Adi/Sambhava Parva 100-104

Sambhava din Adi parva 100.1
Caliltățile lui Șantanu

 Vaisampayana spuse, 'Monarhul Santanu, foarte adorat de zei și înțelepții regali, era cunoscut în toate lumile pentru înțelepciunea, virtuțile și adevărul (vorbelor sale). Calitățile autocontrolului, liberalității, iertării, inteligenței, modestiei, răbdării și a energiei superioare, erau mereu prezente în acle zimbru printe oameni, Șantanu, acea măreață ființă dotată cu aceste realizări și versată în atât dharma (îndeplinierea datoriei prescrise), cât și artha (relizarea progresului economic), monarhul a devenit de îndată protectoruli dinastiei Bharata și a tuturor ființelor.
Gâtul său era marcat cu trei linii, ca o cochilie; umerii îi erau largi, iar ca puterea era asemenea unui elefant înfuriat. Se pare că toate semenele auspicioase ale regalității se aflau în persoana sa, considerându-se ele însele ca fiind fiind lăcașul lor cel mai potrivit. Oamenii, văzând comportamentul acelui monarh cu realizări mărețe, au început să realizeze că virtutea este întotdeauna superioară plăcerii și profitului.
Acestea erau atributele care sălășuiau în acea măreață ființă-acel zimbru printre oameni--Șantanu. Și cu adevărat nu mai existase un așa rege ca Șantanu. Toți regii pământului, contemplându-l, cum era devotat virtuții, i-au acordat titlul de rege al regilor. Și toți regii pământului în acea vreme a domnului protector al liniei Bharata, nu aveau nici o durere, teamă sau vreo grijă. Toți dormeau în pace, rdicându-se în fiecare dimineață din pat, după visuri frumoase. Și datorită acestui monarh, ce era asemenea lui Indra din punct de vedere al energiei, toți monarhi au devenit virtuoși și devotați liberalismului, acetlor dharmice și sacrificiale.
Când pământul a fost condus de Șantanu și alți monarhi asemenea lui, meritele Datoriei Prescrise a tuturor oamenilor au crescut foarte mult. Kshatriyas (regii și războinicii) îi serveau pe Brahmani; Vaișyas (comercianții) aveau grijă de Kshatriyas, iar șudra (servitorii) adorându-i pe Brahmani și Kshatriya, aveau grijă de Vaișya. Iar Șantanu rezidând în Hastinapura, încântătoarea capităla a celor din neamul Kuru, a domnit peste întreg pământul legat de mări. El a practicat adevărul și nu a fost pus pe harță, și asemenea regelui cerurilor, era versat în dictatele virtuții.
Datorită combinației liberalismului, a dharmei și ascetismului său a obținut mare fericire. El era lipsit de furie și răutate și era chipeș asemenea zeului Soma. În splendoare era asemenea zeului Soare iar în inpetuozitate și curaj asemenea zeului Vayu. În răzbunare era asemenea Zeului Justiției, Yama, iar în răbdare era asemenea pământului. Iar pe timpul domniei lui Șantanu, nici un cerb, mistreț, păsări sau orice alte animale nu au fost omorâte fără motiv bine întemeiat. În regatul său a prevalat mare virtute a bunătății făță de toate creaturile, și regele însuși fiind predispus spre milă și fiind lipsit de dorințe materiale și răzbunare, și-a extins protecția asupra tuturor creaturilor.
Apoi au fost executate rituri sacrificiale în onoare zeilor a rișilor și a strămoșilor din lumile paradisiace (Pitri) și nici o ființă nu a fost deprivată de viață în mod păcătos. Șantanu era regele și tatăl tuturor - al celor în suferință și a celor lipsiți de protectori, al păsărilor și fiarelor, de fapt a tot ce aparține creației.
Și în timpul domniei acestui, cel mai de seamă Kauravi, vorbirea a devenit unită cu adevărul iar mințile oamenilor erau direcționate spre liberalitate și virtute. Iar Șantanu, după ce s-a bucurat de fericire domestică timp de șase, respectiv 30 de ani, s-a retras în pădure.
"Iar fiul lui Șantanu, Vasul născut de Gange, pe nume Deva-vrata era asemenea lui Șantanu, în ceea ce privește frumusețea, obiceiurile, comportamentul și cunoașterea. Și în toate ramurile cunoașterii, fie ele lumești sau spirituale, cunoașterea sa era foarte mare. Puterea și energia sa erau extraordinare. El a devenit un mare luptător cu carul de luptă. De facto a fost un rege măreț.     

Sambhava din Adi parva 100.2
Șantanu, Satyavati, Bhișma (cunoscut anterior ca Deva-vrata)

 "Într-o zi, pe când urmărea un cerb pe malurile Gangelui, pe care-l lovise cu o săgeată, regele Șantanu a observat că apa răului devenise puțin adâncă. Observând aceasta, Șantanu, a început să reflecteze asupra acestui fenomen ciudat. El a întrebat mental, cum se poate ca râul să se schimbe așa dintr-o dată. Și în timp căuta un răspuns, a observat cum un tânăr, de o deosebită grație, bine făcut și amiabil, asemenea lui Indra, prin măiestria armei sale celeste, oprise curgerea râului.
Și contemplând această faptă extraordinară, prin care curgerea râului era oprită, s-a minunat tare. Acet tânăr nu era altul decât fiul lui Șantanu. Dar deoarece Santanu își văzuse fiul doar câteva momente, după ce s-a născut, nu avea cum să-l recunoască pe acel tânăr ce se afla în fața sa. Tânărul totuși, văzându-și tatăl, l-a recunoscut imediat, dar în loc să se prezinte, a acoperit percepția regelui cu puterile sale celești și a dispărut brusc.
"Regele Șantanu minunându-se mult de ceea ce văzuse, și imaginându-și că tânărul trebuie să fie fiul său, se adresă zeiței Gangelui astfel, 'Arată-mi acel copil.' Zeița, fiind astfel adresată, apăru în altă formă ținând băiatul care era acoperit de ornamente, de braț și i l-a arătat lui Șantanu. Iar Șantanu nu a recunoscut acea frumoasă femeie, împodobită cu ornamente și haine albe, fine, deși mai înainte o știa. Iar zeița îi spuse, 'O tigru printre oameni, acesta este acel cel de-al optulea fiu, pe care l-ai făcut acum ceva timp cu mine.
Să știi că acest fiu excelent este cunoscător al tuturor armelor, acum poți să-l iei. L-am crescut cu grijă
Și acum du-te acasă, luându-l cu tine. Dotat cu o inteligență superioară, el a studiat cu Vasishtha (gurul zeilor din lumea paradisiacă de sus) întreaga Veda, cu ramurile ei. Priceput la toate armele, și un arcaș puternic, în luptă el este asemenea lui Indra. Și, O Bharata, atât Sura (zeii de sus) cât și Asuras (zeii de jos, confundați cu demonii creștinismului), privesc la el cu favoare.
Oricare ar fi ramurile cunoașterii, ce sunt stăpânite de Usani, acesta le cunoaște în întregime. Și astfel el este maestrul tuturor acelor scrieri Șastra, pe care fiul lui Anghira (Vrihaspati) adorat de Suri și Asuri, le cunoaște. Și toate armele cunoscute de puternicul și invincibilul Raam (Parașuraam), fiul lui Geamadagni sunt cunoscute acestui ilustru fiu al tău, cu brațe puternice. O rege, de un curaj superior, ia-ți propriul fiu eroic, pe care eu ți-l dau. El este un arcaș puternic, cunoscător al interpretării tuturor tratatelor privind datoria prescrisă a regilor.'
Fiindu-i astfel ordonat de către zeița Gangelui, Șantanu și-a luat copilul ce era asemenea soarelui și s-a reîntors în capitală. Și ajungând în orașul său, care era asemenea unei capitale a celor celești, acel monarh din dinastia Puru s-a considerat deosebit de norocos. Și adunându-i pe toți Pauravii, pentru protejarea regatului său l-a instalat pe fiul său ca moștenitor. Iar fiul l-a gratificat curând pe tatăl său și pe ceilalți membri ai dinastiei Puru, prin comportamentul său; și de fapt pe toți cetățenii regatului. Și regele trăia fericit împreună cu fiul său.
"Astfel au trecut patru ani, când într-o zi regele s-a dus în pădurile de pe malurile Yamunei. Și în timp ce se plimba, a perceput o mireasmă dulce venind dintr-o direcție necunoscută. Monarhul, împins de dorința de a de de sursă, a căutat încoace și-ncolo. Și în urma căutărilor sale, a zărit o domnișoară cu ochi negri, ce avea o frumusețe celestă, fica unui pescar. Regele i se adresă, spunând, 'Cine ești, și a cui fică? Ce faci aici, o fată timidă?'
Ea răspunse, 'Să fi binecuvântat! Sunt fica șefului pescarilor. Sub îndrumarea lui m-am angajat în obținerea de merite virtuoase și îi trec pe oameni râul, cu barca mea.' Iar Șantanu, privind domnișoara, ce avea o formă celestă și dotată cu frumusețe, amabilitate și o asemenea mireasmă, și-a dorit-o de soție. Ducându-se la tatăl ei, regele i-a cerut consimțământul, dar conducătorul pescarilor a replicat, 'O rege, de îndată ce fata mea, ce are o culoare superioară, a fost născută, era de la sine înțeles că trebuia să se căsătorească. Dar ascultă dorința dragă inimii mele, căci tu iubești adevărul: dacă dorești să obții această domnișoară ca un cadou din partea mea, atunci îndeplinește-mi cerința, căci într-adevăr n-aș putea obține un ginere care să-ți fie egal.'
"Santanu replică, 'Cere și-ți voi spune dacă voi fi în stare să-ți satisfac cerința.' Pescarul spuse, 'O rege, iată ce îți cer: fiul născut de această domnișoară să fie instalat de tine pe tron și nimeni altu să nu-ți fie succesor.'
"Vaisampayana continuă, 'O Bharata, când Șantanu a auzit aceasta, nu a simțit că ar putea să-i îndeplinească cerința, deși focul dorinței proprii în ardea făcându-l să sufere. Regele se întoarse în Hastinapura cu inima îndurerată, gândindu-se tot timpul la fica pescarului și petrecându-și timpul într-o meditație dureroasă. Într-o zi, Devavrata s-a apropiat de tatăl său îndurerat și i-a spus, 'Fie ca toată prosperitatea să fie cu tine; toți comandanții te ascultă; atunci care este motivul supărării tale? Fiind absorbit în propriile gânduri, abia dacă-mi răspunzi, când vorbesc cu tine. Nu te mai sui pe cal; arăți palid și emaciat și ți-ai pierdut toată vioiciunea. Aș vrea să cunosc boala de care suferi, astfel încât să mă străduiesc să găsesc un remediu.'
Șantanu răspunse, 'Ai dreptate fiule, am devenit melancolic și am să-ți spun de ce. Tu ești bastionul marei noastre dinastii. Tu ești tot timpul angajat în sportul armelor și al dibăciei. Și mă gândesc tot timpul la instabilitatea vieții umane. Dacă ți va întâmpla ceva, O fiu al zeiței Gange, rezultatul este că vom fi lipsiți de urmași. Tu ești pentru mine asemenea a 100 de fii. De aceea nu mai doresc să mă recăsătoresc. Singura mea dorință este ca tu să prosperi, astfel încât dinastia noastră să se perpetueze.
Cel înțelept spune că cel care are un fiu, de fapt nu are nici un fiu. Este adevărat că sacrificiile în fața focului și cunoașterea celor trei Vede produc merite virtuase ce durează, dar toate acestea nu reprzintă nici a 16-a parte din meritul de a avea un fiu. Într-adevăr în acest sens abia dacă există vreo diferență între oameni și animale. O înțeleptule, nu am nici cea mai mică îndoială că se obține întrarea în lumile paradisiace (ale zeilor sura), datorită faptului că ai făcut un fiu.
Vedele, care reprezintă rădăcina Puranelor și sunt privite ca având autoritate și de către suri, conțin numeroase dovezi în acest sens. Tu ești un erou, care este tot timpul angajat în exercițiul armelor și ai un temperament înfierbântat. Se poate întâmpla ca să fii ucis pe câmpul de luptă. Dacă se va întâmpla acest lucru, ce se va alege de dinastia Bharata. Acest gând mă face să fiu trist. Acum ți-am spus pe de-a'ntregul cauza durerii mele.'
"Vaisampayana continuă, 'Devavrata, care era deosebit de inteligent, după ce l-a ascultat pe rege, a reflectat un timp asupra celor auzite. Apoi s-a dus la bătrânul sfetnic devotat bunăstării tatălui său și l-a întrebat despre cauza tristeții regelui. Acesta i-a povestit despre cerința impusă de pescar în privința fetei sale Gandhavati.
După aceea Devavrata, însoțit de mulți conducători Kshatriya ce aveau o vârstă venerabilă, s-a dus la conducătorul pescarilor și i-a cerut fata în numele regelui. Șeful pescarilor l-a primit și l-a venerat în mod corespunzător, și după ce prințul a luat loc, i-a spus, 'O zimbru printre cei din dinastia Bharata, tu ești primul printre cei ce mânuiesc armele și singurul fiu al lui Șantanu. Puterea ta e mare. Dar trebuie să-ți spun ceve. Dacă tatăl miresei ar fi fost însuși Indra, chiar și el s-ar căi să respingă o asemenea propunere deosebit de onorabilă și de dorit.
Marea personalitate din a cărui sămânță a fost creată această domnișoară pe nume Satyavati, este într-adevăr egalul tău în virtute. El mi-a vorbit în mai multe ocazii despre virtutea tatălui tău, că numai el merită să se căsătorească cu Satyavati. Trebuie să-ți spun că l-am respins chiar și pe acel brahmarși, celestul înțelept Asita, care de asemenea a cerut-o de mai multe ori de soție pe Satyavati. Numai un lucru mai am de spus despre această domnișoară. În ceea ce privește propunerea de căsătorie, există o mare obiecție: și anume că vei fi rivalul fiului viitoarei soții a tatălui tău. Și nici unul dintre acei fii nu va putea fi în siguranță, avându-te pe tine ca rival, chiar dacă ar fi un Asura sau un Gandharva. Aceasta este singura problemă pe care o am în ceea ce privește căsătoria. Să fi binecuvântat! Aceasta este tot ce am de spus în ceea ce privește căsătoria lui Satyavati.'
"Vaisampayana continuă, 'O tu cel din dinastia Bharata, Devavrata, fiind împins de dorința de a face un bine tatălui său replică la cele auzite, spunând, 'O cel mai de seamă dintre cei ce rostesc adevărul, ascultă jurământul pe care am să-l fac! Nu s-a născut și nici nu se naște prințul care va avea curajul să-l facă! Voi îndeplini tot ceea ce-mi ceri! Fiul care-l naște această domnișoară va fi regele nostru.'
Auzind acestea, conducătorul pescarilor, împins de dorința de suveranitate (pentru fiul ficei sale), pentru a obține ceea ce este aproape imposibil, spuse, 'O tu, cel care ești virtuos, ai venit ca reprezentant deplin al tatălui tău Șantanu, a cărui glorie este fără de măsură; fi tu de asemenea unicul mesager ce mă reprezintă în ceea ce privește căsătoria ficei mele. Dar mai este o problemă, ceva la care ar mai trebui să reflectezi. O cel ce-și învinge dușmanii, cei ce au fice, prin însăși natura obligațiilor lor, trebuie să spună ceea ce spun eu. O tu, a cărui natură este de a fi devotat adevărului, jurământul pe care l-ai făcut în fața acestor conducători pentru beneficiul lui Satyavati, este într-adevăr demn de tine. Nu am nici cea mai mică îndoială că ai să-l încalci vreodată. Dar am îndoieli în ceea ce privesc copiii pe care s-ar putea să-i faci.'
"Vaisampayana continuă, 'O rege, fiul zeiței Gange, devotat adevărului, înțelegând scrupulele conducătorului pescarilor, îi spuse, fiind împins de dorința de a-i face un bine tatălui său, 'Șef al pescarilor, cel mai de seamă dintre oameni, ascultă ce voi spune în această adunare regală. Voi regi, deja am renunțat la tronul meu, acum voi soluționa și problema copiilor mei. O pescarule, începând de astăzi voi adopta jurământul ordinului sacral brahma-acearya (studiul și meditația celibatară). Dacă am să mor fără fii, tot voi ajunge în regiunile fericirii perene în ceruri!'
"Vaisampayana continuă, 'Auzind vorbele fiului zeiței Gange, pescarului i s-a ridicat părul pe corp datorită fericirii și replică, 'Îmi dau fica!' Imediat după aceea, apsaras (damele celestede companie) și zeii cu diverse triburi rishi au început să presare flori din ceruri pe capul lui Devavrata și au exclamat, 'Acesta este Bhișma (Cel teribil).' Bhișma, pentru a-și servi tatăl, se adresă ilustrei domnișoare, spunându-i 'O mamă, urcă în carul de luptă și hai să mergem acasă.'
"Vaisampayana continuă, 'Spunând acestea, Bhișma a ajutat-o pe frumoasa domnișoară să urce în carul de luptă. După ce au ajuns în Hastinapura, i-a spus lui Șantanu tot ceea ce se întâmplase. Regii adunați atât împreună cât și individual au aplaudat actul extraordinar și au spus, 'El este cu adevărat Bhișma (Cel teribil)!' Iar Șantanu, auzind despre extraordinara realizare a fiului său, a devenit foarte mulțumit și l-a binecuvântat, spunându-i, 'Moartea să nu se apropie de tine, atâta timp cât vei dori să mai trăiești. Moartea să se apropie de tine, numai după ce a primit ordin de la tine.'     

  Sambhava din Adi parva 101
Fiii lui Satyavati: Citrangada și Vicitravirya

Vaisampayana spuse, 'O monarh, după ce a trecut noaptea regele Șantanu a stabilit-o pe frumoasa sa mireasă în apartamentele sale.
În curând Satyavati a născut un fiu eroic lui Șantanu pe nume Citrangada. Era dotat cu mare energie și a devenit un om eminent.
Domnul Șantanu de mari abilități a mai făcut cu Satyavati un alt fiu pe nume Vicitra-virya, care a devenit un arcaș puternic și i-a urmat tatălui său la tron.
Și înainte ca acel zimbru printre oameni, Vichitravirya, să atingă majoratul, înțeleptul rege Șantanu a realizat inevitabila influență a Timpului.
Și după ce Șantanu s-a ridicat la ceruri. Bhișma, punîndu-se sub comanda lui Satyavati, l-a instalat pe acel pe acel opresor al dușmanilor, Chitrangada,
pe tron, care prin calitățile sale i-a supus pe toți monarhi, considerând că nu avea egal.
Văzând că acesta putea învinge asuri și chiar pe suri, tizul său, puternicul rege al Gandharvilor l-a abordat provocându-l la luptă.
Și pe câmul de la Kurukșetra a avut loc o luptă care a durat trei ani plini pe malurile râului Saraswati.
În teribila întâlnire, caracterizată printr-o ploaie deasă de arme, prin care combatanți s-au dovedit cu putere, regele Gandharvilor,
care poseda o mai mare dibăcie sau strategie de a iluziona, l-a ucis pe prințul Kauravilor. După uciderea sa, Bhișma, i-a făcut ceremoniile funerare și l-a instalat pe Vicitra-virya, cel cu brațe puternice, care încă era minor, pe tronul Kauravilor. Și Vicitravirya, punându-se sub comanda lui Bhișma, a condus imperiul ancestral.
Acesta îl adora pe fiul lui Șantanu, Bhișma, care era versat cu toate regulile dharmice; iar Bhima la rândul său l-a protejat, căci era foarte ascultător în ceea ce privesc dictatele datoriei prescrise - dharma.'     

Sambhava din Adi parva 102
Swayamvara
Vicitravirya și soțiile sale Ambika și Ambalika

Vaisampayana spuse, 'O urmaș al dinastiei Kuru, după uciderea lui Chitrangada, succesorul său fiind minor (Vicitravirya), cel ce a condus imperiul a fost Bhișma, punându-se el însuși sub comanda lui Satyavati.
Când a văzut că fratele său a atins majoratul, Bhișma s-a hotărât să-l căsătorească pe Vichitravirya. Auzise că cele trei fice al regelui din Kași, toate egale în frumusețe domnișoarelor celeste Apsara, s-ar căsători cu aceeași ocazie, selectându-și bărbații într-o ceremonie svayamvara. Atunci Bhișma, la comanda mamei sale, Satyavati, s-a dus în orașul Varanasi într-un singur car de luptă.

Acolo el a văzut că nenumărați monarhi veniseră din toate direcțiile; și tot acolo le-a văzut pe cele trei domnișoare, care urmau să-și selectioneze proprii lor bărbați. Iar când regii au fost menționați pe nume,
Bhishma a ales acele domnișoare (în numele fratelui său). Și luându-le în carul de luptă, Bhishma, adresându-se regilor, O monarch, le spuse într-o voce profundă asemenea tunetului, 'Cel înțelept a spus că
atunci când o persoană realizată a fost invitată, o domnișoară poate fi dăruită acestuia, împodobită cu ornamente și împreună cum multe cadouri valoroase.

Alții își pot dărui ficele acceptând câteva vite.
Alții își dăruiesc ficele pentru o sumă fixă iar alții iau fetele prin propria lor forță.
Unii se căsătoresc doar cu consimțământul domnișoarelor,
alții convingându-le să consimtă iar
alții mergând la părinții acestora pentru a le cere consimțământul.
Alții obțin soții ca și cadouri, fiind asistenți la ceremoniile sacrificiale.
Dintre acestea, cei învățați au aplaudat opt feluri de căsătorii. Regii însă laudă ceremoniile de alegere Swayamvara a unui rege de către o prințeasă, în urma întrecerilor marțiale (cea de-a cincea formă)
și se căsătoresc conform acesteia.

Dar cei înțelepți au spus că acea soție este cu adevărat valoroasă, care este luată cu forța, după ce au fost învinși ceilalți oponenți care au fost invitați la ceremonia de alegere a mirelui.
De aceea monarhi, am să le iau pe aceste domnișoare cu forța. Străduiți-vă din toate puterile să mă învingenți, sau veți fi învinși. Monarhi, vă stau la dispoziție, căci sunt hotărât să lupt!'

Prințul Kuru, adresându-se astfel monarhilor adunați și regelui din Kași, le-a luat în carul său de luptă pe acele domnișoare.
Și adresându-li-se astfel, a mărit viteza carului de luptă, provocându-i la luptă pe regii invitați.
"Regii s-au ridicat imediat, lovindu-și armele și mușcându-și buza de jos datorită furiei. Și mare a fost zarva produsă, când în grabă au început să-și arunce ornamentele și să pună pe ei armurile.

Iar mișcarea ornamentelor și a armurilor, O Janamejaya, era strălucitoare asemenea meteoriților. Cu sprâncenele încruntate și ochii roșii datorită furiei, monarhii s-au mișcat nerăbdători cu pași agitați.
Conducătorii de car au adus carele chipeșe de luptă cu cai faini ce erau înhămați la acestea. Apoi acei splenzizi luptători, dotați cu tot felul de arme, s-au urcat în acele care, și cu armele ridicate l-au urmat pe comandantul Kauravilor. Apoi, O Bharata, a avut loc o luptă teribilă între acei nenumărați monarhi, de o parte, luptătorul Kuru singur de cealaltă parte. Monarhii au trimis 10000 de săgeți deodată.

Totuși Bhișma a contracarat rapid acele săgeți cu ajutorul propriei revărsări de săgeți. Apoi regii l-au înconjurat din toate părțile și au făcut să plouă asupra lui săgeți asemenea unei mase de nori ce răpăiesc la poalele munților.
Dar Bhișma, arestând cu săgețile sale curgerea săgetătoare, i-a străpuns pe acei monarhi cu câte trei săgeți. Iar aceștia la rândul lor l-au ochit pe Bhishma, fiecare cu câte cinci săgeți.
Dar Bhișma le-a oprit prin dibăcia sa și i-a străpuns cu câte două săgeți. Lupta a devenit atât de îndârjită, încât arăta asemenea unei întâlniri dintre zeii de sus (surii, ce îl venerează pe Domnul Suprem Vișnu) și zeii de jos (asurii, ce cred că ei înșiși pot deveni Domnul Suprem), iar cei ce priveau erau înfricoșați la vederea celor întâmplate.

Bhișma le-a tăiat cu săgețile sale arcurile, drapelele, armurile, și capetele cu miile. Și atât de teribilă era dibăcia și extraordinară ușurința de mână și îndemânarea cu care s-a apărat, încât contracandidații săi, d
eși erau dușmani, au început să-l aplaude tare. Apoi acesta, învingându-i pe toți acei monarhi, și-a urmat drumul spre capitala regilor Bharata, luând domnișoarele cu el.

"Atunci, O rege, acel puternic luptător, regele Salya, l-a provocat pe Bhișma, la luptă. Și dorind să obțină fetele, s-a năpustit asupra acestuia asemenea unui puternic conducător de elefanți ce atacă un altul, î
ncercând să-i sfâșie coapsele cu colții, în fața unei elefăntițe aflate în călduri.
Iar Salya, cel cu brațe puternic, împins de furie, i s-a adresat lui Bhișma și spuse, 'Stai, stai.' Apoi Bhișma, provocat de aceste cuvinte se aprinse de furie asemenea unui foc învăpăiat. Cu arcul în mână și sprâncenele
încruntate, statea în carul de luptă conform regulilor Kșatrya în așteptarea luptei. Văzându-l că s-a oprit monarhii au stat acolo pentru a vedea lupta ce urma să aibă loc cu Salya. Cei doi au început să-și afișeze dibăcia
asemenea unor zimbri de mare putere, în perioada împerecherii, înfuriați la vederea unei vaci . Regele Salya l-a acoperit pe Bhishma, cu sute și mii de săgeți rapizi. Iar monarhii văzând cum Salya l-a acoperit pe Bhishma
cu săgeți, s-au minunat și l-au aplaudat. Privind ușurința mâinii sale în luptă, mulțimea spectatorilor regali, au devenit foarte mulțumiți și l-au aplaudat cu mare plăcere pe Salya.

Apoi Bhishma, auzind strigătele luptătorilor (Kshatriya) s-a înfuriat și a spus, 'Stai, Stai'. Mânios i-a ordonat conducătorului de car, spunând, 'Du-mă acolo unde se află carul de luptă al lui Salya, pentru a-l ucide la fel de repede cum Garuda ucide un șarpe.' Apoi șeful Kauravilor a fixat arma Varuna în arc și cu ea i-a neutralizat pe cei patru armăsari ai lui Salya. Apoi l-a ucis pe conducătorul carului lui Salya și i-a ucis cu arma Aindra
pe nobilii armăsari ai adversarului. Apoi l-a înfrânt pe acel monarh de seamă, dar l-a lăsat în viață. După înfrângerea sa, Salya s-a reîntors în regatul său, pe care l-a condus virtuos. Iar după aceea și ceilalți regi care participaseră la ceremonia swayamvara s-au reîntors în regatele lor.

"După ce i-a învins pe acei monarhi, Bhishma a pornit cu acele domnișoare spre Hastinapura, de unde virtuosul prinț Kuru, Vichitravirya, conducea pământul asemenea acelor cei mai de seamă monarhi, respectiv,
tatăl său Șantanu. Și, O rege, trecând prin multe păduri dese, peste râuri și dealuri, a ajuns repede (în capitală). Cunoscător al dictatelor virtuții, fiul lui Șantanu, după ce a făcut acele fapte eroice, a început să facă
pregătiri pentru căsătoria fratelui său.
Și după ce toate pregătirile au fost făcute de Bhishma cu acordul lui Satyavati, fata mai mare a regelui din Kași, cu un zâmbet suav i-a spus aceste cuvinte, 'În inimă l-am acceptat pe regele din Saubha ca soț. Și el m-a acceptat în inima sa ca soție. Acestea au fost aprobate de tatăl meu. La ceremonia de alegere de asemenea l-aș fi ales ca domn al meu. Tu ești cunoscător al tuturor dictatelor virtuții; cunoscând acestea , fă cum crezi.' Fiind astfel adresat de față cu brahmanii, eroicul Bhishma începu să reflecteze despre ceea ce trebuia făcut. După ce s-a consultat cu brahmanii, i-a permis Ambei, fica mai mare a conducătorului din Kași, să facă ceea ce-i place.

Iar el le-a căsătorit pe celelalte două fice, Ambika și Ambalika conform riturilor sacre cu fratele său mai tânăr Vicitravirya. Și deși Vicitravirya era virtuos și abstinent, totuși mândru de tinerețea și frumusețea sa, a devenit
curând lasciv după căsătorie. Atât Ambika cât și Ambalika erau înalte și aveau culoarea aurului topit. Părul le era negru și cârlionțat, unghiile le erau mari și roșii, coapsele erau pline și rotunde, iar pieptul le era plin și profund.

Fiind dotate cu toate semnele auspicioase, aceste domnișoare amiabile se considerau căsătorite cu un bărbat, care în orice privință era demn de ele și foarte iubite și respectate de Vicitravirya. Iar Vicitravirya de asemenea dotat cu o îndemânare asemenea celeștilor și a frumuseții celor doi zei Așwini, putea fura inima oricărei fete frumoase. Prințul a petrecut șapte ani neîntrerupți în compania soțiilor sale. Totuși, deși aflat în floarea tinereții, a fost atacat de tuberculoză. Prietenii și rudele consultându-se au încercat să-l vindece, dar în ciuda tuturor eforturilor, prințul a murit asemenea unui soare ce apune în asfințit. Virtuosul Bhishma a fost aruncat în anxietate și supărare și consultându-se cu Satyavati, mama acestuia, a executat riturile funerare pentru prințul Kuru.       

Sambhava din Adi parva 103
Noua lege privind liberalismul femeilor -Dirghatamas

"Bhishma continuă, 'In zile de demult, Raam, fiul lui Geamadagni, fiind furios datorită morții tatălui său, i-a omorât cu toporul de luptă  pe regii Haihaya. Iar Raam, tăind miile de brațe ale lui Argiuna (regele Haihaya), reliză o faptă deosebit de greu de executat în această lume. Nefiind mulțumit de aceasta, s-a urcat în carul de luptă, pentru a cuceri lumea și luându-și arcul, a slobozit în jurul său puternicele sale arme, pentru a extermina clasa luptătorilor (kșatrya).
Iar ilustrul turn al dinastiei Bhrigu, cu ajutorul rapidelor săgeți, a anihihlat armatele kșatrya de 21 de ori.

"Când pământul a fost curățat de kșatrya, femeile acestora au făcut urmași în toate țările cu brahmani versați în Vede. În Veda se spune că fiii crescuți astfel
aparțin celui ce s-a căsătorit cu mamele. Femeile kșatrya s-au împerecheat cu brahmanii nu datorită plăcerii ci datorită motivul virtuos de a avea copii.
În felul acesta a fost reclădită clasa kșatrya.
"În acest sens există o istoria particulară legată de acest eveniment și pe care ți-o voi recita. Pe atunci a existat un riși pe nume Utathya. El a avut o soție pe nume Mamata, și pe care o iubea mult. Într-o zi fratele mai tânăr al lui Utathya, pe nume Vrihaspati,  dotat cu mare energie, s-a apropiat de Mamata. Aceasta din urmă i-a spus fratelui mai tânăr al soțului că a făcut un copil cu fratele mai mare și ca urmare nu trebuie să caute să-și îndeplinească dorințele erotice.

Ea a continuat, 'O illustrule Vrihaspati, copilul pe care l-am conceput a studiat Vedele împreună cu cele șase ramuri (Vedanga) în pântecul meu și de aceea nu pot acceptat sămânța ta. Cum se poate ca acest pântec al meu să-și permită să facă loc pentru doi copii în același timp? De aceea nu se cade din partea ta să cauți să-ți îndeplinești dorința într-o astfel de situație. Fiind astfel adresat, totuși Vrihaspati, deși poseda multă înțelepciune, nu a reușit să-și suprime dorința.
Iar când a încercat să ejaculeze, copilul din burtă i s-a adresat, spunând, 'O tată, încetează această încercare. Aici nu este loc pentru doi. O ilustrule, aici e prea puțin loc. Eu l-am ocupat primul. Nu se cade să mă faci să sufăr.'

Dar Vrihaspati fără să-l asculte pe copil, a căutat să se culce cu Mamata, care poseda cei mai frumoși ochi. Și pentru că Utathya s-a opus, Vrihaspati a devenit indignat și l-a blestemat pe copil, spunând, 'Pentru că mi-ai vorbit în felul acesta, în timpul în care plăcerea este căutată de toate ființele, întunericul perpetuu să pună stăpânire pe tine.' Și datorită acelui blestem, copilul lui Utathya, care era egal în energie lui Vrihaspati, s-a născut orb și a fost nummit Dirgha-tamas (învăluit în întuneric).

Dirghatamas, posedând cunoașterea Vedelor, deși născut orb, prin virtutea cunoașterii sale a reușit să obțină o soție tânără din clasa brahmanilor, pe nume Pradweshi. Căsătorindu-se cu ea, ilustrul Dirghatamas, pentru a extinde neamul lui Utathya, a făcut cu ea mai mulți copii, dintre care Gautama a fost cel mai mare. Toți acești copii erau însă lacomi și nebuni. Virtuosul și ilustrul Dirghatamas stăpânind complet Vedele, după ce a învățat de la fiul vacii Opulenței, Surabhi
practicile clasei lor le-a adoptat fără teamă, respectându-le.

Apoi acel muni ce trăia în acel azil, văzând că a trecut limitele proprietății s-a indignat, văzând păcat acolo unde nu era nici un păcat. Iar ei au spus, 'O, acest om a depășit limitele proprietății. Nu mai merită să trăiască printre noi. De aceea trebuie să-l expulzăm pe acest păcătos ticălos.' Și au mai spus și alte lucruri despre Muni Dirghatamas. Iar soția sa obținând de asemenea copii, a devenit indignată.
"Apoi adresându-se soției sale Pradweshi, spuse, 'Dat tu de ce ai fost nemulțumită de mine?' Soția sa răspunse, 'Soțul este numit Bhartri, deoarece el întreține soția.
El este numit Pati pentru că o pretejează.

Dar pentru mine tu nu ești nici unul dintre aceștia! O tu, cel ce are merite ascetice, pe de altă parte tu te-ai născut orb din naștere și eu am fost cea care a trebuit să întrețină cei trei copii ai tăi. Pe viitor n-am să mai fac acest lucru.'
"Auzind aceste cuvinte ale soției sale, Rishi a fost indignat și i-a spus ei și copiilor săi, 'Du-mă la kshatriya și vei fi bogată.'Soția sa replică, 'Nu-mi doresc nici un fel de plăcere, pe să mi-o procuri tu, pentru că aceea nu mă poate face fericită. O brahman de seamă, fă cum crezi. N-am să mai fiu în strare să te întrețin, așa cum am făcut-o până acum.' La aceste cuvinte ale soției sale, Dirghatamas spuse, 'Din această zi regula va fi ca fiecare femeie să nu aibă mai mult de un soț întreaga ei viață.

Fie că soțul este mort sau viu, nu va mai fi legal pentru o femeie, să mai aibă legătură cu un altul. Iar cea care va avea o astfel de legătură să fie privită ca o femeie căzută. O femeie fără bărbat să poată fi oricând păcătoasă. Și chiar dacă va fi bogată, să nu poată să se bucure cu adevărat de acea bogăție.
Calomnia și rapoartele rele să o însoțească mereu.'

Auzind aceste cuvinte ale soțului ei Pradweshi a devenit foarte furioasă și le-a ordonat fiilor ei, 'Aruncați-l în apele Gangelui!' Iar la comanda mamei lor, ticălosul Gautama și frații săi, acei sclavi ai lăcomiei și nebuniei, exclamând, 'Într-adevăr, de ce să-l întreținem pe bătrân?--'L-au legat pe Muni de o plută și l-au lăsat la mila curentului, întorcându-se acasă fără remușcări. Bătrânul orb, fiind dus de curent pe acea plutăt, a trecut prin terioriile mai multor regi. Într-una din zile pe când regele Vali, cunoscător al datoriei prescrise, s-a dus la Gange pentru a-și executa spălarea rituală, văzându-l pe riși legat de plută, l-a salvat. Și Vali, care era mereu devotat adevărului, aflând cine era cel pe care-l salvase, l-a ales pentru a face urmași în numele său.

Vali se adresă acestuia, 'O ilustrule, se cade să faci cu soția mea câțiva fii, care să fie virtuosi și înțelepți.' Iar riși a fost de acord. După aceea regele Vali a trimis-o pe soția sa Sudeshna la el. Dar regina, știind că acesta din urmă era orb, a trimis-o pe servitoarea lei în loc. Iar virtuosl riși a făcut cu servitoare (din clasa șudra) 11 copii, dintre care cel mai mare a fost Kakshivat. Și privindu-i pe cei 11, dintre care Kakshivat era cel mare, care studiaseră Veda în întregime și care asemenea acestuia erau rostitori ai mantrelor spirituale și posedau o mare putere. Regele Vali l-a întrebat într-o zi pe riși, 'Sunt aceștia copiii mei?'

Rishi replică, 'Nu, sunt ai mei. Kakshivat și ceilalți au fost făcuți de mine cu femeia șudra. Nenorocita ta regină Sudeshna, văzându-mă orb și bătrân, m-a insultat neprezentându-se, ci trimițând-o pe servitoarea ei.' Regele l-a liniștit pe riși și l-a trimis la regina Sudeshna. Doar atingând-o riși i-a spus, 'Vei avea cinci copii, pe nume Anga, Vanga, Kalinga, Pundra și Suhma, care vor fi asemenea lui Surya (Soarelui) însuși, în ceea ce privește gloria. Iar după numele lor vor exista tot atât de multe țări pe pământ.'

"Astfel a fost perpetuată dinastia lui Vali, în vremuri de demult, de mărețul Rishi. Și tot în același fel au apărut în clasa kșatrya mulți arcași și luptători cu carul măreți și virtuoși din semințele brahmanilor. Auzind acestea, O mamă, fă cum crezi, în ceea ce privește situația actuală.'"     

Sambhava din Adi parva 104
Virtutea și adevărul în situații deosebite

Vaisampayana spuse, 'Nenorocită, Satyavati a fost distrusă de pierderea fiului. Și după ce a executat riturile funerare împreună cu nurorile, le-a consolat după puterile ei. Întorcându-și ochii spre Datoria Prescrisă (Dharma) și la liniile paternale și maternale, s-a adresat lui Bhishma, 'Colacul funerar, realizările și perpetuarea liniei virtuosului
Șantanu din dinastia Kauravilor, depind toate acum de tine. Așa cum atingerea paradisurilor este inseparabilă de faptele bune, iar viața este inseparabilă de adevăr și încredere, la fel virtutea nu este separată de tine.

O virtuosule, tu ești versat, atât în detaliu, cât și în ceea ce privesc generalitățile, despre dictatele virtuții, cu diferitele Șruti (Scrieri despre Datoria Prescrisă) și cu toate diferitele ramuri ale Vedelor; să știi că tu ești egal lui Sukra (maestrul spiritual al asurilor) și lui Anghira în ceea ce primește fermitatea în virtute, cunoscător al anumitui obicei
al dinastiilor și al rapidității invențiilor când te afli în dificultăți. De aceea am să te numesc consilier într-o anumită problemă. O, zimbru printre oameni, fiul meu și fratele tău, a plecat la ceruri fără să lase copii în urma sa. Aceste soții ale fratelui tău doresc să facă și ele copii.

De aceea din ordinul meu, fă urmași cu ele, pentru perpetuarea dinastiei noastre. Se cade să aperi virtutea împotriva pierderii. Urcă-te pe tron și condu imperiul Bharata.
Căsătorește-te și salvează-ți strămoșii de la căderea în iad.'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel adresat de mama sa, de prieteni și rude, acel opresor al dușmanilor, virtuosul Bhișma, a dat următorul răspuns conform dictatelor virtuții, 'O mamă, ceea ce spui este cu siguranță aprobat de virtute. Dar tu cunoști jurământul meu în ceea ce privește procrearea copiilor. Tu știi de asemenea ce prevedea zestrea ta. O Satyavati, repet că în ceea ce privește jurământul dat, mai degrabă renunț la cele trei lumi, la imperiul cerurilor, la orice este mai sus decât acestea, dar la adevăr nu pot renunța.

Pământul poate renunța la mireasma sa, apa poate renunța la umiditate, lumina poate renunța la calitatea sa de a reda forme, aerul poate renunța la calitatea sa de a înlesni pipăitul, soarele poate renunța la gloria sa, focul la căldura sa, luna la razele sale răcoroase, spațiul la capacitatea sa de a genera sunetul, cel ce l-a omorât pe Vritra(asura) (adică Indra) la îndemânarea sa, zeul justiției (Dharma) la imparțialitatea sa; dar nu pot renunța la adevăr.' Fiind astfel adresată de fiul ei (după actualele standarde considerat vitreg), Satyavati i s-a adresat lui Bhișma, 'O tu, celui a cărui putere este adevărul. Tu nu poți crea, dacă asta vrei să spui, prin propria-ți energie, cele trei lumi, altfel decât cele ce există; Și că eu am fost cauza jurământului tău.

Dar considerând această situație de urgență, te rog să preiei asupra ta povara datoriei pe care o au cei ce sunt datori strămoșilor. O, acționează în așa fel încât legătura dinastiei să nu se întrerupă iar prietenii și rudele noastre să nu sufere.' Fiind astfel îndemnat de suferinda Satyavati, ce plângea, și vorbea lucruri ce nu corespundeau virtuții, datorită durerii și a pierderii fiului ei, Bhișma i s-a adresat din nou, spunându-i, 'O regină, nu-ți întoarce ochii de la virtute. O, nu ne distruge. Încălcarea adevărului de către un Kșatriya nu este aplaudată în nici un tratat despre Dharma (Datoria Prescrisă). Am să-ți spun care este datoria unui Kșatrya, în acest sens și care ar fi soluția pentru a preveni extincția dinastiei lui Șantanu. Ascultă-mă și reflectează asupra a ceea ce trebuie făcut, după ce te-ai consultat cu brahmanii, care sunt cunoscători ai practicilor care sunt permise în cazuri de urgență și nenorocire, fără a uita însă care trebuie să fie cursul corect al comportamentului social.