Adi/ Sambhava Parva 68-74

Sambhava din Adi parva 1.68
Regele Puru, întemeietorul liniei Paurava

Janamejaya spuse, 'O Brahmana, am ascultat relatarea ta despre manifestarea zeilor, danavilor, rakshasilor, gandharvilor și apsara. Totuși aș vrea să mai aud încă o dată despre dinastia Kauravilor (a lui Kuru) de la început. De aceea o Brahmana vorbește despre aceasta în fața acestor regenerați Rishi.'

"Vaisampayana spuse, 'O cel exaltat din dinastia Bharata, întemeietorul liniei lui Puru (Paurava) a fost Dușmanta dotat cu mare energie. Iar el a fost protectorul pământului, legat de cele patru oceane. Iar regele a abut deplin control asupra celor patru părți ale lumii. El a fost Domnul diferitelor regiuni din mijlocul mării. Acel opresor al dușmanilor a trecut peste țări până la cele ale popoarelor Mlecea.

"În timpul conducerii sale nu existau oameni a căror clasă să fie mixtă, nici lucrători ai pământului (desorece pământul producea de la sine tot ceea ce era nevoie), nici lucrători în mină (pentru că totul se afla la suprafață), și nici oameni păcătoși. Toți erau virtuoși și făceau totul din motive virtuoase, O tigru printre oameni. Nu exista frică de hoți, O dragule, nici de foamete și nici de boală. Iar cel patru ordine dharmice găseau plăcere în urmarea datoriilor prescrise și nu executau ritualurile pentru a obține ceva din lumea aceasta.

Supușii săi, depinzând de el, nu aveau nici un fel de frică. Iar Pargeanya (Indra) a lăsat ploaie la timpul potrivit și produsele câmpului erau tot timpul cărnoase și zemoase. Iar pământul era plin de tot felul de bogății și tot felul de animale. Iar Brahmanii erau tot timpul angajați executând propriile datorii și tot timpul spuneau adevărul. Tânărul monarh era dotat cu minunate capacități și un corp tare ca un fulger, că ar fi putut să ia muntele Mandara cu pădurile și tufișurile sale și să le țină pe brațe.

Și era foarte priceput în patru felul de atacuri cu buzduganul (să o arunce de la distanță cu precizie, să lovească cu el de aproape, să o arunce în mijlocul mai multor dușmani și să-și îndepărteze dușmanul înainte). De asemenea era priceput în folosirea a tot felul de arme, în călărirea elefanților și cailor. Iar puterea sa era asemenea lui Vișnu, splendoarea sa era asemenea Celul ce face ziua (Zeul Soare), în gravitate era asemnea oceanului iar în răbdare era asemenea pământului. Iar monarhul era iubit de supușii săi, și a condus oamenii săi mulțumiți cu virtute.'

Sambhava din Adi parva 1.69
Regele Dușmanta

Janamegeaya spuse, 'Aș dori să aud despre nașterea și viața sufletului măreț Bharata și despre originea lui Sakuntala. Și de asemenea aș dori să aud despre Dușmanta—acel leu printre oameni—și cum eroul a obținut-o pe Sakuntala. O cunoscător al Adevărului și primul dintre oamenii inteligenți, se cade să-mi spui totul.'

"Vaisampayana spuse, 'Odată de mult (regele Dușmanta) cel cu brațe puternice, însoțit de o mare forță armată, a intrat în pădure. El era acompaniat de sute de călăreți pe elefanți și cai. Iar forța ce-l însoția pe monarh era de patru feluri (soldați pedeștri, luptări cu carul, cavaleria și elefanții)—eroi înarmați cu săbii sulițe ghioage și buzdugane puternice. Și fiind însoțiți de sute de luptători cu lănci și sulițe în mâini, monarhul plecă în călătorie.

Și cu urletele asemenea leilor ale luptătorilor notele cochiliilor de suflat și sunetele tobelor, zdruncinatul roților carelor și strigătele elefanților uriași, care se amestecau cu nechezatul cailor și lovirea armelor de către diferiții însoțitori înarmați, s-a ridicat un tumult asurzitor, în timp ce regele s-a pus în marș.

Doamnele, dăruite cu mare frumusețe, îl priveau de pe terasele conacelor impozante pe eroicul monarch, ce devenise faimos. Iar doamnele au văzut că era asemenea lui Sakra (nume al lui Indra), cel ce-și măcelărește dușmanii, capabil să respingă elefanții dușmanilor. Iar ele credeau că este însuși purtătorul fulgerului (Indra – conducătorul zeilor). Ele spuseră, 'Acesta este acel tigru printre oamnei, care în luptă asemenea zeilor Vasu în dibăcie, și ca o consecință a puterii brațelor sale nu a mai rămas nici un dușman (cu care să lupte).'

Și spunând acestea, doamnele, datorită afecțiunii, l-au gratificat pe monarh, aruncând cu flori în calea sa. Acesta era urmat de Brahmani ce rosteau binecuvântări de-a lungul drumului regelui spre pădure, bucuros în inima sa că se va antrena în vânarea cerbilor. Mulți Brahmani, Kshatriya, Vaisya, și șudra, îl urmau pe monarh, ce era asemenea regelui celeștilor stând pe spatele unui elefant mândru. Cetățenii celorlalte clase îl urmau pe monarh de la o oarecare distanță. Iar la comanda regelui, aceștia nu l-au mai urmat mai departe.

Apoi regele s-a urcat în carul de luptă ce avea o viteză înaripată, umplând întreg pământul și chiar cerurile, cu zgomotul roților carului său. Și pe cale a văzut o pădure asemenea lui Nandana (vistita grădină celestă) care era plină de copaci Vilwa, Arka, Khadira (ceateciu), Kapittha (meri) și Dhava. Apoi a observat că solul nu era neted și era presărat cu blocuri de piatră desprinse de pe stâncile din jur. Apoi a observat că nu era apă și nici oameni pe o rază de multe Yojana. Peste tot era plin de cerbi și lei, și alte animale de pradă, teribile.

"Regele Dushmanta, asistat de însoțitorii săi și de luptători, au agitat acea pădure, omorând numeroase animale. Iar Dușmanta, străpungându-le ce săgețile sale, a doborât numeroși tigri ce se aflaseră în bătaia arcului său. Regele i-a rănit pe mulți care se aflau la o distanță prea mare, iar pe cei ce se apropiaseră prea mult i-a omorât cu sabia.

Acel deosebit purtător al lăncii a omorât multe animale aruncându-le către acestea. Fiind un bun cunoscător în arta de a arunca cu buzduganul, regele, care avea o dibăcie fără de măsură, cutreiera fără de frică prin pădure. Și mergând încoace și-n colo, îi omora pe locuitorii sălbăticiei uneori cu sabia iar alteori cu lovituri rapide, nimicitoare de buzdugan.

"Pădurea fiind astfel deranjată de către rege și luptătorii săi, care erau posedați de o energie minunată, delectându-se în sporturi asemenea luptelor, leii au început să fugă pe capete. Cârduri de animale lipsite de conducătorii lor, datorită fricii și anxietății, au început să urle cu putere, fugind în toate direcțiile. Obosite datorită alergatului, au început să cadă peste tot, nefiind în stare să-și potolească setea, deoarece ajunseseră la albii de rău secate.

Și multe din animalele astfel căzute au fost mâncate de luptătorii înfometați, în timp ce altele au fost mâncate după ce mai întâi au fost rânduite și prăjite în focul aprins de aceștia. Mulți elefanți puternici, înebuniți de rănile primite și alarmați peste măsură, au fugit cu trompele ridicate.
Iar acei elefanți sălbatici, arătând simptomele uzuale de alarmare prin urinare, defecare, vomitarea mâncării și a sângelui în cantități mare, i-au călcat în picioare pe mulți luptători, ce au murit. Iar acea pădure care fusese plină de animale, a fost deprivată astfel de către rege, de lei, tigri și alți monarhi ai pădurii.

Mahabharata 1.70
Azilul lui Kașyapa Muni

Vaisampayana spuse, 'Apoi regele împreună cu însoțitorii săi, după ce au omorât mii de animale au intrat în altă pădure pentru a vâna. Însoțit doar de un singur om și obosit, flămând și însetat a ajuns la un deșert mare la marginea pădurii. Și trecând peste acel teren lispit de plante, a intrat într-o altă pădure plină de locurile retrase ale asceților, frumoasă, încântând inima și pătrunsă de brize plăcute, răcoroase. Era plină de copaci acoperiși de muguri, pământul era acoperit de cea mai moale și verde iarbă, ce se extindea multe mile de jur împrejur și în care se auzea ecoul dulcelor note ale păsărilor cântătoare.

Răsuna de sunetele păsărilor Kokila masculine și ale zgomotoaselor cicala. Era plină de copaci magnifici cu ramuri desfăcute ce formau o boltă umbroasă. Albinele pluteau deasupra plantelor înflorite peste tot. Și crânguri frumoase existau pretutindeni. Și nu existau copaci fără fructe, sau care să aibă ghimpi sau vreunul care să nu fie încojurat de albine. Întreaga pădure răsuna de melodiile corului înaripat. Pădurea era acoperită de florile tuturor anotimpurilor. Și existau umbre ce te împrospătau ale copacilor înfloriți.

"Așa era delicioasa și excelenta pădure în care intrase marele arcaș. Iar copaci cu ramuri înfrumusețate de buchete au început să se miște ușor în brizele ușoare din care curgeau flori pe capul monarhului. Iar copacii îmbrăcați în hainele lor de toate [CENSORED] rile, cu păsări cântărțe cu gâturi dulci cocoțate în ei, stăteau în șiruri, cu capetele atingând cerurile. Iar în jurul ramurilor atârnând cu greutatea florilor, albinele tentate de mierea lor zumzăiau într-un cor dulce.

Iar regele dotat cu mare energie privind nenumăratele luminișuri cu crânguri de plante agățătoare, acoperite de buchete de flori, datorită excesului de bucurie, a fost vrăjit. Datorită acelor copaci decorați cu ramuri înflorite care se împleateau una cu alta și erau asemenea unor curcubee țipătoare de tot felul de [CENSORED] ri pădurea era deosebit de frumoasă.

Acesta era adăpostul grupurilor de oameni perfecți - Siddhas, al semizeilor Cearana, Gandharva, al doamnelor de companie celestă Apsara, al maimuțelor umanide Kimpurușa și Kinnaras îmbătate de încântare. Brize delicioase, răcoroase și înmiresmate purtând parfumul florilor proaspete, băteau din toate direcțiile, ca și cum s-ar fi jucat cu copacii.

Regele admiră încântătoarea pădure, dăruită cu asemenea frumuseți. Ea era situată în delta unui râu iar grupuri de copaci înalți dădeau locului înfățișarea unui stâlp semeț ridicat în onoarea lui Indra.
"Și în acea pădure, care era adăpostul păsărilor vesele,monarhul văzu un încântător refugiu al asceților, înconjurat de mulți copaci. Focul sacru ardea în acest loc.

Regele a venerat acel refugiu, ce nu avea rival. Acolo el a văzut numeroși înțelepți cu mari puteri mistice ca
Yotis și Valakhilyas. Acel loc era împodobit cu numeroase camere ce conțineau focul sacrificial. Florile ce cădeau din copaci formaseră un covor gros răspândit pe pământ. Luminișul arăta deosebit de frumos cu acei copaci cu trunchicuri mari.

Iar prin acest luminiș curgea scrul și transparentul Malini ce adăpostea tot felul de păsări de apă, ce se jucau acolo. Curentul infuza bucurie în inimile asceților, care apelau la acesta pentru spălările rituale. Regele contmplă pe malurile acestuia multe animale inocente din speciile cerbilor fiind deosebit de încântat de tot ceea ce vedea.

"Iar monarhul, al cărui curs al carului de luptă nu putea fi oprit de nici un dușman, intră în acel azil, ce semăna regiunilor celeste, fiind cu totul deosebit de frumos și se așeză pe marginea acelui râu sacru, care era asemenea unei mame pentru toate ființele ce locuiau în vecinătatea acestuia. Pe malurile acestuia se jucau păsări Ceakravaka și valuri înspumate. Și acolo se aflau de asemenea locuințelor ființelor celeste Kinnara.

Nenumărate maimuțe și urși se zbenguiau în voie. Iar acolo locuiau de asemenea asceți angajați în studiul spiritual și în meditație. Acolo puteau de asemenea să fie văzuți elefanți, tigri și șerpi. Și pe mal stătea ilustru Kașyapa, oferind un cămin pentru numeroși Riși (clarvăzători) de mare merit ascetic.

[Nota autorului:
Kașyapa este fiul lui Marici, unul dintre primii 10 fii ai lui Brahmaa - prima ființă din univers, care a apărut din lotusul universal ce a apărut din ombilicului formei Domnului Suprem care se află pe Oceanul Nașterii (Garbho-Dhaka) din fiecare univers. Primii zece fii ai lui Brahmaa au fost: Marici, Atri, Anghira, Pulastya, Pulaha, Bhrigu, Vasiștha, Dakșa și Narada. Narada a apărut din meditația sa transcendentală. Dakșa a apărut din degetul său mare, Vasiștha din respirația sa, Bhrigu din simțul pipăitului, Pulaha din ombilicul său, Pulastya a fost creat din urechi, Anghira din gură, Atri din ochi iar Marici din mintea sa. Brahmaa fusese însărcinat de Domnul Suprem Vișnu să populeze universul, așa cum fusese în creația precedentă.

Și în timp ce Brahmaa se gândea cum poate realiza acest lucru, pe care și-l dorea, se gândi: "Ah, ce ciudat, că în ciuda strădaniilor mele, încă nu se află prea multă populație în univers, deși eu m-am răspândit pretutindeni. Nu există altă cauză pentru aceast necaz, decât destinul." Din această meditație au apărut din corpul său două forme, în care unirea sexuală era permisă: una a fost părintele omenirii Manu, care este actualul Svayambhuva Manu iar cealaltă este soția sa Șatarupa. Primii copii ai acestora au fost doi băieți: Priyavrata și Uttanapada și trei fete: Akuti, Devahuti și Prasuti.

La începutul actualei creații Dakșa a dăruit 13 dintre fetele sale (Aditi, Diti, Kadru, Danu, Arishta, Surasa, Surabhi, Vinata, Tamra, Krodhavaśā, Ida, Khasa și Muni) lui Kașyapa. Aditi a dat naștere semizeii - Sura iar Diti a dat naștere non-semizeilor (numiți în mod fals demoni, după terminologia creștină, dar nu au caracteristicile date de creștini acestei noțiuni). Kașyapa este unul dintre progenitorii universali care a avut numeroși fii și fice care au populat diferite planete din univers.]

Și contemplând acel râu și acel azil spălat de acel râu, care era presărat cu multe insule, care aveau maluri de nemaipomenită frumusețe, un asyl ca cel al lui Nara și Narayan (care au apărut ca Argiuna și Krișna în istoria Bharatei) spălate de apele Gangelui, regele s-a hotărât să intre în acel lăcaș sacru. Iar acel taur printre oamenni dorind să-l privească pe acel mare Rishi cu avere ascetică, ilustrul Kanwa din neamul lui Kașyapa, care poseda orice virtute și care datorită splendorii sale putea fi privit doar cu mare greutate, s-a apropiat de acea pădure ce răsuna de notele păunilor înebuniți și care era asemenea grădinilor celeste ale gandharvilor și a regelui gandarvilor Citraratha însuși.

Oprindu-și armata la intrarea în pădure, monarhul vorbi astfel, 'Mă voi duce să-l privesc pe puternicul ascet din neamul lui Kașyapa, cel fără de întuneric (cel strălucitor). Rămâneți aici pănă mă voi reîntoarce!'
"Și intrând în acea pădure care era asemenea grădinii paradisiace a lui Indra, a uitat imediat de foame și sete. Și era mulțumit peste măsură. Iar monarhul, lepădând toate însemnele regale, intră în acel azil excelent, însoțit doar de consilierul și preotul său, dorind să-l privească pe acel Riși, care era o masă indestructibilă de merit ascdeetic.

Regele a văzut că azilul era asemenea regiunii lui Brahmaa. În acel loc special acel tigru printre oameni a auzint incantându-se imnurile din Rig Veda de către brahmani de prim rang, conform regulilor corecte de intonare. Alte locuri erau binecuvântate cu Brahmani cunoscători ai ritualurilor sacrificiale, ale lucrărilor adiacente Anga și ale imnurilor din Yajur-veda. Alte locuri erau umplute de șirurile armonioase ale imnurilor Vedei Sama, cântate de riși ce urmau jurăminte stricte. În alte locuri azilul era plin de brahmani învățați în imnurile Atharva- Veda.

În alte locuri brahmani învățați în Atharvan Veda și cei capabili să incanteze imnurile sacrificiale din Sama Veda recitau din Samhita (ca Brahmaa Samhita) conform cu regulile corecte de intonare. Iar în alte locuri brahmani versați în știința ortoepiei recitau alt fel de mantre. De fapt acel sacru adăpost răsunând de note sacre era asemenea unei a doua regiuni a lui Brahmaa însuși. Existau de asemenea mulți brahmani pricepuți în arta de a face platforme sacrificiale și în regulile sacrificiale Krama, versați în logică și științele mentale ce posedau o cunoaștere completă a Vedelor.

Acolo se aflau de asemenea cei ce erau versați în înțelesurile a tot felul de expresii; cei ce erau versați în toate riturile speciale, cei ce urmau Mokșa-Dharma (datoria eliberării din ciclul nașterii și-al morții); cei ce erau versați în stabilierea propozițiilor, respingând ceea ce era de prisos și trăgând concluziile potrivite. Acolo se aflau cei ce aveau știință despre gramatică, prosodie și Nirukta (etimologia); cei ce erau versați în astrologie și învățați în proprietățile materiei și fructele riturilor sacrificiale, posedând cunoaștere despre cauze și efecte, capabile să înțeleagă strigătele păsărilor și al maimuțelor, citiți în mari manuale și pricepuți în diferite științe.

Iar regele în timp ce se apropia le auzea vocile. Adăpostul răsuna de vocile celor ce erau capabili să încânte inimile oamenilor. Și cel ce omora eroii ostili a văzut de asemenea în jurul său brahmani învățați, ce urmau jurăminte rigide și erau angajați în geapa (incantarea repetată a numelor Domnului Suprem) și Homa (ofrande ce erau arse).

Și regele s-a minunat tare, privind carpetele frumoase pe care acei brahmani i le-au oferit cu respect. Și cu cât regele privea mai mult acel auspicios și sacru azil al lui Kașyapa protejat de virtuțile ascetice ale Rishiului și care poseda toate cerințele unui adăpost sacru, cu atât mai mult dorea să-l privească. De fapt el nu era satisfăcut de examinarea sa sumară. Și cel ce omora eroi ostili a intrat în acel încântător și sacru adăpost al lui Kașyapa, locuit de rișii a căror averea era ascetismul și jurămintele exaltate.'

Mahabharata
Cartea 1.71

Apsara Menaka și riși Viswamitra
părinții lui Sakuntala

Vaisampayana spuse, 'Apoi monarhul, și-a părăsit puținii însoțitori la intrarea în ermitaj. Și intrând singur nu l-a văzut pe Rishi (Kanwa) jurămintelor rigide. Și nevăzându-l pe Rishi și văzând acel lăcaș pustiu, a strigat tare, 'Hei, e cineva aici?' Doar ecoul i-a răspuns. Auzind sunetul vocii sale, o fată frumoasă asemenea Zeiței Fericirii a ieșit din lăcașul Rișiului, fiind însă îmbrăcată ca fata unui ascetic. Iar cu pielea albă și ochi negri, când l-a văzut pe regele Dușmanta, i-a urat bun venit și l-a primit cum se cuvine.

Și arătându-i respect, i-a oferit un loc, apă pentru spălarea picioarelor și Arghya, și l-a întrebat despre sănătatea și liniștea sa. Și după ce l-a venerat și întrebat despre sănătate și liniște, l-a întrebat cu reverență, 'Ce mai trebuie făcut, O rege! Aștept poruncile tale.' Regele a venerat conform ritualului și apoi i-a spus acelei fete ale cărei calități erau fără de greșeală și a cărei vorbă era dulce, 'Am venit să-l venerez pe binecuvântatul Rishi Kanwa. Spune-mi, O amiabilă și frumoasă, unde a plecat ilustrul Rishi?'

"Sakuntala răspunse, 'Ilustrul meu tată a plecat din azil pentru a culege fructe. Mai așteaptă puțin și-l vei vedea când va veni.'

"Vaisampayana continuă, 'Regele, nevăzându-l pe riși și primind astfel răspunsul ei, a contemplat-o pe fata care era deosebit de frumoasă și dotată cu o perfectă simetrie a formelor. Și a văzut că avea zâmbete dulci. Ea se afla acolo învăluită de frumusețea propriilor caracteristici fără de cusur, penitențelor ascetice și umilința ei. Și a văzut că ea se afla în floarea tinereții. Ca urmare a întrebat-o, 'Cine ești? A cui fică ești, O prea frumoaso? Și de ce ai venit în pădure? O chipeșă, dăruită cu atâta frumusețe și virtuți, de unde vii? O cea încântătoare, de la prima privire mi-ai furat inima! Aș vrea să știu totul despre tine; de aceea te rog vorbește.' Fiind astfel adresată de monarh, fata replică zâmbind cu aceste cuvinte dulci, 'O Dușmanta, sunt fica vituosului înțelept, marele suflet și ilustrul ascetic Kanwa.'

"Dușmanta, auzind acestea, replică, 'Universal veneratul și prea binecuvântatul Rishi este cel al cărui sămânță sexuală merge în sus. Chiar și Dharma poate să cadă de pe calea sa, dar un ascetic al jurămintelor rigide nu poate cădea niciodată. De aceea o tu cea deschisă la [CENSORED] are cum de te-ai născut ca fica sa? Te rog să-mi înlături acest dubiu.'

"Sakuntala replică, 'Ascultă, O rege, ceea ce am aflat despre modul în care am devenit fica Muniului. Odată de mult, un Rishi a sosit și a întrebat despre nașterea mea. Ascultă acum de la mine tot ceea ce ilustrul (Kanwa) i-a spus acestuia!
"Tatăl meu Kanwa, răspunzând întrebărilor Rishiului spuse, 'Viswamitra, de demult, fiind angajat în severe penitențe l-a făcut pe Indra, șeful celor din ceruri, să se alarmeze (fiindu-i frică să nu fie detronat de acesta, care ar fi putut obține mai multe merite ascetice decât el) și a crezut că puternicul ascet de o energie înflăcărată, datorită penitențelor sale va putea să-i ia locul în paradis.'

Indra, fiind alarmat, a chemat-o pe apsara (doamna de companie) Menaka și i-a spus, 'Tu, O Menaka, ești prima dintre celestele Apsaras. De aceea, O amiabilă, fă-mi un serviciu. Ascultă ce spun. Acest mare ascet Viswamitra, având o splendoare asemenea soarelui, este angajat în cele mai severe penitențe. Inima îmi tremură de frică. Într-adevăr, O Menaka cu talie suplă, aceasta este treaba ta. Trebuie să-l vezi acest Viswamitra, al cărui suflet se află în extazul contemplării și este angajat în penitențe austere, și m-ar putea arunca de pe locul meu.

Du-te tentează-l și fă-l să fie frustrat de continuele sale austerități și să-mi faci bine. Fă-l să se îndepărteze de la penitențe, O prea frumoaso, tentându-l cu frumusețea, tinerețea, agreabilitatea, artele, zâmbetele și vorbirea.' Auzind toate acestea, Menaka replică, 'Ilustrul Viswamitra este dotat cu mare energie și este un puternic ascet. Are un temperament iute, după cum bine știi.

Energia, penitențele și furia marelui suflet te-a făcut pe tine însuți să te temi. De ce nu mi-ar fi și mie frică? El a fost cel care l-a făcut chiar și pe ilustrul Vasishtha să suporte durerea de a fi martorul morții premature al propriilor fii. El este cel care deși mai întâi născut ca Kshatriya, a devenit ulterior un Brahmana prin virtutea penitențelor sale ascetice.

El este cel care, pentru a-și executa băile rituale, a creat (prin puterea sa ascetică) un râu adânc, ce putea fi trecut cu mare dificultate, care este cunoscut ca sacrul Kausiki. Viswamitra a fost cel a cărui soție, în perioada suferinței, a fost întreținută de înțeleptul regal Matanga (Trisanku), care pe atunci trăia datorită blestemului propriului tată ca vânător.

Viswamitra este cel care, reîntorcându-se după ce foametea s-a terminat, a schimbat numele râului din Kausik în Para. Viswamitra care în schimbul serviciilor lui Matanga a devenit preot pentru activitățile sacrificiale. Domnul persoanelor celeste însuși a suferit de frica de a bea sucul Soma. Viswamitra este cel care datorită furiei a creat o adoua lume și numeroase stele, începând cu Sravana.

El este cel care i-a acordat protecție lui Trisanku, ce suferea datorită blestemului superiorului. Mi-e frică să-l abordez pe cel ce e capabil de astfel de fapte. Spune-mi, O Indra, ce mijloace trebuiesc adoptate, pentru a nu fi arsă de furia sa. El poate arde toate cele trei lumi prin splendoarea sa și cu un singur pas poate face pământul să tremure. El poate tăia mărețul munte universal Meru de la suprafața pământului în sus și să-l arunce oriunde.

El se poate deplasa în jurul celor 10 puncte ale pământului în orice moment. Cum este posibil pentru o femeie ca mine măcar să atingă o asemenea persoană, plină de virtuți ascetice, asemenea unui foc învăpăiat, ce-și avea pasiunile sub control? Gura sa este asemnea unui foc învăpăiat; pupilele ochilor erau asemenea saorelui și lunii; limba îi este asemenea lui Yama (Zeul Justiției) însuși.

O șef al celor din Paradis, cum este posibil pentru o femeie ca mine să-l atingă? La gândul puterii sale Yama, Soma, măreții Rishis, Saddhyas, Viswas și Valakhilyas sunt îngroziți! Cum este posibil ca o femeie ca mine să-l privească fără să se alarmeze? Totuși, ceea ce-mi va fi ordonat de tine, O rege al Paradisului, voi îndeplini. Dar te rog să concepi un plan, prin care fiind protejată de tine, să mă apropii în siguranță de acel riși.

Cred că atunci că voi începe să-mi desfășor jocul în fața lui, Marut (Zeul Vântului) ar fi bine să fie acolo și să mă dezbrace, iar Manmatha (Zeul Iubirii) ar trebui de asemenea să fie acolo și să mă ajute. Fă de asemenea ca Marut cu acea ocazie să poarte mireasma din păduri, pentru a-l tenta pe Rishi.' Spunând acestea și văzând că tot ceea ce ea spusese fusese furnizat, Menaka s-a îndreptat spre adăpostul mărețului Kausika.' 

Sambhava din Adi parva 1.72
Nașterea lui Sakuntala

Kanwa continuă, 'Iar Sakra, fiind astfel adresat, i-a dat poruncă celui care se poate apropia de oride loc (zeului Vântului) să fie în prezența lui Menaka înmomentul în care va apare în acelui Rishi. Iar timida și frumoasa Menaka a intrat apoi în azil, unde l-a văzut pe Viswamitra, care-și arsese, prin penitențele sale, toate păcatele și încă mai era angajat în penitețe ascetice. Și salutându-l pe Rishi, a început să se joace pentru el. Și chiar în acel moment Marut (zeului Vântului) i-a luat acoperâmântul, ce era alb asemenea lunii.

După aceea ea alergă, ca și cum ar fi fost deosebit de stânjenită, pentru a-și recupera îmbrăcămintea și ca și cum ar fi fost deosebit de supărată pe Marut. Ea a făcut toate acestea chiar sub ochii lui Viswamitra, care era dotat cu o energie asemenea focului. Iar Viswamitra a văzut-a în acea atitudine. Și contemplând îmbrăcămintea devastată, a văzut că era fără de cusur. Și acel cel mai de seamă dintre Muni a văzut că era deosebit de chipeșă, cu nici un semn al vârstei pe corpul ei.

Și privindu-i frumusețea și desăvârșirea, acel Rishi a fost acapart de dorința voluptoasă și i-a făcut un semn că-i dorește compania. A invitat-o apoi în mod corespunzător, iar ea și-a și-a exprimat acceptarea invitației. Iar aceștia și-au petrecut mult timp împreună. Și jucându-se împreună, așa cum le-a făcut plăcere, mult timp, ca și cum ar fi fost o singură zi, Rishi a făcut cu Menaka o fică numită Sakuntala. Iar Menaka (pe măsură ce sarcina avansa) s-a dus pe malurile râului Malini printr-o vale a încântătorii munți Himavat.

Și acolo a dat naștere unei fete, pe care a părăsit-o pe malurile râului. Și contemplând noul copil ce era întins în acea pădure lipsită de oameni, dar împânzită de tigiri, un număr de vulturi au înconjurat-o pentru a o proteja. Nici un Rakshas (mâncător de oameni) sau animale carnivore nu i-au luat viața. Eu m-am dus pentru a-mi executa baia rituală și am observat copilul întins în solitudinea sălbăticiei înconjurată de vulturi. Aducând-o aici am adoptat-o ca fica mea.

Într-adevăr , cel ce a făcut corpul, protectorul vieții, cel ce a făcut hrana, sunt toți acolo, cei considerați părinți, în ordinea corespunzătoare după scrierile revelate. Și deoarece ea era înconjurată în solitudine sălbăticiei de
Sakuntas (păsări), am numit-o Sakuntala (protejate de păsări). O Brahmane, astfel a devenit Sakuntala fica mea. Iar Sakuntala, cea fără de cusur, mă privește ca pe tatăl ei.'
"Acestea au fost povestite de tatăl meu Rishiului, după ce fusese întrebat de acesta. O rege al oamenilor, în acest fel sunt eu fata lui Kanwa. Și necunoscându-l pe tatăl meu adevărat, îl consider pe Kanwa ca tatăl meu.
O rege, aceasta este tot ceea ce am auzit despre nașterea mea!'"

Sambhava din Adi parva 1.73
Căsătoria Gandharva a lui Dușmanta și Sakuntala

Vaisampayana continuă, 'Regele Dushmanta, auzind toate acestea, spuse, 'Bine ai vorbit, O prințesă, în tot ce-ai spuse! Fi soția mea, O preafrumoasă! Ce să fac pentru tine? Ghirlande aurii garlands, haine, cercei de aur, perle albe încântătoare din diferite țări, monezi de aur, carpete fine, toate ți le voi face cadou chiar astăzi.
Fie ca tot regatul meu să fie al tău astăzi, O preafrumoasă! Vino cu mine, O timidă ce ești, căsătorește-te cu mine, O preafrumoasă, după legea Gandharva. O tu cea cu coapse conice, dintre toate formele de căsătorie, Gandharva este privită ca fiind cea dintâi.'

"Sakuntala, auzind acestea, spuse, 'O rege, a plecat din acest azil pentru a culege fructe. Așteaptă puțin; el mă va da ție.'
"Dușmanta replică, 'O fromoasă și fără de cusur, doresc să-mi fii însoțitoarea vieții mele. Să știi că exist doar pentru tine iar inima mea este în tine. Fiecare este propriul prieten și desigur poți să depinzi doar de tine însuți. De aceea conform legii poți tu însuți să mi te dai mie. În total există opt tipuri de căsătorii: Brahma, Daiva, Arsha, Prajapatya, Asura, Gandharva, Rakshasa și Paisacha.

Manu, fiul celui ce n-a avut părinți (Brahmaa, prima ființă din univers) a vorbit despre propria lor cuviință în conformitate cu clasa căreia îi aparții. Să știi, cea făr ă cusur, că primele patru tipuri de căsătorie sunt adecvate pentru brahmani iar primele șase pentru Kshatriya (clasa managearială - a luptătorilor). În ceea ce-i privește pe regi (cei mai de seamă manageri și luptători), chiar și tipul Rakshasa este permis. Tipul Asura este permis pentru Vaisyas (comercianții și lucrătorii agricoli) și Șudra (cei ce fac servicii celorlalte trei clase).

Dintre primele cinci tipuri de căsătorie, trei sunt cuvincioase. Formele Paisacha și Asura n-ar trebui să fie practicate niciodată. Acestea sunt prescripțiile Dharmei (Datoria Prescrisă) și trebuie să acționezi conform acestor legi (ale lui Manu) (altminteri vei suferi datorită reacțiunilor negative -păcate). Formele Gandharva și Rakshasa sunt conforme practicii Kshatriya. De aceea nu trebuie să-ți fie teamă. Nu există nici cea mai mică îndoială că fie urmând una dintre aceste forme sau a unei uniri a celor două, căsătoria noastră poate avea loc.

O tu cea albă ca zăpada, sunt umplut de dorințe voluptoase iar tu fiind într-o stare similară ai putea deveni soția mea conform formei Gandharva.'
"Sakuntala, după ce a ascultat toate acestea, spuse, 'Dacă acesta este cursul aprobat de Dharma, dacă într-adevăr eu sunt cel care dispun de mine, ascultă, O tu, cel mai de seamă din neamul lui Puru, care sunt condițiile mele. Promite-mi că ai să-mi dai ceea ce-ți cer. Fii pe care-l voi zămisli să devină moștenitorul tău. O rege, aceasta este hotărârea mea. O Dushmanta, dacă-mi acorzi această binecuvântare, atunci ne putem uni sexual.'

"Vaisampayana continuă, 'Monarhul, fără să stea pe gânduri îi răspunse, 'Așa să fie. Te voi lua chiar și pe tine, O cea cu zâmbet agreabi, cu mine în capitală. Îți spun adevărul. O preafrumoasă, tu meriți toate acestea.' Și spunând acestea, acel cel mai de seamă dintre regi s-a căsătorit cu chipeșa Sakuntala cu mers grațios și a cunoscut-o ca bărbat. După care, la plecare, a asigurat-o, spunându-i în mod repetat, 'Voi trimite după tine o escortă a trupelor mele din cele patru clase. În chiar felul acesta te voi aduce în capitală, O tu ce cu zâmbet dulce!"

"Vaisampayana continuă, 'O Geanamegeaya, făcând această promisiune, regele plecă. Și în timp ce se retrăgea spre casă, începu să se gândească la Kasyapa. Și se întrebă, 'Ce va spune oare ilustrul ascetice, după ce va vedea toate acestea?' Gândindu-se astfel intră în capitala sa.
"Imediat ce regele a plecat, Kanwa a sosit acasă. Dar Sakuntala, datorită unei anumite rușini, nu a ieșit în întâmpinarea tatălui ei. Marele ascet, totuși, având puteri mistice, a știut totul. Într-adevăr privind totul cu ochiul său transcendental, cel ilustru a fost mulțumit și i s-a adresat acesteia, spunând, 'O, cea amiabilă, ce ai făcut astăzi în secret, fără să mă aștepți, nu ți-a distrus virtutea. Într-adevăr unirea conform formei Gandharva, a unei femei doritoare cu un bărbat mânat de dorința senzuală, fără nici un fel de mantre, se spune că este cea mai bună pentru Kshatriyas.

Acel, cel mai bun dintre oameni, Dushmanta, este de asemenea un suflet. O Sakuntala, tu l-ai acceptat ca bărbatul tău. Fiul care-l vei naște va fi puternic și ilustru în această lume și va merge pe mare. Iar forțele acelui rege al regilor, când se va îndrepta spre dușmanii săi, va fi irezistibil.'
"Atunci Sakuntala s-a apropiat de tatăl ei obosit și i-a spălat picioarele. Și dând jos povara pe care o avea cu el și punând fructele așa cum se cuvine, ea spuse, 'Se cuvine să-ți dai binecuvântarea acelui Dushmanta pe care l-am acceptat ca soțul meu, precum și miniștrilor săi!'

"Kanwa replică, 'O tu cea cu piele albă, de dragul tău sunt înclinat să-l binecuvântez. Dar primește din partea mea binecuvântarea pe care ți-o dorești.'

"Vaisampayana continuă, 'După aceea Sakuntala, mișcată de dorința de ai face un bine lui Dushmanta, a cerut binecuvântarea ca monarhii din dinastia Paurava să fie mereu virtuoși și să nu fie niciodată deprivați de tronurile lor.

Sambhava din Adi parva 1.74.1
Martorii faptelor omului

Vaisampayana spuse, 'După ce Dushmanta a plecat din azil făcând acele promisiuni către Sakuntala, aceasta a dat naștere unui băiat de o energie extraordinară. Iar când acesta avea numai trei ani, a devenit în splendoare asemenea focului invăpăiat. Și, O Geaname-geaya, acesta era dotat cu frumusețe și mărinimie și orice alte calități . Iar acel virtuos Kanwa a executat toate riturile dharmice legate de acel copil inteligent ce prospera cu fiecare zi.

Iar băiatul, ce era dăruit cu dinți asemenea perlelor și păr strălucitor, ce era chiar atunci capabil să omoare lei, având în palme toate semnele auspicioase, și o frunte înaltă și largă, creștea în frumusețe și putere. Și având o splendoare asemenea copiilor persoanelor celeste, a început să crească rapid. Pe când avea numai șase ani, fiind dotat cu mare putere, obișnuia să prindă lei, tigri, urși, bizoni și elefanți care se aflau în jurul azilului și să-i lege de copaci.

Pe unele animale le călărea, iar pe altele le alerga într-o manieră sportivă. Locuitorii azilului lui Kanwa s-au hotărât să-i pună un nume; și pentru că el prindea și lega animale, oricât de puternice ar fi fost acestea, l-au numit Sarva-damana (Cel ce-i leagă pe toți). Iar Rishi văzând băiatul și remarcând de asemenea actele sale extraordinare, îi spuse Sakuntalei că a sosit timpul pentru a fi instalat pe tron ca urmaș. Privind puterea băiatului, Kanwa le porunci discipolilor săi, 'Duceți-i fără întârziere pe această Sakuntala cu fiul ei din acest lăcaș la bărbatul ei, binecuvântați cu toate semnele auspicioase.

Femeile n-ar trebui să trăiască mult timp în casele rudelor lor materne sau paterne. Asemenea rezidențe sunt detrimentale reputației, bunului compartament și virtuții lor. De aceea nu întârziați să o duceți de aici.' La ceste discipolii săi spusertă 'Așa să fie' și plecară spre orașul cu nume de elefant (Hastinapura) cu Sakuntala și fiul ei în frunte. Și apoi cea cu ochi căprui deschis luând cu ea acel copil de o frumusețe celestă, având ochi asemenea petalelor de lotuși, a părăsit pădurile și a fost prima dată cunoscută de Dushmanta.

Și abordându-l pe rege, cu copilul ei având o splendoare asemănătoare cu cea a soarelui ce răsare, a fost introdusă acestuia. Iar discipolii Rishiului, după ce au introdus-o, s-au reîntor în azil. Iar Sakuntala după e l-a venerat pe rege conform regulilor cuvenite, i-a spus, 'Acesta este fiul tău, O rege! Să fie instalat ca moștenitorul tău. O rege, acest copil, asemenea persoanelor celeste, a fost zămislit de mine prin intermediul tău. De aceea, O cel mai de seamă dintre oameni, îndeplinește acum promisiunea pe care ai făcut-o. Amintește-ți, o cel ce are o viață auspicioasă, înțelegerea pe care am făcut-o cu ocazia unirii noastre în azilul lui Kanwa.

Auzind aceste cuvinte și amintindu-și totul, regele spuse, 'Nu-mi amintesc nimic. Cine ești tu, femeie răutăcioasă, deghizată ca un ascet? Nu-mi amintesc să fi avut vre-o legătură cu tine în ceea ce privesc Dharma, Kama și Artha. Acum poți să pleci sau să rămâi, după cum crezi.' Fiind astfel adresată de el, cea albă ca zăpada și inocentă s-a rușinat. Durerea a făcut-o să-și piardă conștiința și un timp a rămas asemenea unui stălp de lemn.

Totuși curând după aceea ochii i-au devenit roșii asemenea cuprului iar buzele au început să-i tremure. Iar privirile pe care le arunca regelui păreau să-l ardă. Cu mare efort a reușit să stingă furia-i crescândă și focul ascetismului ei. Adunându-și gândurile cu inima îndurerată și furioasă se adresă domnlui ei, privindu-l, ', O monarh, știind totul foarte bine, cum este posibil ca asemenea unei persoane josnice, să spui că nu știi nimic? Inima îți este martoră a adevărului sau falsității în această chestiune. De aceea se cade să spui adevărul, neținând cont de tine însuți.

Cel ce este una și se prezintă ca fiind altceva, este asemnea unui hoț care se prădează pe sine însuși. De ce păcat nu ar fi capabil? Tu crezi probabil că ești singurul care are cunoaștere despre faptele tale, dar Cel fără de vârstă, Cel care este omniscient (sub forma Supra-sufletului) se află în inima ta. El cunoaște toate păcatele tale, iat tu păcătuiești în prezența sa. Cel ce păcătuiește, crede că nimeni nu-l observă, dar este observat atât de zei cât și de Cel ce se află în inima tuturo.

Soarele, luna, aerul, focul, pământul, cerul, apa, inima, Zeul Justiției (și al Disciplinei -Yama), ziua, noaptea, răsăritul și amurgul și Dharma (Datoria prescrisă), toți sunt martorii unui om. Yama, fiul lui Surya (Zeul Soare), nu țin cont de păcatele celui de care Narayan (Domnul Suprem) martorul tuturor actelor, este mulțumit; iar cel de care Narayan nu este mulțumit, este pedepsit pentru păcatele sale de Yama.

Sambhava din Adi parva 1.74.2
Laude aduse soției

Cel ce se degradează pe sine, prezentându-se în mod fals, nu va fi niciodată binecuvântat de zei. Sunt o femeie devotată soțului meu. Am venit pentru că am vrut, este adevărat, dar din această cauză nu înseamnă că trebuie să mă tratezi fără respect. Sunt soția ta și de aceea trebuie să fiu tratată cu respect. De ce mă tratezi în prezența acestor oameni ca pe o femeie obișnuită? Cu sigurnață că nu strig în pustiu, nu mă auzi?

Iar dacă refuzi să faci ceea ce te rog, O Dushmanta, fie ca în acest moment capul să-ți plesnească în o sută de bucăți! Soțul, intrând în pântecul femeii, iese el însuși sub forma fiului. De accea cei ce cunosc Vedele numesc soția (cea din care te naști). Iar fiul care este astfel născut unei persoane care are cunoaștere despre Mantrele Vedice își salvează stramoși (din lumea paradisiacă Pitri-loka de a cădea într-un anume iad). Și pentru că fiul își salvează strămoși de la căderea în iadul numit Put, de aceea el a fost numit de cel creat de el însuși ca Put-tra (Cel ce eliberează din Put).

Prin intermediul fiul poți cuceri cele trei lumi. Prin fiul fiului te bucuri de eternitate iar prin nepotul fiului strămoșii se bucură de bucurie perenă. Cea care este pricepută în gospodărie este adevărata soție. Cea care a zămislit un fiu este adevărata soție. Cea care este devotată domnului ei este adevărata soție. Cea care nu-l cunoaște decât pe domnul ei este adevărata soție. Soția este jumătatea bărbatului. Soția este primul dintre prieteni. Soția este rădăcina Datoriei Prescrise de Domnul Suprem (Dharma), a Profitului (Artha) și Dorințelor (Kama). Soția este rădăcina eliberării din lumea materială (Mokșa).

Cei ce au soții pot executa Datoria Prescrisă (Dharma). Cei ce au soții pot duce vieți domestice. Cei ce au soții au posibilități de a se bucura. Cei ce au soții pot atinge bunul noroc. Soțiile ce au vorba dulce sunt prieteni la bucurie. Ele sunt asemenea taților în timpul activităților dharmice. Ele sunt mame la durere și nenorocire. Chiar și pentru un călător în pădure, soția este revigorare și alinare. Cel ce are o soție este pentru toți demn de încredere. De aceea soția este cea mai de preț avere.

Chiar dacă soțul, părăsind această lume, merge în regiunea lui Yama (Domnul Justiției), soția este cea care-l urmează acolo. Soția care pleacă înainte, își așteaptă bărbatul. Dar dacă bărbatul se duce înainte, soția castă îl urmează îndeaproape. O rege, de aceea există căsătoria. Soțul se bucură de compania soției atât în această viață cât și în cea următoare. Persoanele învățate afirmă că o persoană este născută ca propriul fiu și de aceea soția care a născut un băiat, trebuie privită ca propria mamă.

Privind fața fiului pe care l-a zămislit în femeia sa, ca propria față în oglindă, te simți la fel de fericit ca omul virtuos ce este primit în paradis. Oamenii topiți de durerea mentală sau care suferă de durere corporală simt că se revigorează în compania soțiilor lor, asemenea unei persoane ce transpiră după o baie răcoroasă. Nici un bărbat, chiar la furie, nu trebuie să facă nimic dezagreabil pentru propria soție, știind că fericirea, bucuira și virtutea, totul depinde de soția sa.
Soția este terenul sacru în care bărbatul însuși se naște. Nici Rishii nu pot crea ființe fără femei.

Sambhava din Adi parva 1.74.3
Laude aduse fiului

Ce fericire poate fi mai mare ca cea pe care o simte un tată, atunci când fiul aleargă către el, chiar dacă într-adevăr corpul îi este plin de praf și bate din palme? De ce tratezi cu indiferență un astfel de fiu, care s-a apropiat de tine, și care aruncă priviri doritoare de a se sui pe genuchii tăi? Chiar și furnicile au grijă de propriile ouă, să nu se distrugă; atunci de ce nu ai avea și tu grijă de propriul fiu, tu care ești un om virtuos?

Atingerea pastei de santal, a femeilor, și-al apei, nu sunt atât de plăcute ca atingerea propriului fiu prins în propria îmbrățișare. Așa cum brahmanul este cel mai de seamă dintre bipede, o vacă cea mai de seamă dintre patrupede, un protector, cel mai de seamă dintre toți superiorii, la fel este fiul dintre toate ființele, cel mai agreabil de a fi atins. De aceea lasă acest copil să te atingă în îmbrățișare. Nimic nu este mai agreabil în lume ca atingerea propriului fiu. O cel ce-i pedepsește pe dușmani, am zămislit acest copil, O monarh, capabil să-ți îndepărteze durerile după ce l-am purtat în pântec timp de trei ani.

O monarh al dinastiei Puru, 'El va executa 100 de safricii ale calului'-- acestea au fost cuvintele rostite din ceruri pe când mă aflam în dormitor. Într-adevăr bărbații care merg departe de casă iau copiii altora în poală, le miros capetele și sunt foarte fericiți.
Tu știi de asemnea că brahmanii rostesc aceste mantre Vedice cu ocazia consacrării riturilor copilăriei, "Tu ești născut, o fiule, din corpul meu! Tu ai ieșit din inima mea. Tu ești eu însumi în forma fiului. Să trăiești 100 de ani! Viața mea depinde de tine, și continuarea dinastiei mele de asemenea. De aceea, o fiule, să trăiești fericit 100 de ani."

El a apărut din corpul tău, această a doua ființă din tine! Privește-te pe tine în fiul tău, așa cum îți privești imaginea într-un lac clar. Așa cum focul sacrificial este aprins din cel domestic, așa și acest fiu a fost aprins de tine. Deși unul, te-ai divizat. În timpul vânătorii, în timp ce erai angajat în urmărirea cerbului, te-ai apropiat de mine, o rege, care eram o virgină în azilul tatălui meu. Urvasi, Purvachitti, Sahajanya, Menaka, Viswachi și Ghritachi sunt cele mai de seamă apsaras- doamne de companie din ceruri (paradisuri). Iar dintre acestea, Menaka este prima. Coborând din ceruri pe pământ, după ce a s-a culcat cu Viswamitra, m-a născut pe mine.

Sambhava din Adi parva 1.74.4
Minciuna poate trece drept adevăr

Acea celebră Apsara, Menaka, m-a născut într-o vale din Himavat. Lipsită de afecțiune, m-a părăsit, ca și cum aș fi fost copilul alteia. Ce acte păcătoase am făptuit în viețile anterioare, de am fost părăsită de părinții mei la naștere iar acum sunt îndepărtată de tine! Fiind înlăturată de tine, sunt gata să mă întorc în refugiul tatălui meu. Dar nu se cade din partea ta, să-l dai la o parte pe proriul tău copil.'

"Auzind acestea, Dushmanta spuse, 'O Sakuntala, nu știu să fi făcut acest copil cu tine. Femeile în general nu spun adevărul. Cine poate avea încredere în vorbele tale? Lipsită de afecțiune, senzuala Menaka este mama ta și ea te-a lepădat în Himavat, așa cum sunt lepădate ofrandele florale după terminarea venerării zeității.

Tatăl tău, de asemenea din clasa războinicilor, Viswamitra, care a încercat să deviină un brahman, este lipsit de orice afecțiune. Totuși, Menaka este prima dintre Apsara, iar tatăl tău este primul dintre Rishi. Fiind fica lor, de ce vorbești ca o femeie indecentă? Vorbele tale nu merită să fie crezute. Nu-ți este rușine să spui astfel de cuvinte și mai ales în fața mea? Pleacă de aici, femeie rea, deghizată ca un ascet. Unde este acel cel mai de seamă dintre Rshi și unde este acea Apsara Menaka? Și cum ești tu, având o natură josnică, deghizată ca un ascet?

Copilul tău a crescut. Spui că este un băiețel, dar este foarte puternic. Cum a crescut ca un vlăstar de Sala? Nașterea ta este joasă. Vorbești ca o femeie indecentă. În mod desfrânat ai fost zămislită de Menaka. O femeie, deghizată ca ascet, tot ceea ce spui îmi este necunoscut. Nu te cunosc. Mergi cu drumul.'

Cel rău și cel virtuos

"Sakuntala replică, 'O rege, tu vezi greșelile celorlalți, chiar de-ar avea mărimea unei semințe de muștar, dar propriile greșeli nu le vezi, chiar de-ar fi de mărimea fructului.

Menaka este o persoană celestă; ea este recunoscută ca prima dintre apsaras. De aceea, o Dushmanta, nașterea mea este mult mai de seamă decât a ta. Tu mergi pe pământ, o rege, dar eu merg în ceruri! Privește diferența dintre noi, e ca cea dintre muntele universal Meru și o sămânță de muștar! Contemplă puterea me, o rege! Eu pot să merg în lăcașul lui Indra, Kuvera, Yama, sau Varuna! Zicala pe care am să ți-o spun este adevărată. Mă refer la ea, doar pentru a da un exemplu și nu din răutate.

De aceea se cade să mă scuzi, după ce ai auzit-o.

O persoană urâtă se considertă chipeșă pâncă când își vede fața în oglindă.
Cel ce este cu adevărat chipeș nu-i tachinează niciodată pe alții.

Iar cel care mereu vorbește urât de alții devine un ponegritor.

Și așa cum porcul caută murdăria chiar dacă este într-o grădină de flori, la fel cel rău alege răul, din ceea ce spun alții.

Totuși, cei ce sunt înțelepți, ascultând discursurile altora,
în care binele și răul sunt amestecate, acceptă numai ceea ce este bine,
asemenea lebedelor ce extrag doar laptele ce este amestecat cu apă.

Așa cum cel ce este onest suferă atunci când se vorbește rău de alții,
la fel cel rău se bucură din același motiv; de aceea cei răi se bucură făcând acest lucru.

Așa cum cel onest găsește plăcere în a-și arăta respectul celor vârstici, la fel cel rău găsește plăcere în a defăima ce-i bun.

Cel onest este fericit în a nu căuta greșeli. Cel rău este fericit în a le căuta.
Cel rău vorbește mereu urât despre cel onest, dar acesta din urmă nu vrea să-l rănească pe acesta din urmă.

Ce poate fi mai ridicol în lume, decât cel ce el însuși este rău, îl prezintă pe cel cu adevărat onest ca fiind un înșelător?

Când chiar și ateiștii sunt deranjați de cei ce au căzut de pe platforma adevărului și virtuții și care sunt cu adevărat asemenea șerpilor furioși a căror otravă este virulentă, ce să mai spun de mine, care am fost crescută în urmarea Datoriei Prescrise (dharma)?

Sambhava din Adi parva 1.74 (5)
Tipuri de fii
Tipuri de virtute

Cel ce a făcut un copil, care este propria sa imagine și nu-l ia în
considerație, nu va atinge niciodată în lumile pe care și le dorește, și chiar
zeii îi distrug norocul și posesiunile. Pitri (strămoșii pioși ce ajung pe
planeta paradisiacă Pitri) au spus că fiul continuă linia genealogică, fiind de
aceea cel mai bun dintre actele ce corespund datoriilor prescrise.

De aceea nimeni nu trebuie să-și abandoneze fiul.
Manu (părintele omenirii) a zis că există cinci feluri de fii;
cei făcuți de tine cu propria soție;
cei primiți cadou de la alții;
cei cumpărați dintr-un anumit motiv;
cei crescuți cu afecțiune și
cei făcuți cu alte femei decât propriile soții.

Fiii sprijină îndeplinirea datoriei prescrise (dharma) și realizările oamenilor, fac să le crească bucuriile și îi
salvează pe strămoși din iad. De aceea nu se cade din partea ta să-ți abandonezi fiul astfel.
De aceea îndrăgește-l ca pe tine însuți, adevărul sau virtutea.
O leu printre monarhi nu se cade din partea ta să sprijini această înșelăciune.

Dăruirea unui lac este mult mai meritorie decât a dăruia o sută de fântâni.
Iar un sacrificiu este mult mai meritoriu decât dăruirea unui lac.
Un fiu este mult mai meritoriu decât un sacrificiu.
Adevărul este mul mai meritoriu decâ 100 de fii.
O sută de sacrificii ale calului au fost cântărite în comparație cu Adevărul, iar Adevărul a fost mai greu.
O rege, mă gândesc că Adevărul poate fi egal cu studiul întregii Veda și a spălării în locurile spirituale.
Nu există virtute care să fie egală adevărului; nimic nu este superior adevărului.
O rege, adevărul este însuși Domnul Suprem; Adevărul este cel mai înalt jurământ.

De aceea nu-ți încălca promisiunea, o monarch! Fie ca tu și adevărul să fiți uniți.
Dacă nu vei acorda nici un credit cuvintelor mele, voi fi pe deplin de acord să plec de aici.
Într-adevăr asocierea ta trebuie evitată. Dar o Dushmanta, fie ca acest fiu al meu să conducă întregul pământ,
înconjurat de cele patru oceane și împodobit cu regele munților, când vei părăsi această lume."

Sambhava din Adi parva 1.74.6
Instalarea lui Bharata

"Vaisampayana continuă, 'După ce Sakuntala a vorbit în această manieră
înțeleaptă, a plecat. Și îndată ce a plecat, o voce din ceruri, emanând
dintr-o formă invizibilă, vorbi astfel către Dushmanta în timp ce se afla
înconjurat de preoții ocazionali și cei ai palatului, perceptorii și miniștrii săi.
Iar vocea spuse, 'Mama nu este decât teaca cărnii; fiul a ieșit din tată și
este însuși tatăl. De aceea, O Dushmanta, ai grijă de fiul tău și nu o insulta
pe Sakuntala. O cel mai bun dintre oameni, fiul, care nu este decât o
formă a propriei semințe, îi salvează (pe ancestori) din regiunea lui Yama.

Tu ai făcut un băiat. Sakuntala a spus adevărul. Bărbatul, divizându-și
corpul, se naște din soția sa sub forma fiului. De aceea, O Dushmanta, ai
grijă de fiul tău, născut de Sakuntala. Să trăiești părăsindu-ți fiul este o
mare nenorocire. De aceea, o tu cel din neamul lui Puru, ai grijă de marele
suflet care este fiul tău născut de Sakuntala. Și deoarece va fi îngrijit de
tine, chiar la cuvântul nostru, el va fi cunoscut sub numele de Bharata (Cel la care ții).'

Auzind aceste cuvinte rostite de locuitorii cerurilor, monarhul din dinastia
Puru a devenit foarte bucuros și se adresă preoților și miniștrilor săi astfel,
'Ascultați aceste cuvinte rostite de mesagerul celest? Eu însumi știu că
acesta este copilul meu. Dacă l-aș fi acceptat doar pe baza spuselor lui
Sakuntala supușii ar fi putut să fie auspcioși, iar fiul meu n-ar fi fost privit
ca fiind pur.'

"Vaisampayana continuă, 'După aceea monarhul, văzând că puritatea fiului
său fusese confirmată de mesagerul celest a fost deosebit de mulțumit. Și
l-a luat cu bucurie pe fiu la el. Apoi regele a executat cu inima bucuroasă
toate acele rituri pe care un tată trebuie să le facă fiului său. Iar regele a
mirosit capul copilului său și l-a îmbrățișat cu afecțiune. Brahmanii au
început să rstească binecuvântări la adresa lui iar barzii au început să-l laude.

Atunci monarhul a experimentat marea plăcere pe care o simți la atingerea
propriului fiu. Iar Dushmanta și-a primit de asemenea soția cu mare
afecțiune. Iar el îi spuse aceste cuvinte, împăcând-o cu afecțiune, 'O zeiță,
unirea mea cu tine a avut loc într-un loc privat. De aceea m-am gândit care
ar fi cel mai bun mijloc de a-ți demonstra puritatea.
Supușii mei s-ar fi putut gândi că ne-am unit împinși de dorința voluptoasă
și nu soț și soție, și de aceea acest fiu pe care l-aș fi instalat ca
moștenitor ar fi fost respins, O cea cu ochi mari, te rog să mă ierți. Tu ești
draga mea!'

Iar înțeleptul regal Dushmanta, vorbindu-i astfel soției sale dragi, O
Bharata, a acceptat ofrandele ei de parfumuri, mâncare și băutura. Iar
regele Dushmanta, i-a dat copilului numele de Bharata și l-a instalat
formal ca moștenitorul său. Iar faimoasele și strălucitoarele roți ale carului
de luptă ale lui Bharata, invincibile și asemenea roților carlelor zeilor, au
traversat orice regiune, umplund întregul pământ cu zgomotul lor.

Iar fiul lui Dushmanta i-a făcut pe toți regii pământului supușii săi. El a
domnit în mod virtuos și și-a câștigat o mare faimă fiind de asemenea
cunoscut sub numele de Ceakravarti și Sarvabhauma. El a executat
multe sacrificii, asemenea lui Șakra (conducătorul zeilor), domnul
Maruților. Iar Kanwa era preotul șef la acele sacrificii, în care ofrandele către
brahmani erau mari.

Iar binecuvântatul monarh a executat atât sacrificiul vacii cât și al calului.
Iar Bharata i-a dat lui Kanwa o mie de monezi de aur ca taxă sacerdotală.
Acest Bharata este cel din care au emanat atât de multe realizări. El este
cel ce a întemeiat renumita dinastie ce-i poartă numele. În dinastia Bharata
au fost născuți mulți monarhi asemenea zeilor, dăruiți cu mare energie și
asemenea lui Brahmaa însuși. Ei sunt fără de număr, dar o tu, cel din
neamul Bharata, am să-i numesc pe cei principali, care au fost
binecuvântați cu mare fericire, asemenea zeilor și devotați adevărului și
onestității.