Adi/Swayamvara Parva 190-194
Swayamvara Parva din Adi parva 190
Argiuna doboară ținta și fuge cu Draupadi
"Vaisampayana continuă, 'După ce toți monarhii au încetat de a mai încerca să pună coarda la arc, marele suflet Gișnu s-a ridicat din mijlocul mulțimii brahmanilor aflații la acea întrunire și privindu-l pe urmașul Parthei (Gișnu) ce avea o piele asemenea stindardului lui Indra, înaintând către arc, principalii brahmani, aruncându-și piele de cerb, au început să strige cu vehemență. Unii dintre aceștia spuseră, 'Hei Brahmani, cum ar fi posibil ca un Brahman, care nu are antrenament în mânuirea armelor și este firav, să încordeze acel arc pe care celebrii kșatriyas ca Salya și alții, nu au fost în stare să-l încordeze?'
Dacă nu are succes, fiind împins datorită tinereții sale nesăbuite și fără de liniște, va face de râs întreaga adunare a Brahmanilor. De aceea ar fi bine să i se interzică acest lucru, pe care dorește să-l facă datorită vanității, îndrăznelii copilărești sau poate doar pentru că este neliniștit.' Alții replicară, 'Nu trebuie să fim ridiculizați și nici să fim priviți fără respect de nimeni și nici să fim neplăcerea suveranilor.
Unii au remarcat, 'Acest tânăr chipeș este asemenea trompei puternicului elefant și ai cărui umeri, brațe și coapse sunt bine clădite, care în răbdare este asemenea muntelui Himavat, al cărui mers este asemenea unui leu și a cărui măiestrie pare să fie asemenea elefantului în perioada de împerechere și care este hotărât; probabil ca va avea succes în încercarea sa.
De altminteri nu există nimic în cele trei lumi, pe care un Brahman nu-l poate realiza. Abținându-se de la mâncare sau trăind doar cu aer, sau mâncând fructe, perseverând în jurămintele lor, emaciați și slăbiți, brahmanii sunt întotdeauna puternici în propria lor energie brahmană. De aceea un brahman nu trebuie niciodată desconsiderat, fie că actele sale sunt corecte sau nu, presupunându-l incapabil de a îndeplini vreo sarcină mare sau mică, sau care e plină de bucurie sau necaz.
Rama fiul lui Geamadagni i-a învins în luptă pe toți Kshatriyas (Clasa luptătorilor). Agastya prin energia sa Brahma a băut marele ocean. De aceea spuneți, 'Fie ca acest tânăr să îndoie arcul și să-i pună coardă cu ușurință.' (și mulți spuseră), 'Așa să fie.'
Apoi Ginșu (Argiuna) s-a apropiat de arc și a stat acolo asemenea unui munte. Și mergând în jurul arcului, își coborâ capul spre cel ce dă binecuvântări și de asemenea amintindu-și de Krishna, l-a luat și asemenea fratelui mai tânăr al lui Indra (Vishnu care a apărut ca fiu al lui Diti) în putere, i-a pus coarda într-o clipă. Luând apoi cele cinci săgeți a tras la țintă și a făcut-o să cadă pe pământ prin gaura mașinii de deasupra.
Din cer s-a ridicat un mare tumult iar amfiteatrul a răsunat de strigăte puternice. Zeii au lăsat să curgă flori din ceruri pe capul lui Partha și mii de brahmani au început să-și fluture îmbrăcămintea de sus a corpului datorită bucuriei. Iar de jur împrejur monarhii, neavând success au dat drumul de exclamații de necaz și disperare. Muzicienii au început să cânte și barzii și heralzii au început să incanteze laude.
Iar privindu-l pe Arjuna, Drupada a fost plin de bucurie, dorind să-i dea sprijin eroului , când va fi necesar. Iar când zarva era în toi, Yudhishthir, însoțit de cei doi gemeni (Nakula și Sahadev), au părăsit repede amfiteatrul pentru a se întoarce în casa lor temporară.
Krishna, privind ținta doborâtă și privindu-l pe Partha ce părea să fie însuși Indra, a fost plin de bucurie și s-a apropiat astfel de fiul lui Kunti cu o robă albă și o ghirlandă de flori. Iar Argiuna, câștigând-o pe Draupadi a fost salutat cu reverență de toți brahmanii în timp ce părăsea repede amfiteatrul însoțit de cea care-i devenise astfel soție.'"
Swayamvara Parva din Adi parva 191
Regii furioși se hotărăsc să-l omoare pe regele Draupada și fica sa Draupadi
"Vaisampayana spuse, 'Când regele (Drupada) și-a exprimat dorința de a o da pe fata sa acelui brahman (care a doborât ținta), Toți ceilalalți monarhi, care fuseseră invitați la ceremonia Swayamvara, privindu-se unul pe altul, au fost dintr-o dată cuprinși de mânie și au spus, 'Trecând peste noi și tratându-ne ca pe niște paie, acest Drupada dorește să-și dea fata unui brahman!
Plantând copacul, l-a doborât tocmai când era gata să dea fructe. Ticălosul, nici nu ține cont de noi, hai să-l ucidem. Nu merită nici respectul nostru și nici venerarea datorată vârstei. În acest ansamblu de monarhi care este asemenea unei conclave a celeștilor, nu vede oare nici un monarh care să-i fie egal? Declarația Vedică în acest sens este binecunoscută pentru faptul că Swayamvara este pentru Kshatriyas (războinici). Brahmanii nu au nici un drept cu privire la selectarea unei domnișoare din clase Kshatriya.
Sau altminteri, dacă această domnișoară nu dorește să aleagă pe nici unul dintre noi ca domn al ei, atunci hai să o aruncăm în foc și să ne întoarcem în regatele noastre. În ceea ce-l privește pe acest brahman, deși datorită băgăciunii sale sau a avariției, ne-a vătămat, și el trebuie ucis; pentru că în definitiv regatele, bogățiile, fiii, nepoții și orice altceva mai avem, toate sunt pentru brahmani. Acest lucru trebuie făcut aici, astfel încât, astfel încât datorită fricii de a fi blamat, cât și datorită dorinței de a menține ceea ce în mod corespunzător aparține fiecăruia, alte Swayamvara să nu se termine în acest fel.'
"Vorbind astfel, monarhii înarmați cu buzdugane cu țepi de fier, s-au repezit la Drupada pentru a-l omorâ pe loc. Iar Drupada privindu-i a căutat protecția brahmanilor. Iar din rândul lor acei puternici arcași (Bhima și Arjuna) dintre Pandavi, au pășit înainte, pentru a se opune acelor monarhi ce se grăbeau spre ei. Atunci puternicul Bhima, a smuls asemenea unui elefant un copac mare, l-a curățat de crengi și părea asemenea Celui ce-i așteaptă pe cei deja morți (Yama) alături de Arjuna.
Și privind acea ispravă a fratelui său, Gishnu însuși s-a minunat. Privind acele fapte extraordinare ale lui Gishnu și ale fratelui său, Damodar (Krishna) a cărui inteligență era supraumană, i se adresă fratelui său, Halayudha (Baladeva) a cărui energie era înspăimântătoare, spunând, 'Acel erou de acolo, al cărui mers este asemenea unui leu puternic și care poartă în mână marele arc ce are o lungime de patru cubi, este Argiuna! O Sankarshana, dacă eu sunt Vasudeva, atunci nu există nici o îndoială despre aceasta.
Celălalt erou care cu repeziciune a dezrădăcinat copacul și l-a și curățat este Vrikodara (Bhima)! Pentru că în aceste zile nimeni, cu excepția lui Vrikodara, mai poate face așa ceva pe câmpul de luptă. Iar celălalt tânăr cu ochi asemenea petalelor de lotus, care are o înălțime de patru cubits, de culoare deschisă, cu nas proeminent și strălucitor, care mai înainte părăsise amfiteatrul este fiul lui Dharma (Yudhishthir).
Ceilalți doi tineri, asemenea lui Kartikeya, sunt fiii celor doi zei gemeni Așwini. Fiii lui Pandu împreună cu mama lor Pritha au scăpat din conflagrația conacului lăcuit.'
Swayamvara Parva din Adi parva 192
Monarhii îi atacă pe Argiuna și Bhima
Kunti, crezând că fiii ei erau plecați ca brahmanii la cerșit și văzând că nu mai vin își face mari griji
"Vaisampayana spuse, 'Apoi acei brahmani, scuturându-și pieile de cerb și recipietele de apă făcute din nuci de cocos exclamară, 'Nu vă temeți, noi vom lupta cu dușmanul!' Argiuna zâmbind li se adresă acelor brahmani spunând, 'Rămâneți deoparte ca spectatori. Făcând să plouă sute de săgeți ce au vârfuri ascuțite, îi voi opri pe acei monarhi furioși, așa cum șerpii sunt opriți cu mantre.'
Spunând acestea, puternicul Argiuna luând arcul pe care-l primise cadou, însoțit de fratele său Bhima, stătea nemișcat asemenea unui munte. Și privindu-i pe acei Kshatriya (luptători) care erau furioși și-l aveau pe Karna în frunte, eroicii frați se repeziră neînfricați către aceștia, asemenea a doi elefanți ce se grăbesc spre un elefant ostil.
Apoi acei monarhi dornici să lupte exclamară cu putere, 'Uciderea în luptă a celui ce dorește să lupte este permisă.' ... Iar Karna, dotat cu mare energie, se repezi spre Gishnu și Salya, puternicul rege din Madra se grăbi spre Bhima, în timp ce Duryodhan și ceilalți se angajară cu brahmani, hărțuindu-se cu ei ușor și fără să le pase. Apoi ilustrul Argiuna privindu-l pe Karna, fiul lui Vikartana (zeul Surya), avansând către el , și-a luat arcul și l-a străpuns cu săgețile sale ascuție.
Impulsul acelor săgeți ascuțite, dotate cu mare energie, l-a făcut pe Radheya (Karna) să leșine. Revenind în simțuri Karna l-a atacat pe Argiuna cu mai mare grijă decât anterior. Apoi Karna și Argiuna, dorind să-l doboare pe celălalt, au luptat nebunește. Și luptau cu atâta ușurință, încât au devenit invizibili (fiind acoperiți și roiul de săgeți)...
Și fiind aprins de puterea și energia brațelor lui Argiuna, de neegalat pe pământ, Karna, a luptat cu și mai mare vigoare. Parând toate acele impetuoase săgeți trase de Argiuna, Karna a scos un strigăt puternic; iar această faptă extraordinară a fost aplaudată de toți războinicii. Apoi adresându-se potrivnicului său, Karna spuse, 'O tu cel mai de seamă dintre brahmani, sunt plăcut impresionat să văd energia brațelor tale, care nu se relaxează în luptă iar armele tale sunt capabile să obțină victoria.
Pari să fii întruchiparea științei armelor, sau ești însuși Ram (fiul lui Geamadagni) acel brahman extraordinar sau însuși Indra sau fratele mai mic al lui Indra, Vishnu numit și Acyuta (cel Infailibil), care s-a deghizat luând forma unui brahman și afișând o asemenea energie a brațelor luptă cu mine. Nici o altă persoană, cu excepția soțului lui Saci (Indra) sau Kiriti, fiul lui Pandu, este capabil să lupte cu mine când sunt furios pe câmpul de luptă.'
Auzind cuvintele acestuia, Phalguna (Argiuna) replică, 'O Karna, nu sunt nici întruchiparea științelor armelor și nici Rama, cel dotat cu puteri supraumane. Sunt doar un brahman, care este cel mai de seamă dintre războinici și cei ce mânuiesc armel. Prin grația perceptorului am devenit desăvârșit îm mânuirea armelor celești Brahma și Paurandara. Sunt aici pentru a te învinge în luptă. De aceea, o eroule, așteaptă puțin.'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel adresat (de Argiuna), Karna, adoptatul fiu al Radhei se opri din luptă, pentru că acel puternic luptător cu carul se gândi că energia Brahma este invinciblă. Între timp de cealaltă parte a arenei, marii eroi Salya și Vrikodara, foarte îndemânatici în luptă și având mare putere și profesionalism, provocându-se unul pe altul, erau angajați în luptă asemenea a doi elefanți în perioada de împerechere.
Au început să se lovească cu pumnii și genuchii. ... Contracarându-se cu lovituri puternice, asemenea a două mase de granit, arena s-a umplut de sunetele luptei lor. Luptând astfel doar pentru scurt timp, Bhima l-a luat pe Salya în brațele sale și l-a aruncat la pământ și i-a surprins pe ceilalți, căci a făcut-o fără să îl rănească tare. Văzându-l pe Karna renunțând la luptă și pe Salya trântit la pământ, ceilalți monarhi au fost alarmați și înconjurându-l pe Bhima au exclamat,
'Cu siguranță acești brahmani sunt luptători excelenți! Aflați din ce neam fac parte și unde locuiesc. Cine se poate împotrivi lui Karna, fiu Radhei, în luptă, cu excepția lui Rama, Drona sau Kiriti (Argiuna), fiul lui Pandu? Cine se poate împotrivi lui Duryodhana în luptă, Krishna, fiul lui Devaki, și Kripa, fiul lui Saradwan? Cine îl poate arunca în luptă pe Salya, acest luptător de seamă, în afara lui Baladev sau Vrikodara (Bhima), fiul lui Pandu, sau eroicul Duryodhan? De aceea, hai să încetăm această luptă cu brahmanii.
Întradevăr brahmanii, chiar dacă fac o ofensă, trebuie să fie protejați. Și mai întâi hai să aflăm cine sunt; pentru că după ce au făcut acest lucru, vom putea bucuroși să luptăm cu ei.'
"Vaisampayana continuă, 'Iar Krishna, privind acea faptă extraordinară a lui Bhima, realiză că ambii sunt fiii lui Kunti. Apoi s-a adresat cu blândețe adunării monarhilor, 'Această fată a fost în mod corect obținută de brahman; acesta i-a făcut pe monarhi să abandoneze lupta. Desăvârșiți în luptă, acești monarhi au renunțat la luptă.
Apoi monarhii au plecat în regatele lor, minunându-se mult. Iar ceilalți, care veniseră doar pentru a asista la ceremonie, au plecat și ei, și pe drum spuneau, 'Scena festivă s-a terminat cu victoria brahmanilor. Prințesa din Panceala a devenit mireasa brahmanului.' Înconjurat de brahmani îmbrăcați în piei de cerbi și alte animale sălbatice, Bhima și Dhanangeaya (Argiuna) au ieșit cu greu din mulțime. Iar acei eroi, urmați de Krishnaa, ieșind afară din mulțime, arătau asemenea lunii pline și a soarelui ieșind dintre nori.
"Între timp Kunti văzând că fiii ei întârziau din runda pe care o făceau cerând de mâncare, era foarte neliniștită. Începu să se gândească la diferite rele, care li s-ar putut întâmpla fiilor ei. La un moment dat s-a gândit că fiii ilui Dhritarashtra, recunoscându-i fiii, i-a ucis. Apoi i-a fost temă că vreun puternci Rakshasa crud, dotat cu puteri de a produce iluzii, i-a ucis. Și se întreba, 'Este posibil ca ilustrul Vyasa) să fi fost ghidat de o inteligență capricioasă?'
În felul acesta se gândea Pritha ca urmare a afecțiunii pentru copiii ei. Apoi în liniștea după amiezii târzii, Gishnu, însoțit de brahmani, a intrat în locuința olarului, asemenea soarelui acoperit de nori ce apare într-o zi noroasă.'"
Swayamvara Parva din Adi parva 193
Yudhiștir hotărește ca Draupadi să fie soția tuturor fraților
Krișna și Bal îi vizitează pe Pandavi
"Vaisampayana spuse, 'Apoi acei iluștri fii ai Prithei, întorcându-se în locuința olarului, s-au apropiat de mama lor pentru a o prezenta pe Yaghia-seni acesteia, ca fiind pomana pe care au obținut-o în acea zi. Iar Kunti, care era acolo în cameră, se adresă fiilor ei spunând, 'Bucurați-vă de tot (ce ați obținut).' Dar în momentul în care a văzut-o pe Krishnaa, spuse, 'Oh, vai, ce am spus?' Și fiiindu-i teamă de păcat , dar gândindu-se cum poate ieși din situație, a luat-o pe Yaghia-seni de mână și apropiindu-se de Yudhishthira spuse, 'Fica regelui Yaghiasena, care mi-a fost prezentată de frații tăi mai tineri ca pomana pe care au obținut-o, din ignoranță, o rege,( am spus să fie împărțită), ceea ce nu se cuvine, 'Bucurați-vă cu toții de ceea ce ați obținut.
O spune-mi cum să facem ca ceea ce am spus să nu fie un neadevăr; cum să facem ca păcatul de a fi împărțită de voi toți să nu se atingă de fata regelui din Panceala, și de asemenea cum va fi posibil ca ea să nu fie neliniștită.'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel adresat de mama sa ..., inteligentul rege (Yudhișthir), reflectând un moment, o consolă pe Kunti și adresându-se lui Dhananjaya (Argiuna), spuse, ' O Phalguna, tu ești cel care a câștigat-o pe Yaghiaseni. De aceea se cade ca tu să te căsătorești cu ea. Aprinzând focul sacru, acceptă-i mâna conform riturilor în vigoare.'
"Auzind acestea Arjuna replică, 'Orege, nu fă din mine un participant la păcat. Comportamentul tău nu este în concordanță cu virtutea. Aceasta este calea urmată de cel păcătos. Tu ești cel care trebuie să se căsătorească mai întâi, apoi puternicul Bhima, apoi eu, apoi Nakula și în cele din urmă Sahadev cel foarte activ. Atât Vrikodara (Bhima) cât și eu însumi și cei doi gemeni și tânăra fată, trebuie să așteptăm; o monarh, tu ești cel care decide. În aceste condiții, fă ceea ce, după ce ai reflectat, este în concordanță cu virtutea, aduce faimă și este benefic pentru regele din Panceala. Noi te vom asculta; ordonă după cum crezi de cuvință.'
"Vaisampayana continuă, 'Auzind aceste cuvinte ale lui Jishnu, pline de respect și afecțiune, Pandavii priviră cu toții către prințesa din Panceala și prințesa îi privi și ea..Aruncând o privire către ilustra Krishnaa, acei prinți se priviră apoi unii pe alții. Luând loc apoi, au început să se gândească doar la Draupadi. Într-adevăr, după ce acei prinți s-au uitat la Draupadi, Zeul Dorinței le-a invadat inima, continuând să le zdrobească simțurile. De vreme ce frumusețea copleșitoare a Pancealei, care fusese modelată chiar de creator, era superioară tuturor femeilor de pe pământ, putea captiva inima oricărei creaturi.
Yudhishthir, privindu-și frații mai tineri, a înțeles ce se petrece în mintea lor și imediat și-a amintit vorbele lui Krishna-Dwaipayana (bunicul lor). Atunci, de frica de a apărea disensiuni între ei, li se adresă astfel, 'Fie ca auspicioasa Draupadi să devină soția noastră comună.'
"Vaisampayana continuă, 'Fiii lui Pandu, auzind cuvintele fratelui lor mai mare, care au început să le învârte în minte, au fost foarte fericiți.
Eroul dinastiei Vrishni (Krishna), sosi însoțit de fiul lui Rohini (Bal), în locuința olarului, unde Pandavii se încartiruiseră și se uită la Ajatasanu (Yudhishthira) și la frații săi și apropiindu-se de acesta, Domnul Transcendental Vasudeva (Krișna) i-a atins picioarele (ca respect pentru cei mai în vârstă) și spuse, 'Eu sunt Krishna.'
Iar fiul lui Rohini (Bal) apropiindu-se de Yudhishthira, a făcut același lucru. Pandavi, privindu-i pe Krishna și Bala-dev, și-au exprimat încântarea . Iar după ce acei eroi ai dinastiei Yadu (Krișna și Bal) au atins și picioarele lui Kunti, sora tatălui lor, Ajata-șatru (Yudhishthira), contemplându-l pe Krishna, l-a întrebat , ' O Vasudev, cum ne-ai dat de urmă, de vreme ce trăim incongnito?' Vasudev zâmbi și spuse, 'O rege, focul, chiar și când este acoperit, poate fi cunoscut. Cine altcineva în afara Pandavilor poate expune atâta putere? Voi, cei ce rezitați tuturor dușmanilor, fii ai lui Pandu, doar datorită norocului ați scăpat de acel foc îngrozitor; și doar datorită bunului noroc nu a reușit răul fiu al lui Dhritaraștra și consilierii săi să-și îndeplinească dorințele.
Fiți binecuvântați! Prosperitatea să vă crească asemenea unui foc dintr-o grotă, care treptat se întinde peste tot. Și ca nici un monarh să nu vă recunoască, ne vom întoarce în cortul nostru.' Obținând de la Yudhishthir permisiunea de a pleca, Krishna, care dă prosperitate și nu cunoaște descompunere, însoțit de Bala-dev, au plecat repede din locuința olarului.'"
Swayamvara Parva din Adi parva 194
Krișnaa este dusă de Pandavi în casa olarului
iar fratele ei află adevărul despre aceștia
"Vaisampayana spuse, 'Pe când prinții Kuru se îndreptaseră spre locuința olarului, Dhrishtadyumna, prințul din Panceala (fratele lui Draupadi) i-a urmat. Și după ce și-a trimis toți însoțitorii s-a ascuns într-o anumită parte a casei olarului, necunoscută Pandavilor. Apoi Bhima și Gișnu (Argiuna) și iluștrii gemeni, întorcându-se de la runda de noapte de cerșit, i-au dat totul bucuroși lui Yudhishthir. Apoi Kunti cea cu inimă caldă i se adresă ficei lui Drupada, 'O cea amiabilă, ia tu prima porție din acestea, ofer-o zeilor, împarte-o brahmanilor, hrănește-i pe cei ce doresc să mănânce și dă-o celor ce ne devin oaspeți.
Restul împarte-l în două părți. O parte dă-i-o lui Bhima, pentru că acest erou mănâncă întotdeauna mult, iar cealaltă jumătate împarte-o în șase părți pentru acești tineri, pentru mine și pentru tine.' Iar prințesa, auzind cuvintele instructive ale soacrei ei, a făcut întocmai cum i s-a spus și eroii au mâncat cu toții mâncarea pregătită de Krishnaa. Apoi Sahadeva, unul dintre fiii lui Madri (cealaltă soție a lui Pandu), a făcut pe jos un pat din iarbă kușa și eroii întinzând pieile de căprioară s-au pus la somn cu capetele spre sud. Kunti s-a așezat și ea de-a lungul liniei capetelor lor iar Krishnaa s-a așezat la picioarele acestora.
Deși Krishnaa se așezase pe același pat cu fiii lui Pandu, la picioarele acestora, nu suferea în inima ei și nici nu se gândea nerespectuos despre acești zimbrii ai dinastiei Kuru. Apoi eroii au început să vorbească între ei. Conversația acelor prinți, din care fiecare era demn de a conduce o armată, era deosebit de interesantă, fiind despre care de luptă și arme celeste, elefanți, săbii, săgeți și topoare de luptă. Iar fiul regelui din Panceala (fratele lui Krișnaa) asculta tot ce vorbeau aceștia.
"La sosirea dimineții, prințul Dhristadyumna (fratele lui Draupadi) a plecat din locul unde se ascunsese în mare grabă pentru a-i aduce la cunoștință (tatălui său) Drupada tot ce se întâmplase în casa olarului, cât și ce discutaseră acei eroi în timpul nopții. Regele din Panceala era trist pentru că nu știa că Pandavii erau cei care-i luaseră fata, iar la întoarcerea lui Dhristadyumna l-a întrebat, 'Oh, unde a plecat Krishnaa? Cine a dus-o de aici?
A fost vreun șudra (servitor) sau altcineva al cărui comportament este abject, sau vreun vaișya (comerciant) care a plătit pentru fata mea, care astfel și-a pus piciorul murdar pe capul meu? O fiule, a fost oare aruncată acea coroană de flori pe un mormânt? Oare cel care mi-a obținut fata a fost un kshatriya (cavaler) a cărui naștere este superioară sau altcineva dintr-o clasă mai înaltă (brahman)?
Să fi fost cineva de proveniență josnică, care să o fi câștigat pe Krishnaa și care astfel să-și fi pus piciorul stâng pe capul meu? O fiule nu m-aș lamenta, ci aș fi deosebit de fericit, dacă fata mea s-ar fi unit cu Partha (Argiuna) acel om de seamă! O tu, cel exaltat, spune-mi cine mi-a câștigat fata? O, sunt fiii celui mai de seamă dintre Kauravi, fiul lui Vicitravirya în viață? A fost Partha (Arjuna) cel care a luat arcul și a doborât ținta?'"
