Adi/Sambava Parva 141-142

Sambhava din Adi parva 141
Dhritaraștra îl numește pe nepotul său Yudhișthir ca moștenitor al tronului.
Argiuna îi promite profesorului său că va lupta împotriva sa, când va fi necesar, ca taxă pentru că a primit de la acesta arma celestă Brahma-șira.
Doar Argiuna și Bhima singuri cuceresc Estul și Sudul
Unchiul lor Dhritarașthra devine invidios pe nepoții săi Pandavii

 "Vaisampayana continuă, 'După un an de la luptă, Dhritarashtra, împins de bunătatea sa pentru lume, l-a instalat pe Yudhishthir, fiul mai mare al lui Pandu, ca moștenitor al regatului,
datorită fermității, vitejiei, răbdării, binevoinței, corectitudinii și a onestității de nezdruncinat.
În scurt timp Yudhishthira, fiul lui Kunti, prin bunul său comportament, maniere și o pricepere deosebită în afaceri, a eclipsat faptele tatălui său.

Cel de-al doilea Pandava, Vrikodara, a început să primească în mod continu lecții de la (Domnul Transcendental) Sankarșan (Bala-raam, fratele lui Krișna) în lupta cu sabia și buzduganul și cu carul de luptă.
Iar după ce pregătirea lui Bhima a fost terminată, puterea sa a devenit asemenea lui Dyumatsena; și continuând să trăiască în armonie cu frații săi, a început să-și exercite îndemânarea.
Argiuna a devenit celebru pentru fermitatea cu care ținea armele, pentru ușurința cu care se mișca, precizia cu care țintea și expertiza cu care folosea armele Kshura, Naracha, Vala, Vipatha și a tuturor armelor, fie că erau drepte, încovoiate sau grele.

Iar Drona a certificat că nimeni în lume nu putea fi egalul lui Argiuna în ușurința mânuirii și în experitiza generală.
Într-o zi Drona, adresându-se lui Argiuna de față cu adunarea prinților Kauravi, spuse, 'Unul dintre discipolii lui Agastya în știința armelor pe nume Agnivesha a fost profesorul meu. Datorită meritelor mele ascetice am obținut de la el arma Brahmashira, care nu poate fi fără efect și care ea însăși este asemenea unui tunet, capabilă să distrugă tot pământul.
Acea armă, o Bharata, prin ceea ce am făcut, poate fi înmânată mai departe următorului discipol. Când mi-a înmânat-o, preceptorul meu mi-a spus, 'O fiu al lui Bharadwagi, să nu declanșezi niciodată arma împotriva ființelor umane, și mai ales împotriva celor ce au puțină energie. Tu, eroule, ai obținut arma celestă. Nimeni altcineva nu o merită. Dar să respecți instrucțiunea Rishiului (Agnivesa).

Acum, Arjuna, te rog să-mi dai taxa în prezența verilor și a celorlalte rude.' Când Arjuna, a auzit aceasta, și-a dat cuvântul că îi va da preceptorului ceea ce îi va cere, iar acesta din urmă spuse, 'O cel fără de păcat, să lupți împotriva mea, atunci când va trebui sa lupt cu tine.'
Iar acel zimbru printre prinții Kuru și-a dat cuvântul lui Drona atingând picioarle acestuia si a plecat în nord. Apoi s-a ridicat un strigăt puternic ce a acoperit întreg pământul, legat de centura de mări, având ca efect faptul că nu exista nici un arcaș care să fie asemenea lui Argiuna. Și într-adevăr Dhanangeaya (Argiuna), în lupta cu buzduganul, sabia și cu carul de luptă, a obținut o minunată măiestrie.

Sahadev a obținut întreaga știință despre Datoria Prescrisă de la (Vrihaspati) gurul zeilor sura ai lumilor paradisiace, și a continuat să trăiască sub controlul fraților săi.
Nakula, favoritul fraților săi, fiind învățat de Drona, a devenit cunoscut ca un luptător îndemânatic și un luptător cu carul măreț (Ati-ratha).

Într-adevăr Argiuna și ceilalți prinți Pandavi au devenit atât de puternici încât l-au ucis în luptă pe marele Sauvira, care executase un rit sacrificial ce durase trei ani, neînfricoșat de raidurile Gandharvilor celesti. Regele Yavanilor pe care puternicul Pandu nu a putut să-l supună, a fost supus de Arjuna.
Apoi Vipula, regele Sauvirilor, dotat cu mare dibăcie, care tot timpul nu a arătat respect Kauravilor, a fost determinat de inteligentul Argiuna să simtă limita puterii sale. Argiuna a reprimat de asemenea cu ajutorul săgeților sale mândria regelui Sumitra din Sauvira, cunoscut de asemenea ca Dattamitra care cu hotărâre a căutat lupta cu acesta.

Cel de-al treilea dintre prinții Pandavi, Dhananjaya (Argiuna), asistat de Bhima, cu un singur car de luptă a subjugat toți regii din est, sprijiniți de mii de care. În același fel au cucerit cu un singur car de luptă tot sudul si au trimis în imperiul Kauravilor o mare pradă de război.
"Aceasta au făcut iluștrii Pandavi, cucerind teritoriile altor regi, extinzând limitele imperiului lor. Privind însă marile realizări și puterea acelor mari arcași, sentimentele regelui Dhritarashtra pentru Pandavi au devenit brusc otrăvite iar din acea zi monarhul devenit neliniștit și cu greu a mai putut dormi.'"     

Sambhava din Adi parva 142 - I
Prosperitatea Materială și luptă implicită pentru aceasta
Șacal să fi în viața asta
Politica regală față de dușmani
poartă culorarea pasiunii - care e calea răului - fără de milă

"Vaisampayana continuă, 'Auzind că eroicii fii ai lui Pandu erau dotați cu un exces de energie si deveniseră atât de puternici, regele Dhritarashtra s-a simtit foarte mizerabil și anxios. Apoi luându-l de-o parte pe Kanika, cel mai important dintre consilieri, specialist în ștințele politice și expert în sfătuirea regelui spuse, 'O cel mai de seamă dintre brahmani, Pandavii acoperă pământul în mod exagerat. Sunt deosebit de invidios pe ei. Să caut pacea sau să fac război cu ei? O Kanika, sfătuiește-mă în adevăr, căci voi face așa cum vei propune.
"Vaisampayana continuă, 'Acel brahman, fiind astfel adresat de către rege, îi răspunse în mod liber, în aceste cuvinte, în concordanță cu semnificațiile științei politice."

"Ascultă-mă, o rege fără de păcat, nu se cade să te înfurii pe mine, după ce vei auzi ceea ce-ți voi spune. Regii trebuie să fie întotdeauna gata să-și ridice buzduganele, și tot timpul trebuie să-și sporească și capacitățile proprii.
Evitând cu grijă toate greșelile, ei trebuie să aibă tot timpul în atenție greșelile dușmanilor lor și să profite de acestea.
Dacă regele este tot timpul pregătit să lovească, toți îl vor teme.
De aceea regele trebuie să aibă mereu o scăpare pentru a pedepsi în tot ceea ce face.
El trebuie să se comporte în așa fel încât dușmanul său să nu detecteze nici o slăbiciune la acesta.
Dar slăbiciunile dușmanului său trebuie să le detecteze și să le folosească în favoarea sa.

El trebuie tot timpul să-și ascundă mijloacele și scopurile, așa cum broasca țestoasă se ascunde în carapace și de asemenea trebuie să-și ascundă slăbiciunile față de alții.
Iar dacă începe ceva, trebuie să-l ducă la bun sfârșit. Iată, un ghimpe care nu este extras în întregime, produce o bubă dureroasă.
Uciderea unui dușman, care-ți face rău, este întotdeauna demnă de laudă.
Dacă dușmanul posedă mari capacități, trebuie tot timpul să fi atent când va veni ora dezastrului său și atunci omoară-l fără scrupule.

Dacă aceste este un mare luptător, de asemenea trebuie să veghezi asupra orei dezastrului său și-apoi trebuie să-l faci să dispară.
Domnule, un inamic nu trebuie niciodată să fie disprețuit, oricât ar fi vrednic de dispreț.
O scânteie e capabilă să consume o întreagă pădure, dacă se poate de la un obiect la cel din apropiere.
Uneori regii trebuie să pretindă că sunt orbi și surzi, pentru că dacă nu sunt capabili să aplice o corecție, trebuie să pretindă că nu au remarcat greșelile, care necesită corecția.
În ocazii ca acestea, fă-i să-și considere arcurile ca și cum ar fi făcute din paie. Dar fă-i să fie tot timpul în alertă, asemenea unei turme de căprioare în pădure.

Dacă dușmanul se află în mâinile tale, distruge-le prin orice mijloace, secrete sau nu. Nu arăta nici un fel de milă acestuia, chiar dacă caută protecția ta.
Un dușman sau unul care te-a rănit vreo dată, trebuie distrus, cheltuind bani fără de măsură, dacă e nevoie, pentru că dacă-l omori ai scăpat de-o grijă, iar liniștea e fără de preț. Cel mort nu-ți poate inspira frică.
Trebuie să distrugi cele trei, cinci și șapte (resurse) ale dușmanilor tăi.
Trebuie să distrugi rădăcina și ramura dușmanilor tăi. Trebuie să-i distrugi aliații și partizanii.
Aliații și partizanii nu pot exista, dacă cel ce-i conduce e distrus.

Dacă rădăcina copacului este distrusă, ramurile și rămurelele nu vor mai exista nici ele.
Ascunzând cu grijă mijloacele și țelurile tale, să-ți ai tot timpul în atenție dușmanii, căutând tot timpul să le afli slăbiciunile.
O rege, condu-ți regatul, având tot timpul grijă să-ți supraveghezi dușmanii.
Menținând eternul foc al sacrificiilor, prin haine maronii, părul încâlcit și vizuini de animale folosite ca propriul loc de dormit, trebuie mai întâi să căștigi încrederea dușmanului tău; iar după ce ai câștigat-o, să sari asupra lui ca un lup.
Pentru că s-a spus că în achiziționarea averii chiar și îmbrăcămintea celor spirituali pot fi folosite ca un cârlig care este folosit pentru a apleca o creangă pe care se află fructe coapte. Metoda urmată în culegerea fructelor, trebuie să fie metoda de a distruge dușmanii, pentru că trebuie să folosești principiul selecției.

Poartă-ți dușmanul pe umeri până când va veni timpul să-l arunci, spărgându-l în bucăți asemenea unui vas de lut aruncat cu violență pe o suprafață de granit. Niciodată să nu-i dai drumul dușmanului chiar dacă ți se adresează cerându-ți milă. Să nu arăți milă, ci să-l omori imediat.
Prin artele concilierii sau a cheltuirii de bani să-ți omori dușmanul.
Creind neînțelegere printre aliații săi sau prin folosirea forței, chiar prin tot ceea ce-ți stă în putere să-ți distrugi dușmanul.'
"Dhritarashtra spuse, 'Spune-mi cum poate fi distrus un dușman prin artele concilierii, a cheltuirii de bani, a creierii de neînțelegere sau a folosirii forței.'

"Kanika replică, 'Ascultă o monarh, istoria unui șacal, ce a trăit în vremuri de demult în pădure și care era expert în știința politicii. Acesta era înțelept, își cunoștea propriul interes și trăia în compania a patru prieteni, un tigru, un șoarece, un lup și o mangustă.
Într-o zi ei au văzut în pădure un cerb puternic, conducătorul unei turme, pe care ei însă nu-l puteau prinde datorită vitezei și puterii sale. Ca urmare au făcut o ședință pentru a se consulta. În deschidere șacalul spuse, 'O tigrule, tu ai făcut mari eforturi pentru a prinde acest cerb, dar degeaba, pentru că acest cerb este tânăr, rapid și foarte inteligent. Hai să se ducă șoarecele și să-i roadă copitele când doarme. Și după ce a făcut aceasta, hai să se apropie tigrul și să-l prindă. Iar după aceea ne vom înfrupta cu toții, cu mare plăcere.'

Auzind aceste cuvinte ale șacalului, toți s-au pus pe treabă cu precauție, după cum li se spusese. Șoarecele a ros picioarele cerbului iar tigrul l-a omorât așa cum se anticipase. Și privind corpul cerbului, lipsit de mișcare, pe pământ, șacalul li se adresă însoțitorilor săi, 'Fiți binecuvântați! Mergeți și executați purificarea rituală. Între timp voi avea grijă de cerb.'
Ascultându-l pe șacal s-au dus la un râu. Șacalul i-a așteptat acolo, gândindu-se la ce are de făcut.

Tigrul, dotat cu mare putere, s-a întors primul după ce executase spălarea rituală și l-a văzut pe șacal cufundat în meditație. Tigrul spuse, 'De ce ești atât de trist, înțeleptule! Tu este cel mai de seamă dintre ființele inteligente. Hai să ne bucurăm astăzi, înfruptându-ne din carcasa lui.' Șacalul spuse, 'Ascultă, ce a spus șoarecele, O, vai de puterea regelui animalelor! Acest cerb a fost ucis de fapt de mine. Prin puterea brațelor mele, el își va astâmpăra foamea.' Atâta timp cât s-a lăudat într-un astfel de limbaj, în ceea ce mă privește , nu vreau să mă ating de această mâncare.' Tigrul replică, 'Dacă într-adevăr șoarcele a vorbit astfel, simțurile mele s-au trezit (ma simt jignit) și începând de azi înainte, voi omorî doar prin propria mea forță creaturile ce colindă pădurea și să mă înfrupt din carnea lor.' Spunând acestea tigrul plecă.

"Și după ce a plecat tigrul, iată că a sosit șoarecele. Șacalul i se adresă acestuia spunând, 'Fi binecuvântat, o șoarece, dar ascultă ce mi-a spus mangusta, "Carcasa acestui cerb este otravă (fiind atinsă de ghearele tigrului)". Nu voi mânca din ea, dar pe de altă parte dacă-mi permiți, o șacalule, îl voi omorî pe șoarece și ne vom înfrupta din el.'Auzind acestea șoarecele a fugit printr-o gaură.

După aceea a venit lupul, o rege, după ce-și făcuse purificarea rituală. Văzându-l sosind, șacalul îi spuse acestuia, 'Regele animalelor s-a înfuriat pe tine. Răul te va copleși. El e așteptat aici cu soția sa. Fă ceea ce consideri de cuvință.' În felul acesta a scăpat șacalul și de lup. Iar lupul a fugit, contractându-și corpul în cele mai mici dimensiuni posibile.
Apoi a venit mangusta. Iar șacalul văzând-o venind spuse, 'Prin puterea brațelor mele i-am învins pe toți ceilalți, care deja au fugit. Mai întâi luptă cu mine și după aceea vei mânca din această carne după bunul plac.' Mangusta replică, 'De vreme ce tigrul, lupul și inteligentul șoarece au fost învinși de tine, se pare că ești cel mai mare erou. Nu vreau să lupt cu tine.' Spunând acestea, mangusta fugi.

"Kanika continuă, 'După ce toți au plecat, șacalul, foarte mulțumit de succesul politicii sale, a mâncat singur acea carne. Dacă regii ar acționa mereu în acest fel, ar fi fericiți. Astfel trebuie să îi aduci la mâna ta

• pe cei timizi incitându-le fricile,
  
• pe cei curajoși prin artele concilierii,
  
• pe cei lacomi prin daruri costisitoare iar
  
• pe cei egali și inferiori prin etalarea propriilor capacități.

În afară de acestea, ascultă altceva.'
"Kanika continuă, 'Dacă fiul tău, prietenul, fratele, tatăl sau chiar preceptorul spiritual, devine dușmanul tău, dacă dorești prosperitate, omoară-l fără scrupule.
Prin blesteme și incantări, prin dar de avere sau prin înșelăciune trebuie să-ți omori dușmanul. Acesta nu trebuie niciodată neglijat sau disprețuit.
Dacă ambele tabere sunt egale și succesul nu este sigur, cel care va acționa consecvent va atinge prosperitatea.
Dacă maestrul spiritual este vanitos, ignorant despre ceea ce trebuie făcut și ce nu și este vicios, chiar și el trebuie pus la punct.

Dacă ești furios, să nu o arăți, chiar și atunci vorbind cu un zâmbet pe buze. Nu reproșa nimănui ceva, dacă sunt semne că ești furios. O
Bharata, vorbește plăcut înainte de a-ți lovi dușmanul și chiar în timp ce îl lovești! După ce l-ai doborât, deplânge victima, arată-te mâhnit, și chiar varsă lacrimi.
Reconfortează-ți dușmanul prin conciliere, prin daruri de avere și un comportament blând și doboară-l când nu este atent.
Trebuie să zâmbești în egală măsură ofensatorului ca o hienă care trăiește practicând virtutea, pentru că îmbrăcămintea virtuții îi acoperă ofensele așa cum norii  acoperă munții.

Trebuie să arzi casa acelei persoane, pe care ai pedepsit-o cu moartea.
De asemenea nu trebuie să permiți cerșetorilor, ateiștiilor și hoților să trăiască în regatul tău.

• Printr-o bătălie prin surprindere,
  
• prin folosirea otravei sau
  
• prin coruperea aliaților dușmanului,
  
• prin mituire,
  
• prin orice mijloace de forță

trebuie să-ți distrugi dușmanul.
Poți acționa cu cea mai mare cruzime. Trebuie să-ți ascuți dinții, pentru a face o mușcătură fatală. Iar dușmanul trebuie în așa fel doborât, încât să nu mai fie în stare să se mai ridice vreo dată împotriva ta.
Totdeauna să te temi chiar și de cei de care nu ai avea motiv să o face, ce să mai spunem de ceilalți. Pentru că dacă cei dintâi vor deveni puternici, te-ar putea distruge din rădăcină.
Să nu ai niciodată încrededere în cei ce nu-ți sunt loaiali, dar nici să nu te încrezi prea mult în cei ce sunt, pentru că dacă cei în care ai încredere vor deveni dușmani, cu siguranță vei fi distrus.

După ce le-ai testat loialitatea, trebuie să folosești spioni în propriul regat și în celelalte regate. Spionii tăi în celelalte regate trebuie să fie maeștri în arta înșelării și să poartă îmbrăcămintea asceților; ei trebuie plasați în grădini, locuri de agrement, temple și alte locuri sacre, locuri de băut, străzi și cele opt tirthas (locuri) (ale ministrului, preotului suprem, moștenitorului, comandtului Forțelor Armate, păzitorilor curții regale, persoanelor din apartamentele intime, șefului penitenciarului, șefului Supravegherii, șefului trezoreriei, Șefului Executivului, Șefului Poliției, Șefului arhitect, Șefului Justiției, Președintelui Adunării miniștrului, Șefului departamentului punitiv, Comandantului fortului, Șefului arsenalului, Șefului Pazei de frontieră și Îngrijitorului Pădurii), în locurile de sacrificiu, lângă fântâni, pe munți și în râuri, în păduri și în locurile în care se adună oamenii.

Vorba trebuie să îți fie mereu umilă, dar inima să-ți fie ascuțită ca o lamă. Iar în momentul în care ești angajat în cel mai crud și teribil act, trebuie să vorbești cu zâmbetul pe buze. Dacă dorești prosperitate, trebuie să folosești toate artele -- umilinta, jurământul, concilierea, venerarea picioarele celorlalți prin plecarea capului, inspirînd speranță și altele similare.
Iar o persoană cunoscătoare a regulilor politicii este ca un copac acoperit de flori, dar fără fructe; dacă face fructe, aceste trebuie să fie la mare înălțime, pentru a nu se poate ajunge ușor la ele, iar dacă vreunul dintre acestea s-a copt, trebuie avut grijă să para că nu e gata. Purtându-te astfel, fructul ne se va ofili.       

Sambhava din Adi parva 142 - II
Virtutea, averea și plăcerea - materialism
Prosperitatea Materială și lupta implicită pentru aceasta
Virtutea, averea și plăcerea au toate efectele lor bune și rele strâns împletite.
În timp ce extragi efectele pozitive, trebui să le eludezi pe cele rele.

• Cei ce practică virtutea, sunt nefericiți din lipsă de avere și a neglijării plăcerilor, datorită lipsei cunoașterii transcendentale.
• Cei care caută plăcerea, sunt nefericiți datorită lipsei celorlalte două.
• Iar cei care caută plăcerea, suferă datorită inatenței lor pentru virtute și avere.
De aceea trebuie să le urmezi pe toate trei și în acest fel nu vei suferi din lipsa uneia dintre ele. Cu umilință și atenție, fără invidie, pentru a-ți atinge scopul,
trebuie, cu toată sinceritatea să te consulți cu brahmanii. Dacă ai căzut, cu blândețe sau violență, prin orice mijloace, trebuie să te ridici; și după ce te-ai ridicat, trebuie să practici virtutea.

Cel ce nu a fost niciodată lovit de calamități, nu poate avea vreodată prosperitate. Acest lucru poate fi văzut în viața celor care au suferit nenoriciri.
Cei loviți de suferințe, trebuie să se consoleze recitând din istoria persoanelor din timpuri de mult apuse (ca Nala ș Raam). Cei ale căror inimi nu au fost lovite de nenorociritrebuie să se consoleze cu speranța pentru prosperitatea viitoare.
Cel ce este învățat și înțelept trebuie consolat, oferindu-i posturi plăcute.
Cel ce a încheiat un tratat cu un inamic și s-a culcat pe urechea că ar fi la adăpost, este asemenea unei persoane care trezește și cade din vârful copacului, unde dormise.

Regele trebuie să țină secrete sfaturile, având frică să nu fie acuzat de calomnie și în timp ce privește totul cu ochii spionilor săi, trebuie să aibă grijă să-și ascundă propriile emoții în fața spionilor inamicilor săi. Asemenea unui pescar care devine prosper prin prinderea și omorârea peștilor, un rege nu poate deveni prosper fără să distrugă vitalitatea inamicilor săi și fără să facă apel la fapte violente.
Puterea inamicului tău, reprezentată de forțele sale armate, trebuie complet distrusă din rădăcină sau altfel făcând-o să se înbolnăvească, înfomentând-o sau însetând-o.
O persoană în nevoie nu abordează pe cel ce are bunăstare (pentru că l-ar iubi); iar cel care și-a atins scopul, nu mai are nevoie să abordeze pe nimeni.

De aceea orice ai face în acest sens, nu o face până la capăt, ci mai lasă loc pentru ceva care să mai fie dorit de ceilalți (de ale căror servicii mai ai nevoie).
Cel ce dorește prosperitatea, trebuie să caute în mod consecvent aliați și mijloace și să conducă foarte atent războiul.
În acest sens, strădaniile sale trebuie să fie mereu ghidate de prudență. Un rege prudent trebuie să se poarte mereu în așa fel încât atât prietenii cât și dușmanii să nu cunoască motivele sale, înainte de face ceva. Dă-le de știre, după ce ai acționat sau acțiunea ta rapidă s-a încheiat.

Iar atâta timp cât nu apar pericole, să acționezi ca și cum ți-ar fi frică. În momentul în care au apărut însă, trebuie să le faci față cu curaj (fără frică).
Cel ce are încredere într-un dușman, care a fost supus prin folosirea forței, își cheamă moartea, asemenea unui crab în momentul actului de împreunare.
Întotdeauna consideră acțiunile viitoare, ca și cum ar fi avut loc deja, altminteri, din dorința de a fi calm, care este cauzata de graba de a contracara acele acțiuni, ai putea să treci cu vederea lucruri importante, în încercarea de rezolva situația în fața cărei ești pus.

Cel ce dorește prosperitatea, trebuie să acționeze întotdeauna cu prudență, adoptând măsuri în concordanță cu timpul și locul. Trebuie să se uite cu un ochi la destin, ca fiind capabil să-l reglementeze prin mantre și rituri sacrificiale, pentru a duce la virtute, prosperiate materială și plăcere. Este binecunoscut că acținea care ține cont de timpul și locul potrivit, întotdeauna produce cel mai mare bine.

Chiar dacă dușmanul est insignificant, totuși nu trebuie disprețuit, pentru că destul de curând poate crește asmenea unui copac palmyra, extinzându-și rădăcinile, sau asemene unei scântei în pădure, care destul de repede se poate transforma într-o mare conflagrație. Așa cum un foc mic, hrănindu-se gradual cu mănuchiuri de lemn, curând este în stare să consume buturugi întregi, la fel și persoana care-și mărește puterea făcând alianțe și prietenii, va fi în curând capabilă să învingă și cel mai formidabil dușman.

Speranța pe care i-o dai dușmanului tău, trebui să o amâni la timp, pentru a nu se îndeplini; și când din nou vine timpul pentru a fi îndeplinită, inventează un pretext pentru a o amâna din nou.
Pretextul trebuie prezentat ca bazându-se pe un anumit motiv, care la rândul său trebuie prezentat ca bazându-se pe un alt motiv.

În ceea ce privește uciderea dușmanilor, regii trebuie să fie asemenea unei lame în orice împrejurare; fără să le plângă de milă, de vreme ce aceștia sunt gata pregătiți, ascunzându-și intențiile, așteptând să lovească, atunci când va apare o oportunitate, măturându-și din cale inamicii cu toți aliații lor, ca și cum s-ar rade pe cap sau își rad barba fără să lase un singur păr.

O cel ce sprijină demnitatea Kauravilor, suportându-i pe Pandavi și alții așa după cum dictează politica, acționează în așa fel încât pe viitor să nu fi mâhnit. Știu foarte bine că ești dotat cu toate binecuvântările și posezi toate semnele fericirii. De aceea, o rege, protejează-te față de fiii lui Pandu! Fiii lui Pandu sunt mai puternici decât verii lor (fiii tăi); de aceea îți voi spune direct, ceea ce trebuie să faci. Ascultă împreună cu copiii tăi, și după ce ai ascultat, fă ceea ce trebuie, acționând în așa fel încât să nu-ți mai fie teamă de Pandavi. Adoptă astfel de măsuri în consonanță cu ștința politicii, ca să nu ai de suferit în viitor.'
"Vaisampayana continuă, 'După ce Kanika a vorbit astfel s-a reîntors în lăcașul său, în timp ce regele Dhritarashtra a devenit gânditor și melancolic.'"