'--'Aceste este fiul puternicului Indra!'--'Acesta este protectorul Kauravilor--'Acesta este cel mai de seamă dintre cei versați în arme!'--'Acesta este cel mai de seamă dintre cei ce prețuiesc virtutea!'--'Acesta este cel mai de seamă dintre cei ce au un comportament corect, marele rezervor al cunoașterii bunelor maniere!'
La acele exclamații, lacrimile lui Kunti, amestecându-se cu laptele pieptului ei, i-au udat pieptul. Ajungându-i la urechi acel tumult, acel primul dintre oameni, Dhritarashtra (care era orb), l-a întrebat pe Vidura cu plăcere, 'O Kshatri, de ce este toată agitația asta, asemenea unui ocean în tumult, care s-a ridicat brusc, ajungâng până la ceruri?'

Vidura replică, 'O prea puternici monarh, fiul lui Pandu și Pritha, Phalguna, îmbrăcat în armură, a intrat în incintă. De aceea a apărut acest tumult!' Dhritarashtra spuse, 'O tu, cel cu suflet măreț, prin cele trei focuri (cei trei copii - Yudhișthir, Bhima și Argiuna) ce au apărut din pântecul Prithei, care este asemenea combustibilului sacu, am fost într-adevăr binecuvântat, favorizat și protejat!'
"Vaisampayana continuă, 'Când spectatorii, încălziți de plăcere, și-au mai recâștigat liniștea, Vibhatsu (Argiuna) a început să demonstreze ușurința cu care mânuia armele.
Cu arma Agneya, a creat foc, iar cu arma Varuna a creat apă, cu arma Vayavya, a creat aer, iar cu arma Parjanya a creat nori.

 Cu arma Bhauma a creat pământ iar cu arma Parvatya a creat munții. Cu arma Antardhana a făcut ca toate aceastea să dispară.
Acum iubitul maestrului său (Arjuna) apărea mare apoi apărea mic; când apărea pe oiștea de la carul de luptă, când pe car, iar imediat după aceea pe pământ.
Iar eroul favorizat de dexteritatea practicată, a lovit diferitele ținte -unele cu o compoziție moale, unele rafinate iar altele groase.

Și ca o singură săgeată a făcut să zboare cinci săgeți deodată în gura unui porc mistreț din fier din arcul său.
Iar acel erou de o extraordinară energie a tras douăzecișiuna de săgeți în golul lăsat de un corn ce pendula, legat de o sfoară.
În acest fel, Arjuna și-a arătat îndemânarea deosebită în folosirea sabiei, arcului și a buzduganului, deplasându-se circular în incintă.

"Și, O Bharata, când prezentarea s-a apropiat de sfârțit, efervescența spectatorilor s-a răcit iar sunetele instrumentelor a încetat. Atunci dinspre poartă s- auzit, lovirea armelor, demonstrând măreție și putere, asemenea bubuitului tunetului. Iar, o rege, de îndată ce s-a auzit acest sunet, cei adunați s-au gândit, 'S-au crăpat munții sau însuși pământul s-a despicat, sau cerul răsună de bubuitul norilor adunați?

Și-atunci toți spectatorii și-au întors capul spre poartă. Drona stătea înconjurat de cei cinci frați, fiii lui Pritha, și era asemenea lunii înconjurat de cele cinci stele ale constelației Hasta.
Iar Duryodhana, acel învingător al dușmanilor, s-a ridicat în grabă și a fost înconjurat de cei 100 de frați trufași ai săi, printre care se afla și Aswatthaman.
Iar prințul, cu buzduganul în mână, astfel înconjurat de cei 100 de frați cu armele ridicate, a apărut asemenea lui Purandara (Indra) în zile de mult uitate, înconjurat de oastea celestă, cu ocazia luptei cu Danavii.'"

Sambhava din Adi parva 138
Karna intră în arena și dorește să lupte cu Argiuna

"Vaisampayana continuă, 'Când spectatorii, cu ochi mari datorită minunării, au făcut loc pentru acel cuceritor al orașelor ostile, Karna, acel erou, născut cu armură naturală și față iluminată de cercei, și-a luat arcul și s-a încins cu sabia. Apoi a intrat în spațioasa incintă, asemenea unei stânci umblătoare. Acel renumit învingător al oștilor vrăjmașe, Karna, cel cu ochi mare, fusese născut de Pritha în tinerețea ei. El era o porție a Soarelui cu raze fierbinți iar energia și îndemânarea sa era asemenea unui leu, sau zimbru, sau conducătorului cirezii elefanților.

Ca splendoare era asemenea Soarelui, în afecțiune asemenea Lunii, iar energi sa era asemenea focului. Conceput cu însuși Zeul Soare, el era înalt asemenea unui palmier auriu, și dotat cu vigoarea tinereții fiind capabil să răpună un leu. Chipeș, el poseda nenumărate calități. Puternicul luptător privind de jur împrejurul arenei, se plecă indiferent către Drona și Kripa.
Întreaga adunare, nemișcată și privind concentrată, gândi, 'Cine să fie?' Și au devenit agitați în curiozitatea lor, de a-l cunoaște pe războinic. Și acel deosebit de elocvent om, vlăstar al Zeului Soare, spuse cu o voce asemenea bubuitului norilor, adresându-se fratelui său Argiuna, fără să știe că sunt frați, care era fiul învingătotrului zeu asura, Paka, (care era Indra), 'O Partha, (fiul al Prithei) voi executa procedee de luptă în fața acestei mulțimi care se holbează, care le întrec pe cele expuse de tine!
Privindu-le te vei minuna.' Și, O tu, deosebit în vorbire, de-abia a început, că spectatorii s-au ridicat imediat, ridicați de ceva instrument, așa cum a fost. Duryodhan (prietenul lui Karna) a fost încântat, în timp ce Vibhatsu (Argiuna) s-a simțit rușinat și furios. Apoi cu permisiunea lui Drona, puternicul Karna, găsind plăcere în luptă, a făcut tot ceea ce Partha făcuse mai înainte.

După aceea Duryodhana și frații săi l-au îmbrățișat pe Karna cu bucurie i-au spus, 'Bine ai venit, puternice războinic! Te-am primit datorită norocului meu, O tu, cel ce ești politicos! Trăiește așa cum îți dorești și condu-mă pe mine și regatului Kauravilor.' Kama replică, 'Când ai spus-o, o privesc ca și realizată. Nu-mi doresc decât prietenia ta. O domn, nu-mi doresc decât o singură luptă cu Arjuna.' Duryodhan spuse, 'Fie ca să ne bucurăm de lucrurile bune ale vieții! Fi binefăcătorul prietenului tău și puneți piciorul pe capetele dușmanilor."
"Vaisampayana continuă, 'Arjuna, după aceasta, se simți înjosit și-i spuse lui Karna, care se afla printre frații lui Duryodhan, asemenea unei stânci. 'Calea pe care intrusul nebinevenit și vorbitorul neinvitat o ating să fie a ta, O Karna, pentru că vei fi ucis de mine.'

Karna replică, 'Această arenă este pentru toți, numai pentru tine nu, O Phalguna! Ei sunt regii care sunt superiori în energie; și cu adevărat Kshatriya (războinicii), ce iau în considerare puterea și numai puterea (armelor). Ce nevoie ai de altercații, care sunt exercițiile celor slabi? O Bharata, verbește cu săgeți, până când săgețile mele nu-ți vor străpunge capul astăzi în fața preceptorului tău!'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind îmbrățișat repede de frații săi, Partha, cu permisiunea lui Drona, înaintă pentru luptă. De partea cealaltă, Karna, după ce a fost îmbrățișat de Duryodhan și frații săi, luându-și arcul și săgețile, era gata de luptă. Cerul se acoperi de nori, emițând fulgere, iar coloratul arc al lui Indra (curcubeul ce apare și la Evrei ca fiind un semn al lui Iehova) a apărut răsândind razele sale strălucitoare. Iar norii păreau să râdă datorită șirurilor de cocori albi, care zburau atunci.

Și văzând că Indra privea astfel arena din afecțiune (pentru fiul său Argiuna), Soarele dispersă norii de deasupra propriului fiu (Karna). Phalguna (Argiuna) rămase acoperit de nori în timp ce Karna deveni foarte vizibil, fiind înconjurat de razele soarelui. Iar fiul lui Dhritarashtra stătea de partea lui Karna, în timp ce Bharadwagi, Kripa și Bhishma rămaseră de partea lui Partha (Argiuna). De asemenea întreaga adunare era împărțită, ca și spectatoarele. Dar știind cum stăteau lucrurile (că cei doi erau de asemenea frați, Kunti, (mama lor) fica lui Bhogea, leșină. Cu ajutorul însoțitoarelor Vidura, versat în domeniul Datoriei Prescrise, a readus-o în simțiri pe Kunti, stropind-o cu pastă de santal și apă. Revenindu-și în fire, Kunti, văzându-și cei doi fii în armuri, a fost cuprinsă de frică, dar nu putea să facă nimic.

Privindu-i pe cei doi luptători cu arcurile în mână, fiul lui Saradwat, Kripa, cunoscând Datoria și regulile duelului i se adresă lui Karna, 'Acest Pandava, care este fiul cel mai mic al lui Kunti, aparține liniei Kaurava: el se va angaja în luptă cu tine. Dar, tu puternice luptător, tu trebuie să ne numești linia din care te trage, numele tatălui și mamei tale și linia regală care-ți este ornamentul. Cunoscând toate acestea, Partha va lupta cu tine sau nu. Fii regilor nu luptă niciodată cu cei a căror linie genealogică nu este glorioasă.
'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel adresat de către Kripa, culoarea lui Karna deveni asemenea unui lotus palid, zdrențuit de rafalele puternice ale sezonului ploios. Duryodhana spuse, 'O preceptorule, chiar srierile revelate afirmă că trei clase de persoane pot avea pretenții la regalitate, cele de sânge regal, eroii și în cele din urmă, cei ce conduc armate. Dacă Phalguna nu dorește să lupte cu o persoană ce nu este rege, îl proclam pe Karna ca rege al regiunii Anga.'

"Vaisampayana spuse, 'Chiar în acel moment, așezându-se pe un scaun de aur, cu orez uscat, flori, recipiente cu apă și mult aur, puternicul luptător Karna a fost instalat ca rege de către Brahmani, versați în mantre. Umbrela regală a fost așezată deasupra capului său, în timp ce coyi de Yak erau agitate în jurul redutabilului erou hero a cărui atitudine era grațioasă.
După ce uralele au încetat, regele (Karna) se adresă lui Duryodhan, 'O tigru printre monarhi, ce-ți pot oferi, care să se poată compara cu darul tău, care este un regat? O rege, voi face ceea ce-mi ceri! La care Suyodhana îi spuse , 'Nu doresc decât prietenia ta.' Karna replică, 'Așa să fie.' Apoi s-au îmbrățișat cu mare bucurie, fiind deosebit de bucuroși.'"  

Sambhava din Adi parva 139
Tatăl adoptiv al lui Karna intră pentru a-și îmbărțișa fiul (pe Karn)
Bhima îl batjocorește pe Karna
Yudhishthir vede în Karna un luptător de neegalat pe pământ'

Vaisampayana spuse, 'După aceasta, Adhiratha (cel ce conduce carul de luptă) cu teaca atârnându-i, transpirând, tremurând, și sprijinându-se într-un toiag, intră în arenă.
"Văzându-l, Karna și-a lăsat jos arcul și împins de respect filial și-a plecat capul încă ud de apă inaugurării sale ca rege. Iar cel ce conducea carul și-a acoperit repede picioarele cu marginea pânzei și i s-a adresat lui Karna care cu succes fusese încoronat, ca fiului său.

Iar cel ce conducea carul (tatal vitreg al lui Karna), l-a îmbrățișat pe Karna, iar din exces de afecțiune i-a udat capul cu lacrimi, care încă era ud cu apa cu care fusese stropit la ceremonia încoronării care rege de Anga. Uitându-se la conducătorul carului de luptă, Pandavul Bhimasena l-a luat pe Karna drept fiul unui conducător de car de luptă și i s-a adresat ridiculizându-l, 'O fiu al unui vizitiu, tu nu meriți să mori de mâinile lui Partha. În ceea ce privește familia din care te tragi, mai bine ia un alt bici. Și, o tu cel mai josnic dintre muritori, cu siguranță nu meriți regatul Anga, așa cum un câine nu merită untul pus în fața focului sacrificial.'

Karna, fiind astfel adresat, cu buze ușor tremurânde, trase cu putere aer în piept, și se uită la Zeul Zilei (Soarele) din cer. Asemenea unui elefant furios ce se ridică dintr-o grămadă de lotuși, puternicul Duryodhana se ridică dintre frații săi și s-a adresat acelui performer de fapte teribile, Bhimasena, present acolo, 'O Vrikodara, nu se cade să spui astfel de cuvinte. Puterea este vitutea cardinală a unui luptător (Kshatriya) și chiar și cu un Kshatriya ce are o naștere inferioară merită să lupți.

Linia genealogică a eroilor, ca și sursa râurilor, nu este niciodată bine cunoscută. Focul ce înconjoară întreaga lume se naște din apă. Fulgerul care i-a ucis pe Danavi (fii lui Danu, ce fac parte dintre prietenii zeilor Asura) a fost făcut din oasele (marelui Muni) Dadhici. Ilustrul zeu Guha, care combină părți din toate celelalte zeități, are o origine necunoscută. Unii îl consideră vlăstar al lui Agni; unii al lui Krittika, unii al lui Rudra, iar alții al zeiței Gangelui.

Am auzit că persoane născute în familii de Kashatriya au devenit Brahmani. Viswamitra și alții (născuți ca Kshatriyas) au atins eternul Brahma. Cel mai de seamă dintre purtătorii de arme preceptorul Drona s-a născut într-un vas de apă iar Kripa din familia Gotama s-a născut pe un bărăgan. Propriile voastre nașteri, o prinți Pandava îmi sunt mie necunoscute. Este posibil ca dintr-o căprioară să se nască un tigru (ca și Karna), care să aibă splendoarea soarelui, și care să fie dotat cu tot felul de semne auspicioase și care să fie născut cu o armură naturală și cu cercei?
Acest prinț printre oameni merită suveranitatea lumii, nu a regatului Anga, ca urmare a puterii brațelor sale și jur că am să-l urmez în toate. Dacă există cineva căruia ceea ce am făcut pentru Karna i se pare intolerabil, să urce atunci în carul de luptă și să să-și îndoaie arcul cu ajutorul picioarelor.'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi s-a ridicat un murmur confuz printre spectatori, aprobând cuvântarea lui Duryodhana. Soarele totuși se coborâse, dar Duryodhana luându-l pe Karna de mână l-a condus afară din arena, care era luminată de nenumărate lămpi. Și o rege, Pandavii, însoțiți de Drona, Kripa și Bhishma, s-au reîntors în apartamentele lor. Oamenii au plecat și ei, unii numindu-l pe Arjuna, alții pe Karna, iar alții pe Duryodhana (ca și câștigător al zile).
Iar Kunti, recunoscându-l pe propriul fiu în Karna, datorită semnelor auspicioase de pe persoana sa și privindu-l instalat ca suveran peste Anga, datorită afecțiunii materne, a fost foarte mulțumită.

Duryodhana, obținându-l pe Karna (astfel de partea sa), și-a alungat frica pe care o avea datorită îndemânării pe care o avea Arjuna în domeniul armelor.
Iar eroicul Karna, desăvârșit în privința armelor, a început să-i mulțumească lui Duryodhan prin cuvinte dulce,
în timp de Yudhishthir, cel mai mare dintre Pandavi, era impresionat de Karna, considerând că pe pământ nu mai exista un luptător asemenea lui.'"   

Sambhava din Adi parva 140
Lupta teribilă dintre Pandavi și Panceali
Drona se răzbună pe Drupada, regele Pancealilor și devine rege peste jumătate din regatul acestuia

 "Vaisampayana continuă, 'Privindu-i pe Pandavi și pe fiul lui Dhritarashtra desăvârșit în mânuirea armelor, Drona s-a gândit că a sosit timpul să poată să ceară taxa pentru ceea ce i-a învățat.
Și, o rege, adunându-și discipolii, într-o zi, preceptorul Drona le-a cerut taxă, spunând, 'Luați-l ostatic pe Drupada, regele din Panceala în luptă și aduceți-l la mine. Aceasta este cea mai acceptabilă taxă.'

Atunci acei luptători răspunseră, 'Așa să fie', se urcară repede în carele lor de luptă și pentru a-și achita datoria față de profesorul lor, au plecat însoțit de el. Acei zimbrii printre oameni, înfrângându-i pe Panceali în drumul lor, au asediat capitala marelui Drupada. Iar Duryodhan și Karna și puternicul Yuyutsu, Duhsasana, Vikarna, Jarasandha și Suloceana, precum și alți puternici prinți Kshatriya, au făcut concurență, pentru a fi primii care atacă.
Iar prinții, mergând în care de luptă de cea mai bună calitate și urmând cavaleria, au intrat în capitala ostilă, deplasându-se pe străzi.

"Între timp regele din Panceala, privind acea forță puternică și auzind strigătele puternice, ieși din palat însoțit de frații săi. Deși regele Yaghiasena era bine înarmat, aramta Kauravilor i-au atacat cu o ploaie de săgeți, scoțând strigătele lor de luptă. Yaghiasena totuși, nefiind ușor de învins în luptă, se apropie de Kauravi în carul său de luptă alb și a început să împrăștie în jur o ploaie de săgeți îngrozitoare.

"Înainte de a începe lupta, Arjuna, privind mândria îndemânării afișată de prinți, i se adresă preceptorului său, și spuse, 'Îmi voi etala îndemânarea, după ce aceștia au afișat propria lor îndemânare. Regele din Panceala nu poate niciodată să fie luat pe câmpul de luptă de nici unul dintre aceștia. Spunând acestea, Argiuna, înconjurat de frații săi, a așteptat afară din oraș, la o distanță de o milă de acesta. Între timp Drupada privind armata Kauravilor, ieși în față și trase o ploaie îngrozitoare de săgeți, care i-a afectat teribil pe Kauravi.

Iar ușurința cu care se mișca pe câmpul de luptă, deși se lupta fără a fi sprijinit, într-un singur car de luptă, îi facea pe Kauravii sa creada, datorită panicii, că sunt mai mulți care luptau cu ei. Iar săgețile cumplite ale monarhului cădeau aproape din toate părțile, până când cochilii, trompete și tobe cu miile au început să sune din casele Pancealilor. Apoi dinspre puternica oaste a Pancealilor s-a auzit un răget teribil, ca cel al unui leu, în timp ce sunetul corzilor arcurilor lor, păreau să despice chiar cerul.

Apoi Duryodhan, Vikarna, Suvahu, Dirghaloceana și Duhsasana s-au înfuriat și au început să toarne săgețile lor asupra inamicului. Dar puternicul trăgător cu arcul, fiul lui Prishata, invincibil în luptă, deși foarte pătruns de săgețile inamicului, a început instantaneu să afecteze rândurile atacatorilor ostili cu o deosebită vigoare. Și gonind cu mare viteză pe câmpul de luptă, ca o roată de foc, regele Drupada i-a lovit cu săgețile sale pe Duryodhan și Vikarna și chiar pe puternicul Karna și mulți alți prinți eroici și nenumărați luptători, și le-a potolit setea de luptă.
Apoi toți cetățenii au turnat asupra Kauravilor o ploaie de diferite rachete așa cum norii toarnă picăturile de ploaie pe pământ. Tineri și bătrâni s-au grăbit să lupte, atacând Kauravii cu vigoare. Kauravii, apoi văzând că bătălia a devenit înspăimântătoare, s-au dezmembrat și au fugit către Pandavi.

"Pandavii, auzind teribilele urlete ale oastei înfrânte, l-au salutat cu reverență pe Drona și s-au urcat în carele lor de luptă. Apoi Argiuna l-a rugat în grabă pe Yudhishthir (fratele cel mai mare) să nu se angajeze în luptă si s-a grăbit în față, numindu-i pe fiii lui Madri (Nakula și Sahadev, frații săi mai mici) să-i protejeze roțile carului de luptă, în timp ce Bhimasena care lupta în carul de transport, alergă în față cu buzduganul în mână. Arjuna cel fără de păcat, fiind astfel însoțit de frații săi, auzind strigătele inamice, înaintă către aceștia, umplând întreaga regiune cu zgmotul roților carului său de luptă.
Și asmenea unui animal Makara ce intră în mare, Bhima, cel cu brațe puternice, asemenea unui al doilea zeu al Morții - Yama, cu buzduganul în mână, intră în rândurile Pancealilor, strigând înfiorător, asemenea unui ocean în furtună. Iar Bhima, cu buzduganul în mână, mai întâi alergă cătrre șirurile de elefanți au forțelor ostile, în timp ce Arjuna, desăvârșit în luptă, a atacat acele forțe cu îndemânarea brațelor sale. Iar Bhima, asemenea marelui Distrugător însuși (la sfârșitul lui Kali-Yuga), a început să doboare acei elefanți cu buzduganjul său. Acele animale masive, asemenea unor munți, lovite de buzduganul lui Bhima au avut capetele zdrobite. Acoperite de șiroaie de sânge, au început să cadă la pământ, asemenea stâncilor desprinse de fulgere.

Pandavii o doborât elefanți, cai și care de luptă cu miile și au ucis mulți ostasi pedeștri și luptători cu carul. Într-adevăr așa cum un păstor în pădure mână înaintea sa cu bățul multe animale cu ușurință, la fel și Vrikodara (Bhima) mâna în fața sa carele și elefanții forțelor ostile.
"Între timp, Phalgun (Argiuna), împins de dorința de a-i face bine fiului lui Bharadwagi, l-a atacat pe fiul lui Prishata cu o ploaie de săgeți și l-a doborât de pe elefantul pe care se afla.

Iar Arjuna, asemenea unui foc teribil care consumă toate lucrurile la sfârșitul (ciclului de 1000 de ere (Yuga), a început să doboare la pământ cai și care de luptă și elefanți cu miile. Pancealii și Sringeay, pe de altă parte, i-au atacat pe Pandavi, întâmpinându-i cu o perfectă ploaie de arme de toate felurile. Au scos țipete teribile și au luptat cu disperare cu Argiuna. Lupta a devenit furioasă și teribilă când o priveai. Auzind strigătele inamicului, fiul lui Indra (Argiuna) s-a înfuriat și a atacat oastea ostilă cu o ploaie deasă de săgeți, și s-a grabit cătrea aceasta făcând-o să sufere cu o vigoare reînoită.

Cei care-l priveau pe ilustrul Argiuna atunci, nu puteau distinge un interval între așezarea săgeții și eliberarea acesteia din arc. Puternice erau strigătele ce se ridicau si se amestecau cu aclamațiile de de aprobare. Apoi regele Pancealilor, însoțit de comandantul Satyagit, s-au repezit cu mare viteză spre Arjuna asemena zeului Asura Samvara ce s-a grăbit spre șeful celeștilor (Indra). Apoi Arjuna l-a acoperit pe regele Pancealilor cu o ploaie de săgeți.
Atunci s-a ridicat un vuiet înfiorător dinspre Panceali, asemenea răgetului unui leu puternic ce sare la conducătorul unei turme de elefanți. Privindu-l pe Argiuna grâbindu-se către regele Pancealilor pentru a-l captura, Satyajit, de mare putere, s-a grăbit către acesta. Iar cei doi luptători, asemenea lui Indra și zeului Asura, fiu al lui Viroceana (Vali), apropiindu-se unul de altul pentru a lupta, au început să macine rândurile oastei opuse.

Apoi Arjuna l-a străpuns cu mare putere pe Satyagit cu zece săgeți ascuțite, la a cărei îndemânare spectatorii au fost uimiți. Satyajit, fără a pierde timp, l-a atacat pe Argiuna cu o sută de săgeți. Apoi puternicul, Arjuna, dotat cu o remarcabilă ușurință de mișcare, fiind acoperit de o ploaie de săgeți, și-a frecat coarda arcului pentru a face să creasca forța și viteza săgeților. Apoi despicând (cu săgețile sale arcul oponentului, Argiuna se grăbi către regele Pancealilor, dar Satyagit, luând repede un arc mai puternic, a străpuns cu săgețile sale pe Partha (Argiuna), carul de luptă, vizitiul și caii.
Arjuna, fiind astfel atacat, nu și-a iertat dușmanul. Dorind să-l omoare imediat, i-a străpuns cu un număr de săgeți caii, steagul, arcul, pumnul de pe arc, vizitiul și pe însoțitorul din spatele carului de luptă. Ca urmare Satyagit, văzând că arcul îi este în mod repetat tăiat în două și caii uciși, s-a oprit din luptă.

"Regele Pancealilor, văzând că generalul său fusese învins în luptă, a început el însuși să-l împroaște pe prințul Pandava cu săgeți. Atunci Argiuna, încununat cu succes, a început să lupte cu furie, și repede i-a tăiat arcul oponentului în două, precum și steagul, pe care l-a făcut să cadă, i-a străpuns caii și vizitiul cu cinci săgeți. Apoi aruncându-și arcul Arjuna și-a luat tolba, și scoțând un paloș încovoiat, a scos un țipăt puternic și a alergat de la carul său la cel al oponentului.
Și stând acolo absolut neînfricat, l-a capturat pe Drupada (regele Pancealilor) așa cum Garuda prinde un șarpe uriaș după ce a agitat apele oceanului. Văzând acestea , trupele Pancealilor au fugit în toate direcțiile.

"Apoi Dhanangeaya (Argiuna), afișându-și astfel puterea brațelor sale în prezența ambelor oști, a scos un țipăt puternic și a ieșit din rândurile Pancealilor. Privindu-l reîntorcându-se, prinții au început să jefuiască capitala lui Drupada. Adresându-li-se Arjuna spuse, 'Acest monarh este o rudă a eroilor Kauravi. De aceea, o Bhima, nu le măcelăriți soldații. Hai să-i înmânăm preceptorului nostru taxa cerută.'
"Vaisampayana continuă, 'O rege, fiind astfel oprit de Arjuna, puternicul Bhimasena, deși încă nesăturat de exercițiul luptei, s-a oprit din măcelărirea oponenților. Apoi prinții, luându-l pe Drupada cu ei, împreună cu prietenii și consilierii săi, l-au oferit lui Drona. Iar Drona privindu-l pe Drupada adus sub controlul său, umilit și deprivat de avere, i-a amintit monarhului de ostilitatea sa anterioară și i s-a adresat, spunându-i, 'Regatul tău și capitala au fost jefuite de mine. Dar nu te teme pentru viața ta, deși acum depinde voința dușmanilor tăi. Vrei să reînvii prietenia ta cu mine?'

Spunând acestea, zâmbi puțin și spuse din nou, 'Nu te teme pentru viața ta, rege curajos! Noi brahmanii, suntem întotdeauna iertători iar afecțiunea și iubirea mea pentru tine au crescut ca urmare a faptului că ne-am jucat împreună în copilărie în ermitaj. De aceea, o rege, îți cer să fim din nou prieteni.
Și ca și cadou îți ofer jumătate din regatul tău, care acum nu-ți mai aparține. Mai înainte mi-ai spus că cel ce nu este rege, nu poate fi prietenul unui rege. De aceea, o Yaghiasena, voi păstra jumătate din regatul tău. Tu vei fi rege peste toate teritoriile la sud de Bhaghirathi (un braț al Gangelui), în timp ce eu voi fi rege peste teritoriile tale la nord de rău. Și, o Panceala, dacă îți face plăcere, de acum consideră-mă prietenul tău.'

"Auzind aceste cuvinte, Drupada răspunse, 'Tu ești un suflet nobil și ai mari capabilități. De aceea , o brahmane, nu sunt surprins de ceea ce ai făcut. Sunt foarte mulțumit de tine și-mi doresc eterna ta prietenie.'
"Vaisampayana continuă, 'După aceasta, o Bharata, Drona l-a eliberat pe regele din Panceala, și bucuros și-a executat oficiile în ceea ce privește dăruirea jumătății regatului său. De aici înainte Drupada a început să locuiască cu tristețe în orașul Kampilya în provincia Makandi de pe malurile Gangelui plin de orașe și orășele. După ce a fost înfrânt de Drona, Drupada a condus de asemenea și regatul de sud al Panchalilor până la țărmul râului Cearmanwati.

Iar din acea zi Drupada a fost foarte convins că prin puterea sa nu va fi în stare să-l învingă pe Drona, fiindu-i inferior acestuia ca putere brahma (spirituală). De aceea a cutreierat pământul pentru a găsi mijloace pentru a obține un fiu (care să-l învingă pe Drona).
"Între timp Drona a continuat să locuiască în Ahiceatra. Astfel, o rege, teritoriul Ahiceatra, cucerit de Argiuna, care era plin de orașe și sate, a fost dăruit lui Drona.'